Încredinţare minor. Încredinţarea minorului unuia dintre părinţi se poate face şi atunci când acesta este plecat temporar din ţară dar a luat măsurile necesare pentru creşterea şi educarea acestuia.

Prin cererea înregistrată sub nr.8318/231/2007 la Judecătoria Focşani reclamantul C.R a chemat în judecată pe pârâta C.R.  solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei şi încredinţarea spre creştere şi educare a minorilor mamei lor precum şi revenirea pârâtei la numele avut înainte de încheierea căsătoriei.

În urma probelor administrate, prin sentinţa civilă nr.186/16.01.2008 a fost admisă acţiunea, declarându-se desfăcută căsătoria din vina pârâtei, cu revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei M.

Au fost încredinţate pârâtei spre creştere şi educare minorele T. în vârstă de 7 ani şi M.M. în vârstă de 3 ani şi obligat reclamantul la câte 83 lei lunar pensie de întreţinere pentru fiecare copil cu începere de la introducerea acţiunii 27.02.2007 şi până la majorat.

Pârâta a fost obligată la 408 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din probele administrate, dezinteresul total al pârâtei faţă de viaţa de familie, în ultimii ani întreţinea relaţii extraconjugale cu alţi bărbaţi în prezent locuind cu altă persoană în com. Tulnici.

În ce privesc minorele s-a apreciat că este în interesul acestora să fie încredinţate pârâtei datorită vârstei pe care o au, ataşamentul minorelor faţă de mamă precum şi a condiţiilor materiale de creştere şi educare de care aceasta dispune.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamantul, criticând-o numai sub aspectul încredinţării celor două minore spre creştere şi educare în favoarea pârâtei.

A susţinut apelantul că intimata a părăsit domiciliul părinţilor ei şi abandonat cele două minore care au rămas în grija mamei acesteia. Bunica maternă nu realizează venituri, minorele sunt rău îngrijite şi locuiesc în acelaşi imobil cu un frate al pârâtei care este consumator de băuturi alcoolice imoral şi violent.

În această situaţie apelantul a solicitat să-i fie încredinţată spre creştere şi educare una din minore.

Prin decizia civilă nr. 169 din 10 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de reclamantul C. R. şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a dispus încredinţarea minorei T. la reclamant. Totodată, au fost compensate cheltuielile de întreţinere datorate de părţi celor 2 copii minori rezultaţi din căsătoria acestora.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

La instanţa de apel pârâta legal citată nu s-a prezentat în instanţă şi în probaţiune apelantul a solicitat audierea martorei C. Z.

Din depoziţia acestei a rezultat că părţile s-au despărţit în fapt în luna august 2007, minorele rezultate din convieţuirea părţilor ai rămas la mama intimatei care este bătrână, nu dispune de condiţii pentru întreţinerea nepoatelor sale în sensul că nu are nici lumină electrică, locuieşte împreună cu un alt fiu, care este agresiv şi copii nu sunt duşi nici măcar la grădiniţă. Martora a mai precizat că apelantul este cel care ajută minorele material iar după despărţirea în fapt intimata a început să convieţuiască cu un alt bărbat cu care are un copil, cu acel bărbat locuind iniţial la Tulnici şi în prezent undeva în jud.Galaţi.

Din ancheta socială efectuată la domiciliul părţilor instanţa reţine că mama intimatei deţine o locuinţă formată din 2 camere, modest utilată iar fiica ei locuieşte în localitatea Tg. Bujor jud.Galaţi împreună cu concubinul cu care are o fetiţă de 3 săptămâni.

În ce-l priveşte pe apelant acesta este moştenitorul unei locuinţe cu 5 camere, utilată cu bunuri de strictă necesitate şi realizează venituri din activităţi ca zilier.

Interesul minorelor este de a creşte şi locui împreună însă acesta nu poate fi satisfăcut deoarece nu locuiesc alături de mamă ci de bunica paternă care dispune de condiţii de spaţiu minime, este în vârstă şi nu este în măsură să asigure îngrijirea şi educarea celor 2 nepoate ale sale.

Nici la instanţa de fond şi nici la instanţa de apel intimata nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra încredinţării celor 2 copii.

Cum nu s-a dovedit că apelantul nu ar oferi garanţii morale şi condiţii materiale pentru a întreţine unul din copii şi cum acesta a fost singurul care i-a şi ajutat de când au fost abandonaţi de intimată, instanţa apreciază faţă de aceste situaţii şi de dorinţa tatălui de a-i fi încredinţată una din minore, că interesul pledează în favoarea acestei situaţii.

Împotriva acestei decizii civile, în termen legal a declarat recurs pârâta C. R. criticând-o pentru nelegalitate prin prisma interpretării greşite a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Susţine recurenta, în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanţa de apel a apreciat greşit criteriile prin prisma cărora trebuie reţinut, întotdeauna, interesul superior al minorului, în aplicarea corectă a disp. art. 42 Codul familiei referitoare la încredinţarea minorilor în caz de divorţ.

În acest context, susţine recurenta că singurul argument invocat în schimbarea hotărârii instanţei de fond – în sensul încredinţării unuia dintre minori tatălui-reclamant, îl constituie, în realitate, obligarea acestuia la plata pensiei de întreţinere pentru minori. Că, prin separarea acestora, procedându-se la compensarea plăţii pensiei de întreţinere pentru minori, nu s-a urmărit decât interesul reclamantului, şi nu interesul minorilor, aşa cum stabileşte art. 42 Codul familiei.

Prin decizia civilă nr.6 din 6.01.2009 Curtea de Apel Galaţi a admis recursul pârâtei şi modificând decizia Tribunalului Vrancea a respins ca nefondat  apelul  reclamantului, menţinând hotărârea primei instanţe ca fiind temeinică şi legală.

A reţinut instanţa de recurs că potrivit dispoziţiilor art.42 din Codul familiei încredinţarea minorului unuia dintre părinţi se face în exclusivitate în interesul acestuia. În respectarea acestui articol, Tribunalul trebuia să analizeze, în ansamblu, criteriile prin prisma cărora trebuie reţinut interesul minorului. Faptul că mama, aflată într-o situaţie specială, a fost nevoită să-şi lase cele 2 fetiţe, temporar, în îngrijirea bunicii materne nu trebuia interpretat ca un criteriu primordial în schimbarea condiţiilor reţinute de către instanţa de fond – care  a apreciat justificat că interesul celor 2 fetiţe impune ca acestea să fie încredinţate spre creştere şi educare mamei. 

Domenii speta

Spete similare