Partaj bunuri comune parti sociale societate

Sentinţă civilă 8926 din 11.06.2013


A fost admisă in parte acţiunea reclamantei, instanţa reţinând:

Părtile s-au căsătorit la data de 20.11.1979 iar prin sentinţa civilă nr. 7376  din 6 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi,  a fost declarată desfăcută căsătoria partilor.

 Părţile au dobândit în timpul căsătoriei terenul  în suprafaţă  de 1000 mp situat în  loc. Rediu, astfel cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. din 23 decembrie  2003.

In ce privește  contravaloarea terenului şi halei  situate in comuna Holboca,  din înscrisurile  dosarului şi raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză  rezultă că  bunurile sunt incluse  în patrimoniul societăţii  comerciale SC X SRL, neavând caracter de bunuri  comune, nefiind dobândite  de părţi în timpul căsătoriei.  Contravaloarea acestora  nu poate fi inclusă în masa bunurilor comune având în vedere pe de o parte  că nu s-a făcut dovada achiziţionării acestora  cu veniturile  soţilor, iar pe de altă parte, că au fost luate in considerare la  evaluarea părţilor sociale ale societăţii, astfel că includerea  atât a contravalorii cât şi  a părţilor sociale  ar  fi inechitabilă.

Cu privire  la dividendele încasate de pârâtul reclamant de la SC X SRL  şi suma de  200.000 lei de care acesta ar fi dispus  fără acordul reclamantei, reprezentând sumă împrumutată societăţii şi  ridicată ulterior din contabilitatea acesteia, instanţa apreciază  că  nu s-a făcut dovada de către reclamantă  a faptului  însuşirii  acestor valori de către pârât.  Astfel, în perioada  în care sumele  au fost ridicate părţile erau căsătorite şi se gospodăreau împreună, sumele fiind destinate susţinerii sarcinilor obişnuite ale  căsătoriei părţilor.  Reclamanta  nu a dovedit că în aceeaşi perioadă ar fi avut alte surse  de venit care să asigure  întreţinerea  familiei, şi, în lipsa unor probe concrete care să demonstreze  că  pârâtul  ar fi sustras aceste valori, instanţa  reţine netemeinicia  susţinerilor  reclamantei.

Referitor la părţile sociale  deţinute de  pârâtul reclamant la SC X SRL, instanţa constată că societatea comercială a fost înfiinţată  în timpul căsătoriei părţilor  cu aportul  comun al acestora, pârâtul nedovedind caracterul de bun propriu al sumei  de 200 RON reprezentând  capital social şi nici al sumelor cu care ulterior a creditat societatea.

Părţile sociale reprezintă fracţiuni ale capitalului social, dobândite de asociaţi în schimbul aportului social. Prin urmare, capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii, fara o existenta reala, doar cu o semnificatie contabila, în functie de care se calculeaza dividendele ce se cuvin asociatilor, în functie de care se împarte activul social în caz de lichidare, în limita caruia sunt urmarite bunurile din patrimoniul societatii, de catre creditorii acesteia.

Ceea ce este supus urmăririi de către creditorii societăţii, respectiv împărţirii între asociaţi în caz de lichidare, când se urmăreşte rambursarea valorii aporturilor asociaţilor în limita activului net, este patrimoniul societăţii cu cele 2 componente ale sale, activul social si pasivul social si care este format din toate drepturile si obligaţiile, precum si din toate bunurile societăţii, bunuri ce sunt valorificate la valoarea lor reala (în urma vânzării la licitaţie publica), atunci când este cazul, si nu la valoarea contabila, scriptica din actele societăţii. Aceeaşi soluţie este data de Legea nr.31/1990 si în cazul excluderii unor asociaţi, care au dreptul la contravaloarea părţii lor din capitalul social si care nu consta în dreptul de a culege o parte proporţionala din patrimoniul social (toate bunurile aduse ca aport sau dobândite în cursul activităţii societăţii, făcând parte din patrimoniul societăţii, asociaţii nemaiputând pretinde un drept în acest sens), ci constă în dreptul de a primi o sumă de bani care sa reprezinte însa, valoarea proporţională din patrimoniul social.

Se impune acelaşi raţionament şi în situaţia foştilor soţi, întrucât prin partajarea părţilor sociale  care aparţin celor doi soţi în codevălmăşie, acestea încetează de a mai avea calitatea de bunuri comune, rămânând doar în patrimoniul pârâtului, care va continua pe viitor sa beneficieze de toate drepturile ce decurg din deţinerea acestor părţi sociale, inclusiv dreptul de a culege dividendele si de a primi în caz de lichidare, partea valorica din activul net, calculată proporţional cu procentul deţinut din capitalul social.

În temeiul acestui considerent, instanţa reţine  caracterul de bunuri comune, al partilor sociale, acestea urmând a fi atribuite  soţului asociat.

 Valorile  bunurilor comune sunt cele stabilite  prin  rapoartele de expertiză efectuate în cauză.  Astfel terenul  a fost evaluat la suma de 130.000 lei conform  raportului  de expertiză efectuat de expert CO. În ceea ce priveşte  părţile sociale, instanţa are in vedere raportul de expertiză efectuat în cauză  de expert PV, din care rezultă  că  valoarea unei părţi sociale  este de 16173,07 lei.

În privinţa contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţa va avea în vedere  faptul că  niciuna  dintre părţi nu a solicitat  a se constata  alte cote de contribuţii decât cele prezumate  de  Codul Familiei. Probatoriul  administrat  nu a înlăturat prezumţia contributiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor comune si la sustinerea sarcinilor căsătoriei, prezumtie prevazuta  la art 357 al. 2  din  Noul Cod Civil,  art. 30  din vechiul Cod al Familiei.

 In virtutea principiului unicităţii cotei de contributie,  instanta urmează a reţine că părţile au avut contribuţii egale la dobândirea bunurilor comune.

Lichidarea comunităţii de bunuri urmează a se dispune in conformitate cu prevederile art.673 indice 5, 673 indice 9 C.pr.civ., prin atribuirea către reclamantă  a terenului, având în vedere  manifestarea expresă  a voinţei părţilor.

Instanta va atribui  pârâtului  cele 20 de părţi sociale deţinute la SC X SRL, având în vedere calitatea  acestuia de asociat la  societatea respectivă.

Ca urmare a modalităţii de sistare a stării de devălmăşie aleasă de instanţă, urmează a fi obligat pârâtul  să plătească  reclamantei pârâte suma de  96730 lei  cu titlu de sulta.

Raportat considerentelor de fapt şi de drept expuse , instanţa va admite în parte acţiunea principală.

Văzând si dispoziţiile art.274 şi urm. CPC, având în vedere că părţile trebuie sa suporte  cheltuielile de judecată, proporţional cu cota de contribuţie reţinută, instanta urmează a  compensa cheltuielile de judecată  reprezentând onorarii  experţi  suportate de reclamantă  şi de pârât.

În ceea ce priveşte  cheltuielile privind taxe  de timbru şi onorarii avocatiale, instanţa  urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantei  suma  de  8506  lei  cheltuieli de judecata.

Văzând si dispoziţiile  art. 50 ind. 2 din  OUG nr. 51 din 2008., având in vedere valoarea bunurilor  atribuite, instanţa urmează a obliga reclamanta  la plata catre  Statul Român a ajutorului public  încuviintat, în suma de  5607 lei.