Nulitatea absolută a hotărârii. Asistarea inculpaţilor minori cu interese contrare de acelaşi apărător din oficiu. Art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

1.Aplicarea articolului 385 indice 9 punctul 3 Cod procedura penala din perspectiva articolului 47 Cod procedura penala.

Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara, sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs.

 Decizia penala nr. 611/R/27.11.2008

 (dosar  nr. 1127/266/P/2007)

Judecatoria Negresti Oas, prin sentinta penala nr. 10/24.01.2008 pronuntata în dosar nr.1127/266/2007, în temeiul dispoz. art.11 pct.2 lit.a Cod pr.pen. combinat cu art.10 lit.b indice 1 Cod pr.penala si art.18 indice 1 Cod penal, a achitat-o pe inculpata C.M. sub aspectul savârsirii infractiunii de fals în declaratii prev.si ped.de art.292 alin.1 Cod penal.

În baza art.91 alin.1 lit. c Cod penal a aplicat inculpatei sanctiunea cu caracter administrativ de 150 lei amenda.

În baza art.346 Cod pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit. a Cod pr.penala a desfiintat declaratia data de inculpata la data de 06.06.2005.

În temeiul dispoz.art.346 Cod pr.pen. a respins pretentiile civile în cuantum de 5000 lei cu titlu de daune morale formulate de partea civila C.P.M. .

.În temeiul disp.art.192 alin.1 pct.1 lit. d Cod pr. pen. a obligat inculpata sa plateasca catre stat suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

În baza art.193 alin.6 Cod pr.pen. a obligat inculpata sa plateasca partii civile suma de 341 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca partile sunt cumnate si dupa moartea sotului partii vatamate între ele s-au purtat numeroase procese civile si penale.

Partea vatamata, conform Hot.nr.1957/4.10.2001 si respectiv 1958/4.10.2001 a Comisiei pentru Protectia Copilului de pe lânga Consiliul jud.Satu Mare, avea în plasament pe minorele P.I. si P.E. .

La data de 31.05.2005 martora P.L.F. s-a deplasat în com.Tarna Mare în vederea reevaluarii cazurilor de plasament din comuna printre care si cazul celor doua minore. Constatând ca la imobilul indicat în decizia de plasament n-a gasit-o pe partea vatamata, martora s-a interesat de la inculpata daca minorele locuiesc la imobilul indicat, împrejurare în care martora i-a aratat si fotografiile celor doua minore si a mamei lor.

Inculpata i-a relatat martorei ca o cunoaste pe mama minorelor si stie de la sotul si fiul sau ca este plecata în strainatate cu cele doua minore.

Ulterior, la data de 6 iunie 2005 inculpata s-a prezentat la D.G.A.S.P.C. Satu Mare, unde, la cererea martorei, a depus o declaratie cu privire la cele relatate în data de 31.05.2005. În continutul acestei declaratii inculpata a mentionat ca partea vatamata nu locuieste la imobilul nr.199 de mai bine de 2 ani si nu s-a îngrijit niciodata de minorele Paul, întrucât acestea sunt la munca în Italia de mai bine de 2 ani de zile împreuna cu mama, împrejurare pe care o cunoaste de la sotul si fiul ei plecati în Italia si care le-au vazut pe acestea.

În baza acestei declaratii, cât si a raportului de evaluare, asa cum rezulta din raportul DGASPC Satu Mare, Comisia pentru Protectia Copilului Satu Mare a emis Hotarârile nr. 238/2005 si 239/2005 prin care s-a revocat plasamentul numitelor P.L.I. si P.E.E. din custodia partii vatamate.

Din coroborarea probelor administrate în cauza rezulta ca cele declarate de inculpata referitor la faptul ca partea vatamata si minorele pe care le avea în plasament nu locuiesc în imobilul cu nr.199 Tarna Mare corespunde realitatii, lucru recunoscut de altfel si de partea vatamata.

Ceea ce nu corespunde adevarului este afirmatia inculpatei ca cele doua minore aflate în plasament înainte de 31.05.2005 erau plecate la munca în Italia. Sub acest aspect declaratia depusa la unitatea de ocrotire a copilului este neconforma cu realitatea.

Acest aspect este demonstrat de martorii P.E si C.M., din verificarile de intrare -iesire din tara, adeverinte, cât si cele doua acte de absolvire a liceului de catre numita P.L.I. . Afirmatiile nereale ale inculpatei în acest sens, s-au constatat si prin decizia civila nr.230/R/2006 a Curtii de Apel Oradea prin care s-a anulat Hotarârea nr.238/16.06.2005 de revocare a plasamentului pentru minora P. E. E., cealalta tânara ajungând între timp la vârsta majoratului.

Apararea inculpatei ca nu a cunoscut cele doua minore raportat la faptul ca acestea mai au doua surori mai mari care într-adevar lucreaza în Italia, nu poate a putut fi retinuta din moment ce asistenta sociala - martora în cauza, i-a aratat pozele cu mama minorelor, iar daca era nesigura, avea timp suficient pentru a efectua minime verificari despre situatia minorelor pâna la data când a depus în scris declaratia la sediul institutiei de ocrotire (06.06.2005).

Inculpata, desi stia ca partea vatamata s-a mutat de la imobilul cu nr.199 Tarna Mare, locuind în aceiasi localitate la mama, n-a relatat acest lucru asistentei sociale pentru ca aceasta sa se deplaseze acolo pentru verificari, omitând intentionat acest lucru. Pe de alta parte între ea si partea vatamata exista de mai mult timp o relatie tensionata determinata de purtarea mai multor procese civile si penale, motiv pentru care partea vatamata s-a si mutat din vecinatatea inculpatei la locuinta mamei sale.

Din modul în care a actionat inculpata, cât si împrejurarile aratate mai sus, nu s-a putut retine ca a declarat din eroare si ca relatarea sa viza surorile celor doua minore aflate într-adevar la munca în Italia, dimpotriva s-a putut retine, fara teama de a gresi, ca inculpata a actionat cu intentie.

Potrivit dispozitiilor art.292 Cod penal, declararea necorespunzatoare a adevarului facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele care se refera la art.145, în vederea producerii unei consecinte pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurarilor declaratia serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Fapta inculpatei de a declara o situatie partial nereala avuta în vedere de Comisia pentru Protectia Copilului la revocarea masurii plasamentului celor doua tinere aflate la partea vatamata, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals în declaratii prev.si ped. de art.292 alin.1 Cod penal.

Având în vedere însa ca inculpata nu are antecedente penale, precum si modul si mijloacele de servire a faptei, de împrejurarile în care s-a comis, cât si de faptul ca la baza revocarii masurii de plasament, declaratia inculpatei n-a fost singura si determinanta la luarea acesteia, la luarea masurii contribuind si necolaborarea dintre autoritatile judetene de ocrotire a minorilor si autoritatea tutelara de domiciliu a minorelor si alte institutii cu atributii în acest domeniu, inclusiv partea vatamata care nu s-a prezentat la comisie când s-a dezbatut si solutionat cazul celor doua tinere, de revocare a plasamentului desi a fost chemata, instanta de fond a apreciat ca în concret fapta inculpatei nu prezinta gradul de pericol social concret al unei infractiuni, fapta sa prezentând o atingere minima valorilor sociale ocrotite prin disp.art.292 Cod penal.

Astfel, instanta de fond, în baza art.11 pct.2. lit.a. rap.la art.10 lit.b. C.pr.penala, art.18 indice 1Cod penal, a achitat-o pe inculpata pentru savârsirea infractiunii prev.de art.292 Cod penal - fals în declaratii si în baza art.91lit.c Cod penal, a aplicat acesteia sanctiunea amenzii administrative de 150 lei.

Partea vatamata s-a constituit parte civila  în cauza cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale si cheltuieli judiciare constând în zile pierdute si cheltuieli de transport la instanta.

Raportat la fapta retinuta, instanta de fond a apreciat ca daunele solicitate sa le plateasca inculpata, sunt nejustificate. Prin fapta sa inculpata n-a provocat vreo durere fizica sau psihica partii vatamate, acordarea daunelor ar constitui o îmbogatire fara justa cauza, ceea ce este de neadmis.

În ceea ce priveste prejudiciul cauzat pentru lipsirea de ajutor banesc a celor doua minore pe perioada la care erau îndreptatite si ca urmare a revocarii masurii plasamentului, determinat si de declaratia inculpatei, partea vatamata n-a produs nicio proba si nici nu le-a cuantificat, prin urmare nu au putut fi acordate.

În baza disp.art.346 C.pr.pen.raportat la art.14 alin.3 lit.a. C.pr.penala, instanta de fond a anulat înscrisul intitulat declaratie, semnat de inculpata la data de 6.06.2005 ca fiind fals.

Inculpata fiind în culpa procesuala, în baza disp.art.192 alin.1 pct.1 lit.d, C.pr.penala a fost obligata sa plateasca statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

În temeiul disp.art.193 alin.6 C.pr.pen. inculpata a fost obligata catre partea vatamata si la plata sumei de 341 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în cheltuieli de transport si c/v zilelor în care s-a prezentat la instanta conform decontului si actelor justificative depuse la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel inculpata C.M. criticând-o ca nelegala, solicitând achitarea sa în baza art.10 lit.a sau d C.pr.penala întrucât avea convingerea ca ceea ce a declarat este adevarat si partea civila C.P.M., criticând solutia sub aspectul neacordarii despagubirilor civile si a daunelor morale solicitate.

Prin decizia penala nr. 183/Ap/2008, Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 punctul 1 litera b C.pr.penala a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata C.M. si partea civila C.P.M, împotriva sentintei penale nr.10/24 ian.2008 a Judecatoriei Negresti Oas pronuntata în dosar nr.1127/266/2007.

Împotriva prezentei decizii penale au declarat recurs inculpata - recurenta C.M. si partea vatamata recurenta  C.P.M.

Instanta a pus în discutie casarea hotarârii cu considerente la art. 385 indice 9 pct. 3 Cod de procedura penala deoarece un judecator care a judecat cauza în apel a fost incompatibil.

Analizând decizia recurata prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedura penala si sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute la art. 385 indice 9 Cod de procedura penala, Curtea constata ca subzista cazul de incompatibilitate invocat, cercetând recursul numai din punctul de vedere a exceptiei invocate.

Prin decizia penala nr. 172/R/22 iunie 2007, în dosarul nr. 617/266/2007, al Tribunalul Satu Mare (completul de judecata R.N. si G.R. ), a fost admis recursul declarat de recurenta C.P.M. (partea vatamata) admisa fiind plângerea penala împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale fata de inculpata C.M. .

Prezenta decizie recurata a fost solutionata în apel, în al doilea ciclu procesual în apel,  de un complet de judecata din care a facut parte judecatorul G.R. .

Apreciem ca, fata de judecatorul G.R., este incident cazul de incompatibilitate invocat.

Pentru aceste considerente, în baza art.385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod de procedura penala Curtea admite recursul declarat de inculpata recurenta C.M. si partea vatamata recurenta C.P.M., împotriva sus aratatei decizii penale pe care o caseaza trimitând cauza spre rejudecare în apel Tribunalului Satu Mare, urmând a fi avute în vedere considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare catre stat vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecarii.

2. Furt calificat. Gresita retinere a agravantei legale prev. de art.75 alin.1 lit.a cod penal.

Decizia penala nr.139/R/26.03.2009

(dosar nr.101/255/2007)

Sentinta penala nr.87/29 aprilie 2006 pronuntata de Judecatoria Marghita în dosar nr.101/255/P/2007 a fost desfiintata în parte, în apelul inculpatului V.T., prin decizia penala nr.139/R/2009 pronuntata de Curtea de Apel Oradea pentru gresita retinere a agravantei legale prev. de art.75 alin.1 lit.a Cod penal.

Inculpatul V.T. a fost trimis în judecata pentru comiterea a doua infractiuni de furt calificat în dauna avutului privat, retinându-se pentru fapta de la pct.2 din rechizitoriu infractiunea prev. de art.208 - 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal. Cum, circumstanta agravanta prev. de art.75 alin.1 lit.a Cod penal nu se aplica daca în continutul agravant al infractiunii intra ca element circumstantial savârsirea faptei de 2 sau mai multe persoane împreuna; împrejurare care se valorifica o singura data ca element circumstantial.

Cum, instanta de fond a retinut în mod nelegal la încadrarea juridica a faptei de la pct.2 din rechizitoriu savârsirea de inculpatul V.T. atât agravanta prev. de art.209 alin.1 lit.a Cod penal ( savârsirea faptei de doua sau mai multe persoane împreuna ), cât si agravanta legala prev. de art.75 alin.1 lit.a Cod penal ( savârsirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreuna ), încadrare mentinuta si de instanta de apel, Curtea a admis recursului inculpatului, a desfiintat în parte sentinta si decizia recurata, în sensul ca a înlaturat agravanta prev. de art.75 alin.1 lit.a Cod penal pentru infractiunea prev. de art.208-209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal.

3.Nulitatea absoluta a hotarârii. Asistarea inculpatilor minori cu interese contrare de acelasi aparator din oficiu. Art. 197 alin. 2 Cod procedura penala.

Potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, dispozitiile relative la prezenta inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, când sunt obligatorii, potrivit legii, sunt prevazute sun sanctiunea nulitatii, iar potrivit art. 171 alin. 2 Cod procedura penala, asistenta juridica este obligatorie când inculpatul este minor.

Decizia penala nr. 19/A/17.02.2009

(dosar nr. 3823/83/2007)

Prin sentinta penala nr. 150 din 2 aprilie 2008 pronuntata de Tribunalul Bihor, în baza art. 197 alin. 2 lit. a si alin. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2, art. 100 si 109, alin.1 Cod penal,  a fost condamnati inculpatii minori P.V. si S.C. pentru savârsirea infractiunii de viol la câte o pedeapsa de câte 7 (sapte) ani închisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza II, si 64 lit. b si d Cod penal, pe o durata de 3 ani potrivit art.65 Cod penal, pentru fiecare inculpat.

În baza art.  71 Cod penal a interzis inculpatilor pe durata executarii pedepselor, dupa ajungerea acestora la majorat, drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza II si art. 64 lit. b si d Cod penal.

În baza art.  14, art. 346 Cod de procedura penala  si art. 998, 1000 alin. 2 Cod civil,  a fost obligat inculpatul P.V., în solidar cu partea responsabila civilmente P.M., si pe inculpatul S.C., în solidar cu partea responsabila civilmente S.M., sa plateasca fiecare câte 15.000 lei (RON), partii civile G.O.C., , reprezentata prin M.R.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre Tribunalul Satu Mare a retinut urmatoarea stare de fapt :

Inculpatii si partea vatamata sunt din aceeasi localitate Moftinu Mare si se cunosteau de mai mult timp. În data de 22.07.2006 la barul "Filler" din localitatea Moftinu Mare era organizata o discoteca la care au participat mai multe persoane printre care se aflau cei doi inculpati P.V. si S.C., partea vatamata G.O.C., martorii I.C., M.R. si ceilalti martori indicati în rechizitoriu, precum si alte persoane.

Din declaratia martorei M.R. rezulta ca aceasta se afla cu un grup de alte persoane la o masa separata, inculpatii împreuna cu alti baieti în alta parte a încaperi la o alta masa, iar partea vatamata de asemenea cu un alt grup de persoane, fiecare grup constituit separat. În aceste împrejurari, dupa cum declara martora, s-au consumat bauturi alcoolice, în special de baieti. Pe acest fond, I.R. a devenit în stare de ebrietate astfel ca partea vatamata care îl cunostea de mai mult timp si era în relatii apropiate i-a propus sa-l duca acasa însa acesta a refuzat sa mearga acasa de frica parintilor, motiv pentru care au plecat împreuna la locuinta inculpatului P.V. întrucât locuinta acestuia era neocupata, restul membrilor de familie fiind plecati.

Asa cum s-au înteles cei doi, s-au deplasat la locuinta lui P. unde s-au culcat pe un pat întrucât martorul I. era în stare avansata de ebrietate.

Din declaratiile inculpatilor P.V. si S.C., date în faza de urmarire penala, rezulta ca dupa plecarea celor doi de la discoteca s-au înteles sa mearga si ei la locuinta unde se aflau partea vatamata si cu I. pentru a întretine cu aceasta relatii sexuale.

Din relatarile inculpatului S. rezulta ca acesta a aflat de la coinculpatul P. ca martorul I. i-a mai cerut cheile de la locuinta spre a merge împreuna cu partea vatamata în locuinta si ca ar fi avut raporturi sexuale împreuna, fapt însa care nu a fost dovedit astfel ca doar coroborat cu raportul medico-legal din care rezulta ca minora prezinta o deflorare veche se apreciaza ca cele relatate de inculpatul S. ar corespunde adevarului.

Aproximativ dupa 20 de minute de la plecarea partii vatamate împreuna cu martorul I., aceasta fiind în jurul orelor 3,30 - 4,00 în dimineata zilei de 23.07.2006, inculpatii P.V. si S.C. s-au deplasat la locuinta unde se aflau cei doi, partea vatamata si martorul I., unde au gasit usa închisa cu zavorul însa au reusit sa-l deschida, dupa care au patruns în antreu primul fiind P.V. iar apoi S.C., care dupa intrare a închis usa cu zavorul. De aici s-au deplasat în camera unde au gasit pe cei doi întinsi pe pat, martorul I. dormind l-au trezit pe acesta care buimacit de somn si de bautura s-a sculat si s-a dus într-o alta încapere.

De precizat ca imobilul în care se aflau este compus din 6 încaperi, cu posibilitatea de a intra dintr-o încapere în alta.

Lumina din camera era stinsa, inculpatul P. s-a culcat pe pat lânga partea vatamata G.O.C. dupa care a încercat sa se urce pe aceasta dar partea vatamata a opus rezistenta si în aceste împrejurari a plecat în alta încapere unde inculpatul S.C. ajutat de catre coinculpatul P.V. a violat-o.

Asa cum declara inculpatul P.V., declaratie confirmata si de catre coinculpatul S.C. primul care a încercat sa întretina raporturi sexuale cu partea vatamata a fost P. însa acesta nu a reusit datorita opozitiei partii vatamate dupa care coinculpatul S. a prins-o de mâna, a dus-o într-o alta camera unde a trântit-o pe pat si a încercat sa întretina relatii sexuale cu aceasta. Întrucât partea  vatamata s-a opus, a intervenit coinculpatul P. care a imobilizat-o prinzând-o de mâna si în aceste conditii inculpatul S. a întretinut raport sexual cu minora.

Dupa  realizarea raportului  sexual a intervenit inculpatul P.V. care l-a dat de o parte pe coinculpatul S. si cu toata împotrivirea partii vatamate a întretinut la rândul sau relatii sexuale cu aceasta.

În aceste împrejurari partea vatamata a reusit sa-l determine pe inculpatul S. sa-i restituie telefonul mobil pe motiv ca vrea sa lumineze camera, reusind însa sa dea un apel telefonic catre matusa sa, martora M.R. prin care-i transmitea ca se afla la V. (este vorba de locuinta inculpatului P.V.), ca este în necaz si ca vor sa o violeze.

La primirea apelului telefonic, martora M.R. împreuna cu martorii F.H., U.C., M.C.S. s-au deplasat de îndata la locuinta inculpatului P.V. unde au gasit casa în întuneric si dând ocol casei au încercat sa vada daca se afla cineva înauntru facând galagie si strigând pe partea vatamata dupa care au fortat usa de la intrare si au patruns în locuinta. În acest timp inculpatii au parasit locuinta, dupa afirmatia martorii, prin escaladarea geamului, fara însa a fi vazuti.

Odata patrunsi în locuinta au gasit acolo pe partea vatamata asezata pe podea plângând, iar martorul I.P.C. se gasea pe un pat unde dormea fiind beat. Dupa ce a fost trezit cu greu, s-a constatat ca acesta nu a stiut nimic despre cele întâmpla, neputând da nici un fel de relatii, aceasta fiind si datorita faptului ca era înca beat.

Partea vatamata, dupa intrarea martorilor în locuinta, a lesinat fiind nevoita a fi prinsa în brate si dusa de catre martorul U.C.

Martorii care au gasit-o pe partea vatamata arata faptul ca era foarte agitata, stresata, tremura, era marcata de cele întâmplate, si-a pierdut cunostinta, a reusit doar sa le spuna ca cei doi inculpati au violat-o.

Dupa ce martorul I. a iesit din locuinta, acesta s-a întâlnit cu inculpatul S. în curte care i-a spus sa nu anunte politia despre cele întâmplate, fapt însa care nu a putut fi probat, rezultând doar din declaratia acestui martor.

Din examinarea medico-legala efectuata de la Serviciul de Medicina Medico-Legala Satu Mare rezulta ca partea vatamata G.O.C. fiind examinata la data de 25.07.2006 s-a constatat ca prezinta o excoriatie veche la cotul stâng care s-a putut produce cu circa 5-6 zile înainte, mai prezenta o deflorare veche incompleta, raportul medico-legal nefiind edificator în cauza cu privire la infractiunea pentru care inculpatii au fost trimisi în judecata.

Inculpatii au recunoscut în faza de urmarire penala savârsirea faptelor asa cum au fost descrise mai sus, însa, ulterior au plecat din tara, P.V. fiind plecat în Italia înca din anul 2006, iar S.C. a plecat în Franta, fiind înregistrat ca iesit din tara prin Vama Petea la data de 16.08.2006, astfel ca acestia nu au mai putut fi audiati ulterior, sustragându-se de la judecata.

Partea vatamata, de asemenea a plecat si s-a stabilit în Ungaria, însa a fost prezenta în instanta unde si-a sustinut declaratia data în faza de urmarire, confirmând faptul ca a fost violata de catre cei doi inculpati si constituirea de parte civila fata de acestia.

Din expertiza medico-legala efectuata, privind pe cei doi inculpati, rezulta ca acestia aveau discernamântul pastrat raportat la faptele de care au fost învinuiti însa în limitele vârstei acestora.

Cu privire la învinuirea adusa inculpatilor, din declaratiile martorilor audiati în cauza rezulta fara nici un dubiu ca inculpatii au savârsit fapta de viol cu care au fost acuzati iar partea vatamata a fost afectata psihic si fizic de pe urma faptei inculpatilor.

Instanta a retinut ca inculpatii sunt minori, ca de altfel si partea vatamata, inculpatul P.V. împlinind anul acesta vârsta de 17 ani, iar inculpatul S.C. 18 ani, astfel ca fata de acestia nu este eficienta luarea unei masuri educative de internare într-un centru de reeducare.

Faptele inculpatilor prezinta un grad de pericol social ridicat, astfel de fapta afectând în mod substantial persoana vatamata si având o rezonanta negativa în rândul populatiei, iar faptul ca inculpatii au parasit tara, sustragându-se de la judecata, a determinat instanta sa aplice fata de acestia masuri severe de sanctionare.

Instanta la dozarea pedepsei a avut în vedere faptul ca în raport de persoana inculpatilor, pericolul social al infractiunilor, urmarile acestora, faptul ca s-au sustras de la judecata, precum si persoana inculpatilor, vârsta acestora, lipsa de antecedente penale si recunoasterea acestora într-o prima faza de audieri.

Cu privire la aplicarea pedepsei complementare si accesorii instanta a avut în vedere faptul ca infractiunile retinute în sarcina acestora prezinta un grad ridicat de pericol social cu impact deosebit de negativ asupra populatiei ceea ce face ca sa fie exclusi un anumit timp de la exercitiul unor drepturi fiind nedemni de aceasta, instanta apreciind ca aceasta decizie fiind în concordanta cu practica CEDO, atât în materie de minori cât si cu privire la exercitarea drepturilor esentiale.

Instanta tinând cont de consecintele faptelor inculpatilor, impactul asupra partii vatamate, consecintele traumatizante psihic suferite de catre aceasta, confirmate în parte de catre martorii audiati în cauza, a apreciat ca totusi o suma de 30.000 lei Ron ar fi suficienta pentru o reparare materiala a prejudiciului moral suferit.

La cuantificarea daunelor morale s-au avut în vedere traumele psihice la care a fost supusa partea vatamata atât în perioada desfasurarii activitatii infractionale cât si pe viitor, precum si practica judiciara în materie.

Împotriva acestei hotarâri, în termenul prevazut de lege au declarat apel inculpatii P.V. si S. solicitând desfiintarea ei ca fiind nelegala.

În motivarea apelurilor inculpatii apelanti au aratat ca, la instanta de fond li  s-a asigurat un singur aparator din oficiu, cu toate ca inculpatii au dovedit interese contrare. Mai arata inculpatii ca s-ar fi impus desemnarea câte unui aparator din oficiu pentru fiecare inculpat.

Curtea, examinând hotarârea, atât prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, în conformitate cu dispozitiile art. 370 si urmatorii Cod de procedura penala, constata ca criticile formulate de catre inculpati sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arata în cele ce urmeaza :

Potrivit art. 379 alin. 2 lit. b Cod de procedura penala, o hotarâre penala este supusa desfiintarii în cazul în care exista vreunul dintre cazurile de nulitate prevazute în art. 197 alin. 2 Cod de procedura penala.

Potrivit art. 171 alin. 2 Cod de procedura penala " asistenta juridica este obligatorie când inculpatul este minor", iar  conform art. 197 alin. 2 si 3 Cod de procedura penala încalcarea dispozitiilor relative la prezenta inculpatilor si asistarea acestuia de catre aparator, când sunt obligatorii potrivit legii, atrage sanctiunea nulitatii absolute, care nu poate fi înlaturata în nici un mod, poate fi invocata în orice stare a procesului si se ia în considerare din oficiu.

Din interpretarea sistematica a acestor dispozitii rezulta ca, potrivit legii române, în cazul inculpatului minor, se prezuma în mod absolut ca interesele justitiei  reclama acordarea asistentei juridice din oficiu, atunci când acesta nu are posibilitate de a-si angaja un aparator ales.

În cauza de fata, instanta a constatat ca inculpatii (amândoi minori) au, în mod vadit, interese procesuale contrare, întrucât inculpatul P.V. îl face vinovat de savârsirea faptei pe inculpatul S.C. si invers, declaratiile respective din timpul urmaririi penale nefiind niciodata retractate de catre vreun inculpat.

Cu toate acestea, la judecata pe fond a cauzei, ambii inculpati au fost asistati juridic de catre acelasi avocat desemnat din oficiu.

Or, dreptul la aparare, inclusiv cel asigurat din oficiu, astfel cum este recunoscut de dispozitiile art. 6 pct. 3 lit. c din Conventia europeana a drepturilor omului, trebuie sa aiba un caracter efectiv, iar nu unul formal.

În speta, apararea asigurata de avocatul din oficiu cu ocazia judecarii pe fond a cauzei, nu a fost efectiva, de vreme ce acesta a fost pus în situatia de a sustine pozitii procesuale în mod vadit contrare.

În consecinta, instanta  a constatat ca, în fapt, instanta de fond nu a respectat dreptul inculpatilor la o aparare efectiva, ceea ce atrage nulitatea absoluta a hotarârii pronuntate în aceste conditii, conform art. 197 alin. 2 Cod de procedura penala.

Fata de aceste considerente instanta a admis recursurile inculpatilor, a desfiintat în întregime hotarârea instantei de fond si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiasi instanta, respectiv Tribunalul Satu Mare.

14

Domenii speta

Spete similare