Denunţ calomnios. nedovedirea relei credinţe în formularea plângerii penale

Printr-o plângere penală, petentul O.A. a solicitat organelor de urmărire penală declanşarea unei anchete penale şi tragerea la răspundere penală a intimatei O.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de calomnie, insultă şi denunţare calomnioasă prev. de art. 205, 206, 259 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că intimata l-ar fi reclamat în mod mincinos la organele de urmărire penală că ar fi lovit-o şi strâns-o de gât, aceasta producând în acest sens chiar proba cu  un certificat medico-legal.

La data de 13.01.2012, printr-o rezoluţie s-a dispus neînceperea urmării penale a intimatei  sub aspectul săvârşirii infracţiunii denunţare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal, cu motivarea că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective, nefiind suficient ca învinuirea să nu corespundă realităţii şi ci ca făptuitorul să fi cunoscut acest caracter al învinuirii, adică să fi acţionat cu rea credinţă.

Împotriva acestei ordonanţe petentul  a  formulat plângere la prim-procuror, plângere care a fost respinsă, menţinându-se soluţia iniţială.

Împotriva rezoluţiilor de mai sus petentul a formulat plângere la instanţă. Petentul a motivat oral în faţa instanţei plângerea susţinând că intimata a acţionat în mod evident cu rea credinţă, că nu a existat nici un fel de agresiune din partea sa asupra intimatei, că însăşi intimata în plângerea şi declaraţiile formulate susţine lucruri contradictorii privitoare la modalitatea în care ar fi fost agresată, de unde rezultă cu claritate reaua credinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine din probatoriul administrat în cursul urmării penale următoarele:

Petentul şi intimata au fost căsătoriţi până în anul 2010 când a survenit o hotărâre de divorţ urmată de un partaj, în prezent cele două părţi împărţind acelaşi imobil, motiv pentru care deseori între ei apar conflicte.

Intimata a depus la organele de urmărire penală în data de 19.08.2011 o plângere penală susţinând că în data de 13.08.2011 a fost lovită de petent cu palmele peste corp. În acest sens intimata a depus la dosar şi un certificat medico-legal ale cărui concluzii menţionau că intimata ,,nu prezintă semne de violenţă corporală, ceea ce însă nu exclude o lovire activă la data de 13.08.2011 dacă aceasta va fi dovedită prin anchetă’’.

În lipsa oricărui alt mijloc de probă, a vreunui martor care să fi asistat la incident, în contextul negării de către petent a comiterii faptei (acesta a susţinut doar că s-au îmbrâncit), s-a dispus faţă de petent neînceperea urmăririi penale.

Această soluţie însă nu duce de plano la concluzia diametral opusă, aceea a certitudinii inexistenţei oricărui incident şi a  relei credinţe a intimatei în formularea plângerii, mai ales în contextul în care petentul a recunoscut că a existat o îmbrâncire. Nici concluziile certificatului medico-legal nu pot fi suficiente pentru a aprecia cu certitudine asupra relei credinţe a intimatei în formularea plângerii, mai ales că aceste concluzii nu exclud posibilitatea existenţei unei loviri active.

Criteriul stabilirii unei fapte penale este acela al certitudinii dincolo de orice îndoială rezonabilă. Orice dubiu trebuie să profite celui acuzat, la fel cum însuşi petentul a beneficiat de pe urma unui astfel de dubiu sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe. Nici în cazul comiterii infracţiunii de denunţ calomnios organele de urmărire penală şi instanţa nu au avut elemente certe incriminatoare, simplele deducţii şi presupuneri nefiind suficiente pentru a interveni o condamnare penală.

În aceste condiţii instanţa apreciază că în mod corect procurorul a considerat nu se impune începerea urmăririi penale a intimatei, plângerea petentului nefiind fondată.

Domenii speta

Spete similare