Minori si familie - reincredintare minor

Sentinţă civilă 664 din 01.02.2010


SC. 664/ 01.02.2010

Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamantul-pârât K. R. O. în contradictoriu cu pârâta-reclamanta B. M. si A.T.S. 5 Bucuresti, având ca obiect reîncredintare minor.

La apelul nominal facut în sedinta publica nu au raspuns partile.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care învedereaza instantei depunerea la dosar, prin compartimentul registratura, a concluziilor scrise formulate de pârâta-reclamanta, la care este atasata traducerea legalizata a referatului de ancheta sociala întocmit de autoritatile spaniole  la domiciliul minorului (01.02.2010).

Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanta constata cauza în stare de judecata si o retine spre solutionare.

INSTANTA,

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecatii, constata urmatoarele:

Prin cererea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 11.08.2008 sub nr., reclamantul-pârât K. R. O. a chemat-o în judecata pe pârâta-reclamanta B. M., solicitând instantei sa dispuna, în contradictoriu si cu A.T.S 5 Bucuresti, reîncredintarea minorului K. S. D., nascut la 18.06.2004, si obligarea pârâtei-reclamante la plata în favoarea minorului a unei pensii de întretinere în cuantumul legal, avându-se în vedere veniturile realizate de pârâta-reclamanta.

În motivarea cererii, reclamantul-pârât a aratat ca prin hotarârea pronuntata în dosarul al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti s-a pronuntat desfacerea casatoriei, minorul fiind încredintat spre crestere si educare mamei. A mai aratat ca dupa pronuntarea hotarârii de divort pârâta-reclamanta a plecat în strainatate la munca pentru o perioada foarte mare, lasând copilul în grija mamei sale, care nu i-a permis sa-si viziteze fiul, încercând sa tina secret faptul ca pârâta-reclamanta nu se afla în tara, aspect de care a luat cunostinta de la oamenii din anturajul fostei sale sotii. A apreciat ca hotarârea judecatoreasca prin care copilul a fost încredintat spre crestere si educare mamei apare ca fiind eronata, având în vedere modalitatea în care pârâta-reclamanta a înteles sa se îngrijeasca de un copil mic – purtarea lui prin tari straine si lasarea sa în grija unor straini cât timp se afla la lucru, desi el, tatal, este capabil si dispune de mijloace financiare pentru a-l îngriji si a-i oferi mai multa siguranta si caldura familiala.

În drept, au fost invocate disp. art. 42, 86, 92 si urm. C. fam., disp. Legii nr. 248/2005 si OUG nr. 126/2007.

La data de 31.10.2008, pârâta-reclamanta a depus la dosar întâmpinare si cerere reconventionala, solicitând respingerea cererii de reîncredintare a minorului si mentinerea dispozitiilor SC. nr. 1940/23.03.2007 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, precum si majorarea  pensiei de întretinere la plata careia a fost obligat reclamantul-pârât în favoarea minorului prin hotarârea mai sus mentionata prin raportare la veniturile realizate de acesta; cu cheltuieli de judecata.

În motivarea întâmpinarii si a cererii reconventionale, pârâta-reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. 1940/23.03.2007 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti s-a pronuntat desfacerea casatoriei partilor, înca din cursul procesului de divort aceasta indicând instantei ca va pleca împreuna cu minorul din tara, reclamantul-pârât având cunostinta de demersurile efectuate în acest sens, fara a se opune, întrucât a tinut permanent legatura cu minorul. A mai aratat ca în scurta perioada în care a lipsit de lânga minor pentru a pregati sosirea sa la resedinta din strainatate, copilul a fost bine îngrijit si educat (fiind înscris la gradinita), parintii sai, în baza unei declaratii date reprezentantului Serviciului de Asistenta Sociala din cadrul Primariei în a carei raza teritoriala îsi au domiciliul, asumându-si raspunderea cu privire la cresterea si educarea nepotului lor, cu ajutorul ei material. În aceasta perioada copilul a fost vizitat sporadic de tata, desi nu i s-a interzis pastrarea legaturilor personale. A mai mentionat pârâta-reclamanta ca la data de 14.04.2008 a plecat împreuna cu minorul în strainatate, unde s-au perfectat de îndata actele unei sederi legale (cardul sanitar, înscrierea la scoala). A aratat ca locuieste în Spania cu forme legale, realizând venituri si având o relatie stabila cu un cetatean spaniol, care-l iubeste pe minor, bucurându-se si de sprijinul parintilor sai, care momentan se afla cu ea, copilul având o situatie stabila si fericita, adaptându-se usor la noul mediu, fiind mereu împreuna cu ea si bunicii materni.

În drept, au fost invocate disp. art. 115 si 119 C.proc.civ.

Instanta a încuviintat si a administrat pentru parti proba cu înscrisuri (fiind depuse la dosar adeverinta emisa de SC C. SRL cu privire la venitul net realizat de reclamantul-pârât, declaratia mamei reclamantului-pârât cu privire la situatia locativa a fiului sau si în copie, certificatul de nastere al minorului K. S. D., actul de identitate al reclamantului-pârât, sentinta civila nr. 1940/2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, înscrisuri cu privire la situatia minorului si a pârâtei-reclamante în Spania, înscrisuri în dovedirea platii de catre reclamantul-pârât a pensiei de întretinere în favoarea minorului pâna la data parasirii tarii de catre acesta, fotografii), proba cu interogatoriul reciproc (raspunsurile partilor fiind consemnate si atasate la filele 94-96 din dosar) si proba testimoniala în cadrul careia au fost audiati martorii S. J. si F. M., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar (filele 117, 118-119).

De asemenea, au fost depuse la dosar, prin compartimentul registratura, referatele de ancheta sociala întocmite de reprezentantii A.T.S. 5 Bucuresti (filele 13-14) si ai autoritatilor spaniole competente la domiciliul minorului (filele 137-164), prin comisie rogatorie efectuata de Judecatoria de prima instanta nr.4 Ibiza.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin sentinta civila nr. 1940/23.03.2007 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti s-a pronuntat desfacerea casatoriei partilor, iar minorul K. S. D., nascut la 18.06.2004 a fost încredintat spre crestere si educare mamei, tatal fiind obligat la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului în cuantum de 150 lei lunar, de la data de 23.03.2007 si pâna la majoratul copilului, retinându-se în esenta urmatoarele:

Instanta a considerat ca interesul superior al minorului este acela de a se afla în grija mamei si a bunicilor materni, având în vedere vârsta acestuia, necesitatile sale, atasamentul parintilor fata de copil, precum si concluziile referatelor de ancheta sociala efectuate în cauza. Astfel, a retinut instanta ca înca din primele luni de viata, minorul a fost lasat, cu acordul ambilor parinti, în grija bunicilor materni, iar pe perioada absentei din tara a mamei, tatal a preferat sa locuiasca singur în Bucuresti, fara a-l lua pe copil în grija sa.

Prin urmare, instanta a considerat ca interesul minorului este acela de a locui împreuna cu mama sa si cu bunicii materni, în grija carora s-a aflat cea mai mare parte a vietii sale, cu aceste persoane dezvoltând o relatie solida, iar nu cu tatal sau, care, desi avea o puternica afectiune fata de copil, a fost o prezenta sporadica în viata acestuia, sau cu bunica paterna, pe care minorul nu o cunostea. Aceasta sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac.

La aproximativ 1 an si jumatate de la pronuntarea sentintei civile mentionate mai sus, prin care minorul a fost încredintat mamei sale, reclamantul-pârât a formulat prezenta cerere de reîncredintare a minorului, aratând, în principal, ca dupa pronuntarea hotarârii de divort pârâta-reclamanta a plecat în strainatate la munca, pentru o perioada foarte mare de timp, lasând copilul în grija mamei sale. A precizat reclamantul-pârât ca mama pârâtei-reclamante nu i-a permis sa-si viziteze fiul, iar atunci când pârâta-reclamanta a luat copilul cu ea în strainatate l-a lasat în grija unor straini cât timp ea se afla la lucru.

În drept, potrivit art. 44 din C. fam., în cazul schimbarii împrejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii, cu respectarea cerintelor prevazute de art. 42 alin. 1 si 2 C. fam. În interpretarea acestui text de lege instanta are în vedere ca masura reîncredintarii copilului spre crestere si educare de la un parinte la celalalt îsi gaseste justificarea si poate fi luata numai atunci când se stabileste ca interesele minorului o cer, adica numai când parintele în îngrijirea caruia se afla nu-i poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare. Schimbarea partiala a conditiilor care, în ansamblul lor, au determinat încredintarea copilului nu atrage în mod obligatoriu revenirea asupra masurii deja dispuse, cât timp subzista elementele hotarâtoare care au justificat-o si care confirma necesitatea ca aceasta masura sa fie mentinuta în chiar interesul copilului.

Revenirea asupra masurii în sensul de a se lua copilul de la parintele caruia i-a fost încredintat trebuie sa aiba o justificare temeinica, bazata pe motive care sa demonstreze ca mentinerea la acel parinte ar avea consecinte daunatoare asupra bunei lui dezvoltari fizice, cresterii si educarii sale.

În cauza de fata, instanta nu poate retine sustinerile reclamantului-pârât, potrivit carora pârâta-reclamanta nu s-a îngrijit în mod corespunzator de minorul K. S. D.. Astfel, în perioada în care pârâta-reclamanta a fost plecata în strainatate (perioada octombrie 2007 – martie 2008), aceasta s-a preocupat de bunastarea minorului, prin trimiterea regulata a unor sume de bani bunicii acestuia, în vederea îngrijirii sale, astfel cum reiese din ordinele de plata depuse la dosar (filele 51-54). De asemenea, în perioada respectiva minorul a fost lasat în îngrijirea bunicilor materni, care au dat o declaratie pe proprie raspundere la Serviciul de Asistenta Sociala de pe lânga Primaria Rastolita, potrivit careia pe perioada în care pârâta-reclamanta este plecata din tara, acestia îsi asuma întreaga raspundere cu privire la cresterea si educarea minorului K. S. D. (fila 55 din dosar). Faptul ca minorul a ramas în grija bunicilor materni în perioada respectiva este confirmat si de catre martora S. J., prin declaratia data în prezenta cauza (fila 117 din dosar).

 Totodata, înainte de a pleca în strainatate, pârâta-reclamanta l-a înscris pe copil la gradinita din Rastolita, în anul scolar 2007-2008, interesându-se de situatia acestuia, astfel cum reiese din adeverinta eliberata de gradinita respectiva, semnata de educatoarea copilului (fila 56 din dosar).

În plus, din ansamblul probator administrat în cauza reiese faptul ca, din  momentul plecarii pârâtei-reclamante cu minorul în Spania (14.04.2008), starea afectiva si materiala a acestuia a fost una de stabilitate. Astfel, din actele emise de autoritatile spaniole (filele 57-77 din dosar), reiese faptul ca pârâta-reclamanta domiciliaza în mod legal cu minorul pe teritoriul Spaniei, împreuna cu partenerul acesteia, M. A. G. M., cu care copilul are o relatie foarte buna. Acest aspect este relevat si de raportul de evaluare psihologica si sociala, întocmit de autoritatile spaniole în data de 08.09.2009, cu ocazia efectuarii unei anchete sociale la domiciliul pârâtei-reclamante, potrivit caruia copilul are o strânsa legatura afectiva cu partenerul mamei sale, caruia îi spune „tata”. 

De asemenea, în cuprinsul actelor aratate se mentioneaza faptul ca minorul K.S. D. urmeaza cursurile unui centru scolar din Spania, în anul scolar 2008-2009, aspect confirmat si prin declaratia martorei S. J. (fila 117 din dosar). Raportul mentionat mai sus releva si faptul ca atât pârâta-reclamanta, cât si partenerul acesteia, îi asigura minorului un nivel de trai corespunzator, precum si un sprijin real în dezvoltarea armonioasa a copilului. Totodata, relatiile bune cu membrii familiei materne extinse, stabiliti în Spania, precum si cu familia partenerului pârâtei-reclamante favorizeaza integrarea sociala si familiala a copilului. În concluzie, autoritatile spaniole competente, prezentându-si punctul de vedere, au recomandat ca pârâta-reclamanta sa detina în continuare custodia minorului, amintirile acestuia din urma despre tatal sau fiind vagi si imprecise.

Având în vedere si raspunsul pârâtei-reclamante la interogatoriu, potrivit caruia ea are grija de minor în Spania, întrucât nu lucreaza, aspect confirmat prin declaratiile partenerului acesteia, date cu ocazia efectuarii anchetei sociale („îsi termina activitatea la începutul verii”), instanta nu va putea retine sustinerile reclamantului-pârât, în sensul ca minorul ar fi lasat în grija unor straini în timpul în care pârâta-reclamanta s-ar afla la serviciu.

Prin urmare, instanta considera ca pârâta-reclamanta prezinta în continuare garantiile morale si materiale pentru cresterea si educarea corespunzatoare a minorului K.S.D., neintervenind nicio schimbare în împrejurarile esentiale avute în vedere la momentul încredintarii copilului catre mama.

Aspectele relevate de reclamantul-pârât cu privire la posibilitatea sa de a oferi minorului cele necesare pentru o dezvoltare armonioasa, aspecte confirmate de declaratia martorei F.M. (fila 118 din dosar) si de concluziile referatului de ancheta sociala nr. 33235/27.08.2008 (filele 13-14 din dosar), efectuat de Primaria Sectorului 5 Bucuresti, ar fi avut relevanta în cauza numai în masura în care împrejurarile avute în vedere la momentul încredintarii s-ar fi modificat în mod esential si reîncredintarea copilului ar fi fost în interesul superior al acestuia. Întrucât aceste aspecte nu au fost singurele avute în vedere la pronuntarea hotarârii de încredintare, instanta având în vedere, în principal, relatia apropiata existenta între copil si mama lui si bunicii materni, nu poate considera ca a intervenit o modificare esentiala a împrejurarilor respective.

De asemenea, aspectele învederate de reclamantul-pârât referitoare la atitudinea pârâtei-reclamante de a-l împiedica pe acesta sa aiba legaturi cu minorul, inclusiv prin faptul parasirii teritoriului României împreuna cu copilul, nu pot fi avute în vedere în solutionarea prezentei actiuni, acestea putând fi luate în considerare în cadrul unei eventuale actiuni de stabilire a unui program de vizitare a minorului de catre reclamantul-pârât.

Concluzionând, instanta are în vedere ca reclamantul-pârât nu a facut dovada schimbarii împrejurarilor care au determinat masura încredintarii minorului K. S. D. catre mama sa, subzistând, dupa cum s-a aratat anterior, elementele esentiale ce au determinat instanta sa dispuna încredintarea minorului catre mama: vârsta frageda a copilului si necesitatea încadrarii acestuia într-o familie ce i-ar asigura conditii optime pentru o buna dezvoltare fizica si psihica. Prin urmare, instanta urmeaza sa respinga ca neîntemeiata cererea principala privind reîncredintarea minorului K. S. D. catre reclamantul-pârât.

Cu privire la cererea reconventionala, prin care pârâta-reclamanta a solicitat majorarea  pensiei de întretinere la plata careia a fost obligat reclamantul-pârât în favoarea minorului si cheltuieli de judecata, instanta retine urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 1940/23.03.2007 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, reclamantul-pârât a fost obligat la plata unei pensii de întretinere în cuantum de 150 lei lunar în favoarea minorului K. S. D., nascut la data de 18.06.2004, cu începere de la data pronuntarii hotarârii si pâna la majoratul copilului.

În drept, instanta are în vedere ca potrivit dispozitiilor art.86 alin.3 C. fam., descendentul, cât este minor, are drept la întretinere oricare ar fi pricina nevoii în care se afla. Obligatia de a contribui la cheltuielile privind întretinerea copilului minor reprezinta, asadar, aspectul patrimonial al îndatoririlor parintesti legate de cresterea, îngrijirea si educarea acestuia.

Întretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, astfel cum statueaza disp. art. 94 alin.1 C. fam. În acest sens, instanta este abilitata sa reduca sau sa majoreze cuantumul obligatiei de întretinere, dupa cum variaza cele doua aspecte avute în vedere mai sus.

În cauza de fata, instanta retine ca situatia de fapt avuta în vedere la momentul pronuntarii hotarârii judecatoresti de stabilire a ultimei pensii de întretinere (23.03.2007) s-a modificat, în sensul ca necesitatile minorului sunt în continua crestere, direct proportional cu vârsta (la data pronuntarii hotarârii mentionate minorul avea vârsta de 2 ani si 9 luni, iar la momentul pronuntarii prezentei hotarâri, el are vârsta de 5 ani si 7 luni), astfel încât reclamantul-pârât, în calitate de parinte, are îndatorirea legala de a contribui la suportarea acestor cheltuieli. De asemenea, instanta constata ca veniturile reclamantului-pârât s-au marit, astfel cum rezulta din adresa nr. 11/16.01.2009 emisa de SC C. SRL (fila 105 din dosar), potrivit careia reclamantul-pârât obtine un venit net lunar de 845 lei. La stabilirea noului cuantum al pensiei de întretinere se vor avea în vedere criteriile oferite de art. 94 alin.3 C.fam.

Fata de cele expuse anterior, în fapt si în drept, instanta, constatând întemeiata cererea reconventionala, o va admite si va dispune obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întretinere majorate în cuantum de 211 lei lunar în favoarea minorului K. S. D., ns. la data de 18.06.2004, începând cu data introducerii cererii reconventionale: 03.11.2008, de la care se prezuma starea de nevoie în care se afla minorul si pâna la data împlinirii vârstei majoratului, urmând ca, dupa acest moment, minorul devenit major, sa formuleze în nume propriu cerere pentru stabilirea pensiei de întretinere pentru descendent aflat în continuarea studiilor.

În baza art. 274 C.proc.cv., urmeaza a obliga reclamantul-pârât la plata catre pârâta-reclamanta a sumei de 898,02 euro (echivalent BNR în lei la data platii), reprezentând cheltuieli de judecata (contravaloarea biletelor de transport aferente deplasarilor efectuate de pârâta-reclamanta între Spania si România la termenele de judecata la care s-a prezentat, cf. înscrisurilor doveditoare depuse la filele 180-192 din dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

Respinge ca neîntemeiata cererea principala formulata de reclamantul-pârât K.R. O., cu domiciliul în Bucuresti, împotriva pârâtei-reclamante B.M., cu domiciliul procesual ales în jud. Mures, si în contradictoriu cu A.T.S. 5 BUCURESTI.

Admite cererea reconventionala formulata de pârâta-reclamanta B.M. împotriva reclamantului-pârât K.R.O si în consecinta:

Majoreaza pensia de întretinere stabilita în sarcina reclamantului-pârât si în favoarea minorului K.S.D., ns. la data de 18.06.2004, prin sentinta civila nr. 1940 din 23.03.2007 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, de la 150 lei la 211 lei lunar, începând cu data introducerii cererii reconventionale: 03.11.2008, si pâna la majoratul copilului.

Obliga reclamantul-pârât la plata catre pârâta-reclamanta a sumei de 898,02 euro (echivalent BNR în lei la data platii), reprezentând cheltuieli de judecata.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 01.02.2010.