Ordonanţă preşedinţială

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 128

Pe rol judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamanta S A I şi pe pârâtul S D, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

INSTANŢA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 81/214/2015 reclamanta S A – I a chemat în judecată pe pârâtul S D pentru ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială instanţa să dispună stabilirea domiciliului minorului S D I la domiciliul său, încasarea alocaţiei de stat pentru copil de către reclamantă, precum şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul realizat de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul acestuia.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2005, din căsătorie rezultând minorul S D I. Întrucât relaţiile dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate, reclamanta a introdus o cerere de divorţ, înregistrându-se pe rolul Judecătoriei Costeşti dosarul nr. 2010/214/2015, cu termen de judecată la data de 26.02.2015. Reclamanta mai arată în cuprinsul cererii introductive de instanţă faptul că pârâtul îi interzice să ia legătura cu minorul în vârstă de 2 ani şi 10 luni, iar prezenta mamei lângă minor, cât şi ataşamentul minorului de mamă sunt absolut necesare la această vârstă. Se mai precizează totodată de către reclamantă faptul că a plecat din domiciliul conjugal pe fondul violenţelor manifestate de către pârât, care au culminat cu agresiuni fizice repetate pe fondul consumului excesiv de alcool, astfel încât la data de 21.11.2014 a fost nevoită să părăsească locuinţa pârâtului unde se află minorul în prezent.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 919 C.pr.civ., art. 966 şi urm. C.pr.civ., art. 400 C.civ., art. 529 alin. 2 C.civ.

În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi un martor.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.

La data de 13.02.2015 pârâtul S D a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta S A I. În motivare, pârâtul a arătat că nu este îndeplinită condiţia urgenţei măsurii de stabilire a domiciliului minorului la domiciliul reclamantei, reclamanta nu beneficiază de condiţii bune pentru a locui împreună cu minorul şi nu se justifică interesul major al minorului care încă de când s-a născut a fost îngrijit de pârât şi familia acestuia. Mai arată pârâtul faptul că reclamanta a părăsit în mai multe rânduri domiciliul conjugal încă de la începutul anului 2014, minorul rămânând în îngrijirea sa şi a familiei sale. În luna noiembrie 2014, reclamanta a părăsit definitiv domiciliul, nemaidorind să discute cu minorul nici măcar la telefon şi nu a dorit să participe la un eveniment important din viaţa acestuia, tăierea moţului. Totodată, pârâtul a precizat că nu i-a interzis niciodată să îşi vadă copilul la domiciliul lor comun, însă aceasta a refuzat de fiecare dată.

În probaţiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi audierea unui martor.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

Din căsătoria încheiată între reclamanta S A I şi pârâtul S D la data de 27.08.2005 a rezultat minorul S D I, născut la data de 13.03.2012.

În urma unui conflict între pârât şi reclamantă, aceasta a părăsit domiciliul conjugal la data de 21.11.2014, motivat de faptul că pârâtul a agresat-o fizic, lăsând totodată minorul la domiciliul acestuia. Din declaraţiile martorelor rezultă că după momentul în care reclamanta S A I a plecat din locuinţa în care locuia cu pârâtul, aceasta s-a deplasat în Spania.

Anterior incidentului sus-menţionat, la data de 23.06.2014, pe rolul Judecătoriei Costeşti a fost înregistrată cererea reclamantei S A prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între aceasta şi pârât din culpa acestuia din urmă, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti a minorului S D I, stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său din Costeşti, str. P, bl. X, sc. X, ap. X, et. 4, jud. Argeş, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul realizat de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul acestuia şi revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, acela de M. Dosarul sus-menţionat are termen de judecată la data de 26.02.2015.

În prezent, minorul S D I, în vârstă de 3 ani, locuieşte împreună cu tatăl, pârâtul S D şi cu bunicii paterni la domiciliul acestora din comuna Suseni, sat Tutuleşti, jud. Argeş.

În ceea ce priveşte prezenta cauză, conform disp. art. 919 C.p.c., instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

În cazul cererilor întemeiate pe dispoziţiile sus-menţionate, spre deosebire de cererile de ordonanţă preşedinţială de drept comun, instanţa are a verifica îndeplinirea cumulativă doar a două condiţii de admisibilitate, respectiv vremelnicia şi neprejudecarea fondului, la care se adaugă condiţia suplimentară de a exista un proces de divorţ.

În această materie, condiţia urgenţei este prezumată de legiuitor, nefiind necesar să fie dovedită. Pe de altă parte, având caracter vremelnic, măsurile nu sunt de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorţ.

Având în vedere aspectele mai sus expuse, instanţa constată a fi îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 919 C.p.c.

Instanţa reţine că în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii trebuie să prevaleze principiul interesului superior al copilului, care trebuie întotdeauna să se circumscrie situaţiei concrete şi particularităţilor cauzei, fără însă a interesa în această procedură motivele care au condus la introducerea acţiunii de divorţ.

Minorul S D I a locuit încă de când s-a născut la locuinţa tatălui şi a bunicilor paterni, pe care reclamanta a părăsit-o la 21.11.2014. Din declaraţiile martorelor S E şi M T a rezultat că minorul a dezvoltat legături afective puternice cu tatăl său şi bunicii paterni, copilul fiind bine îngrijit de aceştia, aspecte recunoscute inclusiv de reclamantă la întrebările nr. 3 şi 4 din interogatoriu, din probele administrate rezultând totodată că minorul dispune de condiţii bune de locuit. Copia referatului de anchetă socială depus la dosarul cauzei coroborată cu declaraţia martorei M T şi răspunsurile la interogatoriul luat reclamantei relevă faptul că reclamanta locuieşte în oraşul Costeşti, la domiciliul părinţilor, într-un apartament de două camere, împreună cu mama sa, tatăl său, sora sa în vârstă de 12 ani şi fratele său în vârstă de 28 de ani ce are nevoie de îngrijire permanentă, tatăl şi fratele său locuind ocazional şi în com. Suseni.

Garantarea şi respectarea interesului superior al copilului se realizează, printre altele, conform principiului asigurării stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea acestuia. Minorul S D I a locuit până la momentul plecării reclamantei împreună cu ambii părinţi şi bunicii paterni în locuinţa în care a rămas şi după acest moment, fiind îngrijit în continuare de tată şi bunici.

Având în vedere mediul familial în care creşte minorul la acest moment alături de tatăl său şi bunicii paterni, precum şi faptul că din probele administrate a reieşit că acesta dispune de condiţii corespunzătoare la domiciliul tatălui, că este bine îngrijit şi că este ataşat de tată şi bunici, instanţa apreciază că nu se impune o măsură vremelnică de stabilire a domiciliului acestuia la mamă până la soluţionarea cererii principale. Astfel, este în interesul său să rămână în continuare în acest mediu, caracterizat prin echilibru şi stabilitate materială şi afectivă, având în vedere vârsta fragedă a minorului, vârstă la care orice modificare de mediu, cu atât mai mult vremelnică, ar conduce la un dezechilibru ce ar putea avea consecinţe negative asupra dezvoltării şi a stării afective a acestuia. Motivele invocate de reclamantă în sensul că pârâtul îi interzice să ia legătura cu minorul, cu excepţia ocaziei în care a apelat la organele de poliţie nu pot fi avute în vedere la soluţionarea prezentei cereri, care nu are ca obiect stabilirea de legături personale cu acesta. Prin urmare, necesitatea asigurării stabilităţii şi continuităţii menţionată mai sus impune ca până la soluţionarea acţiunii de divorţ, copilul să rămână în continuare la domiciliul tatălui, unde a locuit până la acest moment şi unde are parte de îngrijirea şi afecţiunea necesare.

Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa va respinge cererea reclamantei S A I în contradictoriu cu pârâtul S D de stabilire a domiciliului minorului S D I la domiciliul său, şi, pe cale de consecinţă, şi cererile referitoare la încasarea alocaţiei de stat pentru copil de către reclamantă, precum şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul realizat de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul acestuia.

În ceea ce priveşte cererile părţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Instanţa constată reclamanta ca fiind în culpă procesuală, astfel încât o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către pârât. Avocatul pârâtului a depus la dosarul cauzei o chitanţă pentru suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat. Instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ. şi va reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului la suma de 500 lei, faţă de complexitatea cauzei, care s-a soluţionat în doar două termene de judecată, mandatul avocatului nefiind dat şi pentru redactarea întâmpinării, ci doar pentru asistare şi reprezentare la aceste două termene. Potrivit art. 451 alin. 2 teza finală C.pr.civ., măsura luată de instanţă nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta S A I,  în contradictoriu cu pârâtul S D.

Admite, în parte, cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată şi obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei, constând în onorariu avocat.

Cu drept de apel în 5 zile de la pronunţare, care se depune la Judecătoria Costeşti. 

Domenii speta

Spete similare