Succesiune. Autoritate de lucru judecat

Autoritatea lucrului judecat este un principiu care guverneaza activitatea de înfaptuire a justitiei în virtutea caruia un litigiu solutionat printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, nu mai poate forma obiectul unui nou proces, având acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti.

Caracterele juridice ale autoritatii de lucru judecat sunt exclusivitatea, însemnând ca un nou litigiu între aceleasi parti, cu acelasi obiect si cauza nu mai este posibil, incontestabilitatea însemnând ca hotarârea definitiva exprima adevarul si nu mai poate fi atacata, decât prin cai extraordinare de atac si executabilitatea, reprezentând posibilitatea punerii în executare silita de catre partea câstigatoare.

Potrivit dispozitiilor art.1201 C.civ., este autoritate de lucru judecat, când exista identitate de obiect, cauza si parti, dar teoria si practica au stabilit ca exista identitate de obiect, chiar daca este formulat diferit în doua actiuni, daca scopul urmarit este acelasi, cum e altfel este situatia si în speta dedusa judecatii.

Pentru a exista identitate de obiect între doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat în ambele în acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit este acelasi în ambele actiuni

Prin cererea înregistrata sub nr…pe rolul Judecatoriei Caracal, reclamantul C. P. a chemat în judecata civila pe pârâtii G. A., C. I., D. E., D. I., N. I. si N. A., solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se declare deschisa succesiunea defunctului N. P., decedat în anul 1991, sa se constate mostenitorii cu vocatie succesorala legala, sa se dispuna partajarea bunurilor ramase în succesiunea autorului N. P., cu cheltuieli de judecata.

În fapt, motivând cererea reclamantul arata ca de pe urma autorului N. P. au ramas ca mostenitori cu vocatie legala succesorala pârâta N. A. în calitate de sotie supravietuitoare, reclamantul C. P. si pârâtii G. A., C. I., D. E. – în calitate de nepoti de sora cu defunctul – care vin la succesiune în locul mamei lor C. M., decedata, (care era sora cu defunctul); D. I. – în calitate de nepot de sora cu defunctul (ce vine la succesiune în locul tatalui sau N. I. decedat, (frate cu defunctul).

Mentioneaza reclamantul ca autorul N. P. a fost casatorit cu pârâta N. A. si nu au avut copii.

Se precizeaza ca de pe urma autorului a ramas ca avere succesorala urmatoarele bunuri: o casa din chirpici cu 3 camere, acoperita cu tigla, situata în comuna S., sat P., judetul Olt; suprafata de 1244 m.p. teren intravilan aferent casei; suprafata de 1,9756 ha.teren extravilan, situat în comuna S., sat P., judetul Olt.

În drept, s-au invocat dispozitiile art.728 C.pr.civ..

Reclamantul, în sprijinul si dovedirea cererii, a depus la dosar copii de pe  titlul de proprietate nr.15147/25/19.05.1995; certificatul de atestare fiscala privind taxele si impozitele locale emis de Primaria comunei S.; certificatul de deces al defunctului N. P.; procura speciala nr.3017/9.09.2010 autentificata de BNP Asociati I. L. & E. T.; certificatul de mostenitor nr.481/10.05.1993 emise de Notariatul de Stat Local Caracal; actele de filiatie privind partile din litigiu; schita privind arborele genealogic al partilor din prezenta cauza si chitanta în original reprezentând dovada achitarii taxei judiciare de timbru.

Pârâta N. A. a depus la dosar copia deciziei civile nr.873/31.03.1994 a Curtii de Apel Craiova si a testamentului autentificat sub nr.3481 din 08.11.1990.

Urmare a adresei dispusa de instanta la solicitarea reclamantului, la dosar au fost depuse  adeverintele nr.2502/20.10.2010 si, respectiv nr.49559/9.09.1991 emise de Primaria comunei S.,  la care s-au atasat sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr.25/10.11.2010 privind pe autorul N. I. P. 

Din oficiu, instanta a dispus a depune la dosar copie de pe  sentinta civila nr.916/17.02.1993 pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul nr.7126/1992.

Ca urmare a adresei dispusa de instanta, Tribunalul Olt a înaintat la dosar o copie de pe decizia civila nr.60 din 8.09.1993 pronuntata în dosarul nr.1517/1993.

În sedinta publica din 18.11.2010 la propunerea reclamantului a fost audiat martorul C. P., a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarea situatie de fapt:

Autorul N. I.P. a fost casatorit cu pârâta N. A., iar din relatiile de casatorie ale acestora nu au rezultat copii.

La data de 20 octombrie 1991 a decedat sotul pârâtei N. A., iar prin certificatul de mostenitor nr.481 din 10 mai 1993 eliberat în dosarul nr.597/1993, s-a constatat ca de pe urma autorului N. P., decedat la data de 20.X.1991, cu ultimul domiciliu în comuna S, judetul Olt, a ramas ca avere succesorala una casa în comuna S., satul P., judetul Olt, din caramida, acoperita cu tigla, cu trei camere, împreuna cu suprafata de 2,10 ha, mentionându-se ca imobilul casa de locuit a fost mostenita de peste 40 de ani si terenul detinut în baza adeverintei nr.49559/1991, eliberata de Comisia S.

Prin acelasi certificat de mostenitor s-a constatat ca de pe urma autorului N. P. a ramas mostenitor sotia acestuia, N. A.-legatara universala în baza testamentului autentificat sub nr.3481/1990, cu cota de 1/1.

Într-adevar, prin testamentul autentificat sub nr.3481 din 08.11.1990, autorul N. P. a dispus ca, dupa încetarea sa din viata, sotia acestuia N. A., sa stapâneasca în plina proprietate toata averea mobila si imobila ce se va gasi în patrimoniul sau la data decesului, instituind-o astfel legatar universal.

Din considerentele deciziei civile nr.873 din 31 martie 1994 pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul nr.486/1994, instanta a retinut ca prin actiunea civila înregistrata la 30 septembrie 1992 la Judecatoria Caracal, reclamantele C. M., mama reclamantului C. P. si a pârâtilor G. A, C. I., D. E. si D. P., mama pârâtului D. I., au chemat în judecata pe pârâta N. A., pentru a se dispune partajarea masei succesorale ramasa de pe urma defunctului N. P., decedat în 1991.

Motivând actiunea reclamantele C. M. si D. P. au aratat ca sunt comostenitoare împreuna cu pârâta care este sotie supravietuitoare, reclamantele fiind surorile defunctului.

În practicaua sentintei civile nr.916 din 17 februarie 1993 a Judecatoriei Caracal s-a retinut ca la apelul nominal facut în sedinta publica a lipsit pârâtul N. I., fiul lui N. I.-fratele autorului N. P..

Judecatoria Caracal,  prin sentinta civila nr.916 din 17 februarie 1993, a respins actiunea formulata de catre reclamante si s-a luat act ca acestea au renuntat la cererea privind partajarea casei cu 3 camere, totodata luându-se act ca pârâta-reclamanta a renuntat la cerea reconventionala privind imputarea pasivului succesoral.

Instanta de judecata a retinut ca pârâta este beneficiara unui testament în favoarea sa, iar pe de alta parte în ceea ce priveste terenul, nu s-a facut punerea în posesie conform Legii nr.18/1991, situatie în care nu pot fi aplicate dispozitiile art.728 C.civ..

Reclamantele C. M. si D. P. au declarat recurs împotriva sentintei civile, ce a fost reconsiderat apel dupa intrarea în vigoare a Legii nr.59/1993.

Tribunalul Olt prin decizia civila nr.60 din 08.09.1993, a respins ca nefondat apelul, retinând ca pârâta este singura mostenitoare acceptanta a succesiunii lui N. P, iar reclamantele nu au facut dovada calitatii lor succesorale, pentru a putea sa solicite iesirea din indiviziune asupra averii succesorale.

Împotriva celor doua hotarâri judecatoresti au formulat recurs tot reclamantele C. M. si D. P, aratând ca nu au înteles sa renunte la drepturile ce le reveneau asupra pamântului, de asemenea au precizat ca defunctul N. P. era în viata la data intrarii în vigoare a Legii nr.18/1991, a facut cerere de reconstituirea dreptului de proprietate, însa în prezent recurentele-surorile autorului, considera ca sotia supravietuitoare N. A. nu este îndreptatita sa mosteneasca suprafetele de teren.

Prin decizia civila nr.873 din 31 martie 1994 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca nefondat recursul declarat de catre recurentele C. M. si D. P., retinându-se ca este neîntemeiata critica formulata de acestea.

Astfel, în considerentele deciziei civile s-a mentionat ca pârâta-intimata N. A., cu certificatul de mostenitor nr.481 din 10 mai 1993, a facut dovada ca este unica mostenitoare a lui N. P., decedat la data de 20.10.1991, fiind beneficiara unui testament cu titlu universal în favoarea sa, înregistrat la nr.3481/1990 la Notariatul Caracal.

S-a mai retinut în considerentele deciziei pronuntate de Curtea de Apel Craiova ca, tinând cont ca cele doua reclamante recurente sunt colaterali privilegiati fata de defunct, dar nu si rezervatari(art.841 C.civ.), acestea au fost înlaturate de la succesiune prin testamentul cu titlu universal facut în favoarea sotiei supravietuitoare.

În considerentele aceleiasi decizii civile se precizeaza ca, având în vedere ca decesul autorului a intervenit dupa intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991 si reconstituirea dreptului de proprietate, conform legii si terenul revine integral succesoarei N. A., conform vointei testatorului.

Autoritatea lucrului judecat este un principiu care guverneaza activitatea de înfaptuire a justitiei în virtutea caruia un litigiu solutionat printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, nu mai poate forma obiectul unui nou proces, având acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti.

Caracterele juridice ale autoritatii de lucru judecat sunt exclusivitatea, însemnând ca un nou litigiu între aceleasi parti, cu acelasi obiect si cauza nu mai este posibil, incontestabilitatea însemnând ca hotarârea definitiva exprima adevarul si nu mai poate fi atacata, decât prin cai extraordinare de atac si executabilitatea, reprezentând posibilitatea punerii în executare silita de catre partea câstigatoare.

Potrivit dispozitiilor art.1201 C.civ., este autoritate de lucru judecat, când exista identitate de obiect, cauza si parti, dar teoria si practica au stabilit ca exista identitate de obiect, chiar daca este formulat diferit în doua actiuni, daca scopul urmarit este acelasi, cum e altfel este situatia si în speta dedusa judecatii.

În doctrina se precizeaza ca atât prezumtia cât si exceptia  lucrului judecat reprezinta instrumente juridice menite sa serveasca institutia puterii lucrului judecat, care este cel mai puternic efect al hotarârii judecatoresti si, care are la baza doua reguli fundamentale, si anume o cerere nu poate fi judecata definitiv decât o singura data, solutia cuprinsa în hotarâre, fiind prezumata a exprima adevarul, nu poate fi contrazisa de alta hotarâre.

Ceea ce legitimeaza autoritatea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotarârii, ci adevarul care trebuie sa stea la baza acesteia, adevarul constituind temeiul, ratiunea si fundamentul social si moral al acestui efect al hotarârii judecatoresti.

Conform art.1201 C.civ.- este autoritate de lucru judecat când a doua cerere de judecata are acelasi obiect, este întemeiata pe aceeasi cauza si este între aceleasi parti, facuta de ele si în contra lor în aceeasi calitate, în aceste conditii existând tripla identitate, si anume obiect, cauza, parti.

Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.4525/2005 stabileste ca autoritatea lucrului judecat, exceptie reglementata în art.1201 C.civ., are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata decât o singura data si ca o constatare facuta printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva nu trebuie sa fie contrazisa printr-o alta hotarâre, de asemenea principiul puterii lucrului judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat între aceleasi parti, chiar cu pozitie procesuala inversata, ci si contrazicerile dintre doua hotarâri judecatoresti, în sensul ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarâre definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarâre posterioara, pronuntata într-un alt proces.

Pentru a exista identitate de obiect între doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat în ambele în acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit este acelasi în ambele actiuni.

Autoritatea de lucru judecat este limitata de dreptul comunitar, în situatia în care dreptul intern prin aceasta exceptie face imposibila aplicarea unei norme comunitare.

Având în vedere considerentele expuse, instanta urmeaza a admite exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata din oficiu si, în consecinta se va respinge actiunea de partaj judiciar formulata de reclamantul C. P., în cauza existând autoritate de lucru judecat.

Postat 31.01.2011

Domenii speta

Spete similare