Liberare provizorie sub control judiciar. Minor. Cod penal, art. 109, Cod procedură penală, art. 1602 alin.2

Liberare provizorie sub control judiciar. Minor.

Cod penal, art. 109, Cod procedură penală, art. 1602 alin.2

În cazul liberării provizorii sub control judiciar inculpatul minor nu beneficiază de dispoziţiile art. 109 Cod penal, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă la jumătate, întrucât în cazul măsurilor preventive prin pedeapsa prevăzută de lege se înţelege pedeapsa pentru infracţiunea consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei potrivit art. 109 Cod penal.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureş, la data de 24 aprilie 2009, inculpatul-minor M.C, a solicitat tribunalului să pronunţe o hotărâre prin care să dispună liberarea lui provizorie sub control judiciar, cererea fiind complinită oral, în faţa instanţei, iar în drept au fost invocate prevederile art. 1602 alin. 1, alin. 3 Cod procedură penală raportat la art.1606 alin. l, 2, 4 Cod procedură penală şi art.1608 al in. l Cod procedură penală.

În motivarea cererii complinite oral, în faţa instanţei de judecată, inculpatul minor a arătat că doreşte punerea sa în libertate provizorie, cu stabilirea uneia din obligaţiile prevăzute la art. 1602 alin.3 lit. a-h Cod procedură penală, deoarece nu a recunoscut faptele imputate, iar situaţia familiei sale este una foarte grea, el fiind singurul întreţinător, având şapte fraţi minori şi nu există nici date că, odată lăsat în stare de libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să comită alte infracţiuni.

Prin încheierea penală nr.126/27.04.2009  Tribunalul Mureş în temeiul art. 160 ind. 8 alin. l şi 3 Cod pr. penală, raportat la art. 160 ind. 2 alin. l, 2 Cod pr. penală, a respins cererea formulată de inculpatul M. C. având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod pr.penală, a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 110 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, în raport cu dispoziţiile legale, incidente în materie, tribunalul a  reţinut următoarele:

Inculpatul-minor M. C. este cercetat în dosarul nr. 202/P/2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, de tâlhărie şi de violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 176 lit. b,d Cod penal, art. 211 alin.l, alin.2 lit. b, alin.21 lit. a,c Cod penal şi art. 192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal şi cu art. 99 şi urm. Cod penal, şi în speţă a fost pusă în mişcare acţiunea penală fată de acuzat prin ordonanţa din 19 aprilie 2009 dată la care, judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Mureş, prin încheierea penală nr. 15/C din 19 aprilie 2009, a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 19 de zile, reţinând temeiul concret al luării măsurii privative de libertate, prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Potrivit art. 1608 alin. l Cod procedură penală, instanţa este obligată să examineze, de urgenţă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, verificând dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.

In dispoziţiile art.1602 Cod procedură penală, sunt înserate condiţiile acordării liberării condiţionate sub control judiciar, iar îndeplinirea cumulativă a acestora este obligatorie şi imperativă, în cazul posibilei incidenţe a acestei instituţii.

Astfel, potrivit primei condiţii menţionat în dispoziţiile art. 1602 alin. l Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se acordă în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

Instanţa  a constatat că în speţa de faţă, inculpatul este cercetat şi pentru infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin.l, alin.2 lit. b, alin.21 lit. a,c Cod penal cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal, iar această faptă penală este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani. Împrejurarea că este minor, fapt care ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 109 Cod penal, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă la jumătate, nu este un argument pertinent în sensul constatării admisibilităţii prezentei cereri, întrucât, aşa cum a stabilit şi Î.C.C.J. printr-o decizie dată în recurs în interesul legii - Dec. XXVIII publicată în M. Of. nr. 190 din 20 martie 2007 - în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii minori, limitele de pedeapsă avute în vedere la măsurile preventive, sunt cele prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 109 Cod penal.

Aşadar, raportat la limitele de pedeapsă înserate în economia art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, relativ la acuzele aduse inculpatului M. C, instanţa a constatat că, în cauza de faţă, cerinţa referitoare la cuantumul maxim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul minor nu este îndeplinită, în condiţiile în care acuzatul este cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care limita maximă a regimului sancţionator depăşeşte 18 ani închisoare.

Prin urmare, analizând admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, din prisma celor anterior arătate, nefiind întrunite condiţiile cerute de prevederile art.160 ind.2 alin.l  Cod procedură penală, cererea formulată de inculpatul-minor M.C.  a fost respinsă ca inadmisibilă,  fără a  se mai analiza şi restul condiţiilor enumerate de economia art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.1609 alin.2 Cod pr.penală, a  declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului şi punerea sa în libertate sub control judiciar.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs şi în conformitate cu disp.art. 385/6 alin.3 Cod pr.penală, Curtea a apreciat că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.1602 alin.1 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunii săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani .

În speţă, inculpatul este cercetat pentru infracţiunile de tentativă la omor deosebit de grav, tâlhărie şi violare de domiciliu, fapte prev. de art.20 rap. la art.174, 176 lit.b, d Cod penal, art.211 alin.1, 2, lit.b, alin.21 lit.a, c Cod penal şi art.192 alin.2 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal şi art.99 şi urm. Cod penal.

Aşadar, infracţiunea de tâlhărie pentru care inculpatul este cercetat este pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani, astfel că nu este îndeplinită una din condiţiile liberării provizorie sub control judiciar şi anume aceea ca pedeapsa prevăzută de lege să nu depăşească 18 ani închisoare.

De asemenea, în mod corect a reţinut prima instanţă că inculpatul fiind minor nu beneficiază de disp.art.109 Cod penal, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă la jumătate, întrucât în cazul măsurilor preventive „prin  pedeapsa prevăzută de lege” se înţelege pedeapsa pentru infracţiunea consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prev. de art.109 Cod penal.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a apreciat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că în baza  art.38515  pct.1 lit.b Cod pr. penală, a respins recursul inculpatului ca nefondat.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a obligat recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Domenii speta

Spete similare