Prelungirea internării în centrul de reeducare peste vârsta majoratului. Motive.

Sentinţă penală 2934 din 05.10.2012


Prin sentinţa penală nr. 2934/16.10.2012 instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 491 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 106 alin. 2 Cod penal, a admis sesizarea judecătorului delegat la Compartimentul Executări penale din cadrul Judecătoriei Iaşi, formulată la cererea Centrului de Reeducare Tg. Ocna, şi a dispus prelungirea măsurii internării în centrul de reeducare dispuse cu privire la minorul P-A., internat în Centrul de Reeducare Târgu Ocna, prin sentinţa penală nr. 83/12.01.2012 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin nerecurare la 25.01.2012, până la data de 21.06.2013.

Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut următoarele:

Prelungirea măsurii internării în centrul de reeducare peste data împlinirii vârstei de 18 ani este legată de interesul minorului, deci de desăvârşirea unor activităţi educative care să contribuie la reeducarea sa şi la reintegrarea sa în societate – absolvirea unor cursuri şcolare, a unor studii profesionale, însuşirea unor deprinderi în cadrul unui anumit program. Scopul măsurii, potrivit art. 104 Cod penal, nu este pur şi simplu reeducarea minorului, privită general ca o corijare a comportamentului său, legiuitorul fiind interesat ca această reeducare să se realizeze prin dobândirea unei învăţături şi a unei pregătiri profesionale. În caz contrar, ar trebui admis că, asemenea pedepsei închisorii, internarea într-un centru de reeducare ar avea o funcţie predominant punitivă.

Analizând procesul-verbal al consiliului profesoral, din 17.09.2012 şi caracterizarea care îl însoţeşte, instanţa a reţinut că la internare minorul absolvise 5 clase, în anul 2011 – 2012 fiind înscris ca asistent în clasa a şasea. La orele de curs a manifestat un interes oscilant, deşi are o bună capacitate intelectuală. A participat în cursul internării la numeroase programe şi activităţi educaţionale şi sociale, obţinând calificative bune şi foarte bune. A avut un comportament oscilant, intrând în conflict cu alţi minori din centru, a fost recompensat de două ori cu evidenţiere şi o dată cu participarea la o tabără, nu a dat dovezi temeinice de îndreptare şi nu a finalizat nici un an şcolar în centru.

Instanţa a apreciat că, faţă de nivelul educaţiei şcolare a minorului P.A., având în vedere natura şi gravitatea faptei pentru care a fost internat – tâlhărie şi furt calificat, prelungirea internării peste vârsta de 18 ani, deşi ar fi, în realitate, resimţită de minor ca o sancţiune, ar creşte şansele de reeducare a acestuia şi i-ar permite să finalizeze clasa a şasea, în acelaşi timp asigurând bazele unei autodisciplinări care să îi permită să îşi schimbe stilul de viaţă la lăsarea în libertate şi să urmeze, benevol, măcar cursurile gimnaziale. Modul favorabil în care se pare că a răspuns la programele şi activităţile educaţionale din centrul de reeducare lasă să se contureze posibilitatea ca P.A. să treacă printr-un proces veritabil de schimbare a modului în care se raportează la regulile impuse şi la modul în care îşi concepe viitorul. În acest context, având în vedere, pe lângă celelalte argumente, şi comportarea sa oscilantă, cu recompense, dar şi cu anumite derapaje în cursul internării, instanţa a considerat că prelungirea faţă de acesta a măsurii internării până la finalizarea anului şcolar 2012 – 2013 ar fi benefică pentru reeducarea şi reintegrarea socială a minorului..