Recurs. Actul sexual cu un minor (art. 198 Cod penal)

Recurs. Actul sexual cu un minor (art. 198 Cod penal)

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.251/03.02.2012)

Prin Sentinta penala nr. 1.616/6.X.2011, din Dosarul nr.8116/236/2011, Judecatoria Giurgiu:

în temeiul art.198, alin. 1, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin. 2, Cod penal, art. 320/1, alin. 7 , Cod procedura penala, l-a condamnat pe inculpatul D.M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64, alin. 1, litera a, teza a II-a si litera b, Cod penal, pe o perioada de 2 ani, pentru comiterea infractiunii de act sexual cu un minor,

a facut aplicarea art.71-art.64,. alin. 1, litera a, teza a II-a si litera b, Cod penal,

în temeiul art.81, Cod penal si al art.71, alin. 5, Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor principala si accesorie, pe durata termenului de încercare de 4 ani, potrivit art.82, Cod penal,

a atras atentia inculpatului asupra disp. art.83, Cod penal,

a luat act ca partea vatamata S.A.C. nu s-a constituit parte civila,

în temeiul art.191, Cod procedura penala, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare catre stat.

Instanta de fond a avut în vedere situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu, potrivit careia, dupa ce partile s-au cunoscut, pe data de 13.IX.2008, la o discoteca din comuna T., judetul G., inculpatul, pe data de 2/3.X.2008, într-o camera din locuinta martorului B.G., în care se mai aflau martorii C.C.E. si L.C.M., a întretinut de doua ori, la intervale de timp diferite, relatii sexuale normale consfintite cu partea vatamata, nascuta pe data de 23.XII.1993, despre care cunostea ca are vârsta de 14 ani, cu efectul deflorarii complete.

În motivare, instanta de fond a aratat ca exista probe de vinovatie, iar, la primul termen de judecata din data de 6.X.2011, inculpatul a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 320/1, alin. 1 si alin. 7 , Cod procedura penala.

La individualizarea judiciara a pedepsei închisorii, a avut în vedere criteriile generale prevazute de art. 72, Cod penal, si anume limitele speciale prevazute de legea penala, gradul ridicat de pericol social concret al faptei penale, persoana inculpatului, care este tânar, nu are antecedente penale si a avut o conduita procesuala sincera, prezentându-se în fata instantei de judecata si manifestând interes în solutionarea eficienta a cauzei. Sub aspectul executarii, având în vedere aceleasi elemente, a apreciat ca scopul pedepsei închisorii poate fi atins fara executare în regim de detentie.

În termen legal, Ministerul Public a declarat recurs, pentru netemeinicie.

În motivarea în scris si orala a recursului, s-a aratat ca sentinta penala este netemeinica, prin gresita individualizare atât a pedepsei principale a închisorii, în raport cu natura si gravitatea faptei penale, cu forma continuata a infractiunii, precum si cu atitudinea procesuala oscilanta, deci nesincera, a inculpatului, care a recunoscut formal comiterea infractiunii, doar pentru a beneficia de disp. art. 320/1, Cod procedura penala, astfel ca a solicitat majorarea cuantumului pedepsei închisorii, a carei executare sa fie suspendata sub supraveghere, potrivit art. 86/1, Cod penal, cât si a pedepsei accesorii, prin omisiunea interzicerii dreptului prevazut de art. 64, alin. 1, lit. e, Cod penal.

Analizând actele si lucrarile dosarelor, precum si sentinta penala, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât si din oficiu, potrivit art.385/6, alin. 3, Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat.

Astfel, Curtea constata ca, în mod corect, instanta de fond a facut aplicarea procedurii simplificate, prevazuta de art. 320/1, alin. 1 si alin. 7 , Cod procedura penala.

Cât priveste individualizarea judiciara a cuantumului pedepsei închisorii, Curtea, având în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72, alin. 1, Cod penal, retine limitele speciale ale pedepsei închisorii prevazute de legea penala, cuprinse între 2 ani închisoare si 7 ani si 6 luni închisoare, gradul mediu de pericol social al faptei penale, si, nicidecum, ridicat, dupa cum a apreciat instanta de fond, în raport cu împrejurarile de comitere, respectiv partile s-au culcat jos, pe o plapuma, într-o camera în care se mai aflau 3 martori, întretinând relatii sexuale normale, apoi, a doua zi, au mai întretinut un raport sexual normal, în aceeasi locuinta a martorului B.G., în care, pe timpul noptii, s-au aflat, în camera alaturata, parintii acestui martor, însa gravitatea faptei penale este sporita de efectul deflorarii, persoana inculpatului, în vârsta de 20 de ani la data comiterii faptei penale, are un nivel redus de instruire scolara, absolvind 8 clase primare, este necasatorit, lucreaza, ca încarcator-descarcator, la S.C. "M.C." S.R.L., dupa cum dovedesc adeverinta nr. 1.277/4.X.2011 (fila 11, dosar de fond) si contractul individual de munca nr. 444/6.IV.2011, cu actele aditionale nr.678/6.V.2011 si nr. 1.067/5.VIII.2011 (filele 12-15, dosar de fond), nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuala oscilanta, starea de agravare a raspunderii penale a formei continuate a infractiunii.

Având în vedere toate aceste elemente de natura a caracteriza atât fapta penala, cât si pe inculpat, care este infractor primar, Curtea apreciaza ca pedeapsa de 2 ani închisoare, reprezentând minimul special, ca efect al reducerii cu o treime a limitelor speciale, este în masura sa asigure îndeplinirea scopurilor punitiv si educativ ale pedepsei închisorii. Asadar, conduita procesuala nesincera si formala, invocata de Ministerul Public, a fost suficient evaluata de catre instanta de fond, care nu a retinut în favoarea inculpatului circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de art. 74, alin. 1, litera c, Cod penal. Totodata, atitudinea procesuala nesincera nu exclude aplicarea procedurii simplificate prevazuta de art. 320/1, alin. 1 si alin. 7, Cod procedura penala, întrucât institutia de drept material a cauzei de atenuare a raspunderii penale si institutia procedurala reglementata de art. 320/1, alin. 1 si alin. 7 , Cod procedura penala sunt de natura diferita. Ca atare, împrejurarea ca inculpatul, pe parcursul urmaririi penale, a fost nesincer nu înlatura posibilitatea aplicarii dispozitiilor art. 320/1, alin. 1 si alin. 7 , Cod procedura penala, care presupun însusirea situatiei de fapt din actul de sesizare si a probatoriului administrat în faza de urmarire penala.

Sub aspectul executarii, Curtea, având în vedere persoana inculpatului, care este integrat în societate si care s-a prezentat de fiecare data în fata instantelor de judecata, apreciaza ca suspendarea conditionata este apta sa asigure scopul de reeducare al pedepsei închisorii, astfel ca nu se impune o supraveghere atenta a inculpatului, atâta timp cât riscul ca acesta sa repete conduita infractionala este destul de redus.

Cât priveste aplicarea, ca pedeapsa accesorie, a disp. art. 64, alin. 1, litera e, Cod penal, solicitata de Ministerul Public, Curtea apreciaza ca simplul fapt de a fi întretinut un act sexual cu o minora nu atrage, în mod automat, doar prin natura infractiunii, nedemnitatea inculpatului de a fi tutore sau curator. Pentru a constata aceasta nedemnitate, este necesar sa fie avute în vedere o serie de elemente, precum împrejurarile de comitere a faptei penale, în speta nu atât de grave, respectiv inculpatul, dupa mai multe întâlniri cu partea vatamata, la un moment dat si într-o anumita conjunctura, a întretinut, cu acordul acesteia, relatii sexuale normale, si datele personale ale inculpatului, care nu manifesta tendinte infractionale sau patologice. Ca atare, nici un element real sau personal nu justifica interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a dreptului de a fi tutore sau curator. 

În consecinta, Curtea, în temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedura penala, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Giurgiu împotriva Sentintei penale nr. 1.616/6.X.2011 a Judecatoriei Giurgiu, din Dosarul nr.8116/236/2011, iar, în temeiul art.192, alin. 3, Cod procedura penala, va constata ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

Domenii speta

Spete similare