Succesiune

Dosar nr. 1814/244/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 115/A/2015

Şedinţa publică de la 04 Februarie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Grefier

Pe rol judecarea cererii de repunere pe rol a dosarului nr. 1814/244/2013, respectiv a cererii de apel formulate de apelantul – reclamant I I C, în contradictoriu cu intimatul -  I M şi intimatul - pârât I C, împotriva sentinţei civile nr. 896/04.12.2013 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. 1814/244/2013, având ca obiect succesiune.

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 896/04.12.2013 Judecătoria Huşi a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul I I-C, în contradictoriu cu pârâţii I M şi IC.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamantul a solicitat instanţei partajarea averii succesorale rămase de urma defunctei I M, decedată la data de 08.04.2013, cu ultimul domiciliu în sat.

Reclamantul a arătat că el este moştenitor testamentar al defunctei, iar pârâţii sunt fii acesteia.

 Deschiderea succesiunii are drept consecinţă directă şi imediată transmiterea patrimoniului succesoral către moştenitorii lui de cuius. Starea de indiviziune nu se naşte în cazul legatarului cu titlul particular, el dobândind în proprietate exclusivă bunul ce formează obiectul legatului.

Legatarul cu titlu particular, când dobândeşte un drept real asupra unui bun determinat, nu devine şi coindivizar. De aceea, el nu are calitatea să ceară ieşirea din indiviziune (cu excepţia legatului care a avut ca obiect o cotă-parte ideală asupra unui bun determinat).

Bunurile individual determinate care formează obiectul unor legate cu titlu particular se dobândesc de legatar, ca şi creanţele, la data deschiderii moştenirii şi deci nu formează obiectul partajului. Partajul este operaţiunea juridică prin care încetează starea de indiviziune, prin transformarea dreptului abstract de proprietate asupra unei cote-părţi din bunurile succesorale într-un drept concret de proprietate asupra materialităţii bunurilor din masa succesorală şi atribuirea efectivă a acestora moştenitorilor.

Ca una din condiţiile instituite de legiuitor pentru eficacitatea legatelor, se reţine că obiectul legatului cu titlu particular trebuie să se găsească în circuitul civil.

Faţă de actele depuse la dosar rezulta că defuncta a dobândit autoturismul de la reclamant, la data de 18.12.2012, când a primit dată certă din partea BNP M R T din Huşi.

În aceeaşi zi, defuncta a testat acelaşi autoturism reclamantului, sens în care s-a încheiat testamentul autentificat sub nr.3957 din aceeaşi dată.

Din actele depuse rezulta că la momentul testării, dar nici la momentul cumpărării autoturismul nu era în circuitul civil, aşa cum cere legea, întrucât acesta nu era înmatriculat în România.

De asemenea, existau o serie de neconcordanţe între numărul certificatului de înmatriculare prezentat pe copertă şi ce din certificat. Din anexa 24 prezentată pentru defunctă nu rezultau bunurile care fac parte din masa succesorală. Mai mult în certificatul fiscal depus rezulta că I I şi M figurau înscrişi la primărie cu un autoturism marca Hyundai Tucson, an fabricaţie 2006.

Faţă de considerentele de drept şi de fapt expuse, instanţa a respins acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul I I-C,

……………………………………………………………………………..

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea  apelată prin prisma motivelor  de apel şi a  dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa de control judiciar constată că apelul este întemeiat pentru considerentele ce succed:

Cererea introductivă de instanţă a fost concepută în mod defectuos prin intitularea ei ca fiind o acţiune în partaj judiciar, în timp ce din expunerea de motive rezulta solicitarea de aplicare a prevederilor devoluţiunii succesorale. Aşa cum se observă, dispoziţiile legale de drept material invocate de reclamant (art.953, art.964 alin.(1), art.1057 şi art.1059 Cod civil) sunt cuprinse la prevederile privind devoluţiunea succesorală din Codul civil. Deşi, în mod contradictoriu, reclamantul a indicat ca temei de drept procesual, art.979 şi urm.CPC, privitor la partajul judiciar, petitul cererii nu a cuprins solicitări specifice unei cereri de partaj.

Astfel fiind, raportat la expunerea de motive din cererea de chemare în judecată, dată fiind contradicţia dintre solicitarea de partajare a averii succesorale din intitularea acţiunii şi solicitarea de constatare a deschiderii succesiunii defunctei, cu moştenitorii indicaţi în conţinutul cererii, cu indicarea dispoziţiilor legale privind dezbaterea succesorală (inadvertenţă de altfel imputabilă redactorului cererii), prima instanţă avea obligaţia prevăzută de art.22 alin.(2) Cod procedură civilă, de a solicita lămuriri reclamantului şi de a restabili calificarea juridică  a cererii deduse judecăţii, conform art.22 alin.(4) Cod procedură civilă.

Prima instanţă nu a procedat de această manieră, reţinând spre judecare numai o cerere de partaj judiciar succesoral, prevăzută de art.1143 şi urm.Cod civil, dispoziţii legale nemenţionate de altfel de reclamant pentru rigurozitate juridică.

În instanţa de apel a fost complinită omisiunea de calificare a cererii de chemare în judecată, reclamantul menţinându-şi poziţia procesuală contradictorie în sensul că a solicitat stabilirea elementelor devoluţiunii succesorale, sub titulatura partajului succesoral, neputându-se pune însă semn de egalitate între cele două acţiuni din punct de vedere juridic. Partajul judiciar succesoral are ca premisă dezbaterea succesorală (procedură prealabilă) şi, ca finalitate, atribuirea bunurilor care formează masa succesorală, în afara legatelor.

 De aceea, Tribunalul reţine că cererea introductivă de instanţă are ca obiect atât dezbaterea succesorală a moştenirii defunctei, respectiv constatarea deschiderii succesiunii, stabilirea calităţii de moştenitor (legal şi inclusiv testamentari) şi a cotelor succesorale ale moştenitorilor legali, cât şi o cerere de partaj succesoral (deşi motivele de apel indicate nu au privit, sub nicio formă, soluţia primei instanţe asupra acestui capăt de cerere).

Rejudecând capătul de cerere având ca obiect dezbaterea succesorală, asupra căruia prima instanţă nu s-a pronunţat, nu ca urmare a omisiunii, pentru a fi aplicabile disp. art.444 şi art.445 Cod procedură civilă, ci ca urmare a necalificării juridice a acţiunii, Tribunalul constată că această cerere este întemeiată.

Legatarul cu titlu particular are posibilitatea valorificării drepturilor sale în urma obţinerii unui certificat de moştenitor, conform art.1132 şi art.1333 Cod civil. Această atribuţie aparţine notarului public. În materie succesorală, criteriul de stabilire a competenţei în favoarea instanţei judecătoreşti sau a notarului public îl constituie caracterul contencios sau necontencios al cererii de emitere a certificatului de moştenitor testamentar. Astfel, în cazul în care între moştenitori nu există neînţelegeri, procedura succesorală se desfăşoară în faţa notarului public, însă, de îndată ce neînţelegerile apar, notarul public va putea suspenda procedura necontencioasă şi va îndruma părţile să se adreseze instanţei judecătoreşti.

Deşi în speţă nu transpare existenţa unor neînţelegeri între reclamant (legatar cu titlu particular) şi pârâţi (persoane cu vocaţie succesorală legală, respectiv tatăl şi unchiul reclamantului), aceştia din urmă afirmându-şi chiar acordul lor cu privire la cererea formulată, nefiind astfel justificată apelarea directă la instanţa judecătorească (singura explicaţie fiind evitarea taxelor notariale), în această materie legea nu prevede obligativitatea parcurgerii prealabile a procedurii succesorale sau inadmisibilitatea acţiunii ca urmare a inexistenţei neînţelegerilor dintre comoştenitori.  Astfel, potrivit art.108 alin.(1) din Legea nr.36/1995, „succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza instanţa judecătorească în vederea dezbaterii unei succesiuni”, doar pentru cererea de partaj succesoral fiind necesară îndeplinirea procedurii prevăzute la art.193 alin.(3) Cod procedură civilă, respectiv depunerea încheierii notarului public de verificare a evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil, fapt complinit în cauză.

Evident, instanţa judecătorească nu va putea proceda la emiterea unui certificat de moştenitor testamentar, acesta fiind atributul exclusiv al notarului public. Instanţa va putea însă analiza deschiderea succesiunii, calitatea de moştenitori a părţilor şi cotele succesorale în privinţa moştenitorilor legali. Această acţiune nu are a fi confundată cu acţiunea legatarului cu titlu particular în predarea bunului, în speţă rezultând de altfel că reclamantul este în posesia autoturismului testat de bunica sa.

În consecinţă, rejudecând capătul de cerere privind dezbaterea succesorală, Tribunalul reţine că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că la 08.04.2013 a decedat defuncta, bunica reclamantului şi mama pârâţilor. Potrivit Anexei nr.24 (fila 9 din dosarul primei instanţe), au vocaţie succesorală legală fii defunctei, respectiv pârâţii, descendenţi de gradul I, tatăl acestora nefiind menţionat ca şi soţ supravieţuitor.

Conform art.975 alin.(1) şi (3) Cod civil, „descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit. Descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte clase şi vin la moştenire în ordinea proximităţii gradului de rudenie”. Potrivit alin.(4) Cod civil, „moştenirea sau partea din moştenire care li se cuvine descendenţilor se împarte între aceştia în mod egal, când vin la moştenire în nume propriu (…)”. În virtutea dispoziţiilor legale menţionate, pârâţii au calitatea de moştenitori legali, fiecare cu o cotă succesorală de de ½ din masa succesorală.

Potrivit Testamentului autentificat sub nr.3957/18.12.2012 la BNP MR T, defuncta a lăsat nepotului său, reclamantul I I.I-C, autoturismul marca Hyundai Tuscon, nr.identificare .

Conform art.1059 alin.(1) Cod civil, „legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobândeşte proprietatea acestuia de la data deschiderii moştenirii”.

Aşadar, reclamantul are calitatea de moştenitor testamentar, legatar cu titlu particular, în virtutea testamentului a cărui valabilitate nu a fost contestată.

În privinţa apelului formulat asupra cererii de partaj judiciar succesoral, Tribunalul se va pronunţa conform art.476 alin.(2) Cod procedură civilă: „în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului (…)nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă”.

Analizând apelul din această perspectivă, Tribunalul constată că soluţia primei instanţe de respingere a unei cereri de partaj succesoral formulată de un legatar cu titlu particular, a fost judicios pronunţată, reclamantul având doar posibilitatea, în valorificarea interesului său de proprietar al bunului, de a formula doar o cerere de predare a obiectului legatului de către moştenitorii legali.

 În ceea ce priveşte considerentele referitoare la neaflarea bunului testat în circuitul civil, Tribunalul le apreciază redundante. Instanţa nu a fost învestită cu o acţiune privind valabilitatea testamentului pentru a analiza potenţialele cauze de nulitate derivând din faptul că fie bunul nu se află în circuitul civil, fie nu a aparţinut exclusiv testatorului. Pe de altă parte, instanţa nu a fost învestită nici cu o acţiune în predarea legatului pentru a analiza eventualele impedimente legate de acest fapt.

Drept urmare, Tribunalul va admite apelul formulat şi va schimba în parte hotărârea atacată, în modalitatea expusă în dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de IIC împotriva Sentinţei civile nr.896/04.12.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o schimbă în parte, în sensul că:

Admite în parte cererea formulată de reclamantul II-C, în contradictoriu cu pârâţii I ML,  şi I C, .

Constată deschisă succesiunea defunctei decedată la data de 08.04.2013, cu ultim domiciliu în comuna.

Constată că au calitate de moştenitori legali pârâţii I M şi IC, în calitate de descendenţi de gradul I, fiecare cu o cotă succesorală de ½  din masa succesorală.

Constată că reclamantul IIC are calitate de moştenitor testamentar, în baza Testamentului autentificat sub nr.3957/18.12.2012 la Biroul Notarial Public.

Păstrează dispoziţia privind respingerea cererii de partaj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04.02.2015.

Domenii speta

Spete similare