Favorizrea faptuitorului

Sentinţă penală 1129 din 28.11.2017


SENTINŢA PENALĂ Nr. 1129/2017

Şedinţa publică din data de 28 Noiembrie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Ministerul public este reprezentat de procuror M din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O...

Pe rol, soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul trimis în judecată  sub acuzaţia de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din 03.11.2017, când părţile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când s-a stabilit termen de pronunţare în cauză la data de 10.11.2017, când s-a stabilit termen de pronunţare în cauză la data de 28.11.2017, când s-a pronunţate prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria O.. la data de 23.09.2016 în dosarul 1../P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de favorizarea făptuitorului prevăzute de art. 269 Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că, audiat fiind în calitate de persoană vătămată în şedinţa publică din data de 25.03.2015 şi-a schimbat în faţa instanţei de judecată declaraţiile iniţiale date în faza de urmărire penală, arătând că nu a fost agresat fizic în scara blocului (astfel cum rezultă din declaraţiile sale date în faza de urmărire penală), iar prin această schimbare de poziţie a urmărit să-i ajute pe inculpaţii şi să scape de răspunderea penală, urmărind în concret determinarea schimbării încadrării juridice a faptei din aceea de tâlhărie - pentru care au fost judecaţi în stare de arest preventiv inculpaţii şi - în aceea de furt calificat - infracţiune în cazul căreia este aplicabilă instituţia împăcării, conform art. 231 alin. (1) şi (2) din Codul penal.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie parte civilă dată în fața instanței de judecată la data de 25.03.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 [filele nr. 28-29 din dosarul de urmărire penală (în continuare dup)], copii conforme cu originalul a următoarelor acte de urmărire penală 6../P/2014: plângerea penală a persoanei vătămate (fila nr. 37 dup), declarația persoanei vătămate din data de 21.10.2014 (filele nr. 38-45 dup), certificat medico-legal nr. 2../Ia/1127 din data de 22.10.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B.. pe numele (fila nr. 46 dup), declarația persoanei vătămate din data de 23.10.2014 (filele nr. 47-50 dup), declarația martorului din data de 21.10.2014 (filele nr. 51-52 dup), declarația martorului din data de 27.10.2014 (filele nr. 53-56 dup), raport de expertiză medico-legală nr. 2../II ia/151 din data de 21.10.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B.. pe numele (filele nr. 57-58 dup), declarație martor– ședința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 59-61 dup), declarație persoană vătămată - sedința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 62-63 dup), declarație martor - ședința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 ( filele nr. 64-65 dup), declarație martor - ședința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 66-67 dup), declarație martor - ședința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 68-70 dup), procesele-verbale de redare în formă scrisă a unor convorbiri sau comunicări telefonice sau surprinse în mediu ambiental, interceptate și înregistrate în baza Mandatelor de supraveghere tehnică nr. 83/05.11.2014 și 74/02.12.2014 (filele nr. 71-108 dup), raportul de constatare criminalistică nr. 418282/21.04.2015 (filele nr. 109-121 dup),următoarele acte de urmărire penală întocmite în dosarul penal nr. 1../P/2015: procesele-verbale de redare în formă scrisă a unor convorbiri sau comunicări telefonice interceptate și înregistrate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. 25/25.03.2015 emis de Judecătorul de Drepturi și Libertăți în dosarul nr. 4445/271/2015 la solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. nr. 1../P/2015 (filele nr. 122-151 dup), declarația martorului din data de 24.04.2015 dată în faza de urmărire penală în dosarul nr. 1../P/2015 (filele nr. 160-162 dup), sentința penală nr. 684/271/13.05.2015, pronunțată de Judecătoria O.. – Secția Penală în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 163-177 dup), decizia penală nr. 527/A/2015 a Curții de Apel O.. – Secția penală, pronunțată în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 178-194 dup), declarațiile suspectului/inculpatului  date în dosarul penal nr. 1../P/2015 (filele nr. 201-212 dup), fișa de cazier judiciar a inculpatului (filele nr. 213 dup).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei  O.. la data de 24.03.2016 sub nr. dosar 4683/271/2016.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei O.. nr. 433 din  data de 27.05.2016 s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 Cod procedură penală a actului de sesizare, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală iar, în urma răspunsului negativ al acestuia s-a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit dreptului comun.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă s-au administrat următoarele probe: declaraţiile inculpatului (filele 69-70, 85), declaraţiile martorilor (fila 71), (fila 41), (fila 72), (filele 83-84 ), raport constatare criminalistică privind comportamentul simulat (filele  61-66 ),  înscrisuri.

În temeiul art. 381 alin. (7) Cod procedură penală, constatându-se imposibilitatea obiectivă a reaudierii martorului Z.. s-a procedat la citirea declaraţiilor martorului din cursul urmăririi penale.

În vederea soluţionării cauzei s-a procedat la ataşarea dosarului penal nr. 2../271/2014  al judecătoriei O...

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală nr. 648 din data de 13.05.2015 pronunţată de Judecătoria O.. în dosarul penal nr. 2../271/2014, definitivă prin decizia penală nr. 527/A/16.09.2015  pronunţată de Curtea de apel O.. s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat următoare situaţie de fapt: în data de 21.10.2014 inculpaţii şi au pătruns prin efracţie în locuinţa persoanei vătămate sustrăgând bunuri în valoare de 30.000 lei iar pentru a-şi asigura scăparea au exercitat violenţe asupra persoanei vătămate.

În considerentele soluţiei de condamnare s-a argumentat că exercitarea actelor de violenţă de către inculpații şi asupra persoanei vătămate rezultă din declaraţia dată în faza de urmărire penală, la data de 21.10.2014, de persoana vătămată unde s-a arătat că „Atunci când am ajuns în dreptul celor doi inculpaţi i-am întrebat cine sunt şi ce caută în bloc, moment în care unul dintre cei doi m-a împins, am mers pe spate până când m-am lovit de perete după care cel de-al doilea mi-a aplicat o lovitură cu pumnul sau cu piciorul în zona spatelui. Între inculpaţi şi mine s-a iscat o altercaţie în care ne-am împins şi bruscat reciproc”.

De asemenea, în declaraţia dată după două zile, în faţa organelor de urmărire penală persoana vătămată a ţinut să menţioneze faptul că „în momentul în care i-am surprins pe cei doi ieşind de la mine din apartament, am fost agresat însă nu pot preciza care dintre ei m-a lovit şi care m-a împins”.

Mai mult, în declaraţie de constituirea ca parte civilă din data de 16.01.2015 persoana vătămată a arătat că „ apreciez că pericolul social al faptelor săvârşite de inculpat este sporit având în vedere mijloacele violente folosite”.

Totodată, s-a stabilit că declaraţia persoanei vătămate dată în faza de urmărire penală se coroborează cu certificatul medico - legal nr. 2../Ia/1127 din 22 octombrie 2014 în care se precizează că numitul prezintă leziuni ce pot data din data de 21 octombrie 2014, leziuni care necesită 1 zi de îngrijire medicală.

Tot astfel, s-a argumentat că declaraţia persoanei vătămate este confirmată şi de declaraţia martorului care în faţa instanţei a declarat că „ persoana vătămată mi-a spus că după ce i-a întrebat pe inculpaţi cine sunt, aceştia l-au împins”( f.226 d.i) şi de declaraţia martorului care în declaraţia dată în faza de judecată a arătat că „ am auzit cum persoana vătămată le-a spus poliţiştilor că a fost lovită”(f.230 d.i).

S-a stabilit totodată că persoana vătămată a pornit în urmărirea celor doi inculpaţi, iar la ieşirea  din bloc, i-a văzut pe cei doi intrând în parcarea de pe str. Erafte Grigore. Întrucât parcarea respectivă era închisă cei doi au ocolit imobilul şi au ieşti înapoi în direcţia din care venea persoana vătămată. Persoana vătămată a început să strige moment în care vecinul său, martorul, care era în parcare l-a auzit şi a încercat să îi oprească pe inculpaţi dar inculpatul l-a lovit cu pumnul în faţă. În acel moment cei doi inculpaţi s-au despărţit unul fugind înapoi spre curtea interioară iar celălalt a mers în faţă spre strada Cazaban(declaraţie persoana vătămată f.28-30 d.u.p, f.189-190 d.i, declaraţie martorul f.110 d.u.p verso . f.225-226 d.i.).

Persoana vătămată a pornit în urmărirea inculpatului care a fugit spre str. Cazaban, respectiv inculpatul pe str. Lăpuşului. Fiind la o oarecare distanţă de inculpat, persoana vătămată, pentru a-l ajunge din urmă a oprit în trafic o maşină, condusă de martorul, pe care l-a rugat să îl ajute să urmărească pe inculpatul, lucru cu care a fost de acord.  Martorul împreună cu persona vătămată au pornit în urmărirea inculpatului care a ajuns în parcarea de la magazinul Lidl. Aici, persoana vătămată s-a dat jos din autoturism, i-a lăsat martorului telefonul mobil pentru a suna la poliţie, iar acesta a pornit, pe jos, în urmărirea inculpatului. De aici, deoarece inculpatul a fugit spre magazinul Penny, persoana vătămată a luat o altă maşină şi a pornit în urmărirea inculpatului pe care a reuşit să îl imobilizeze în faţă la hotelul Nevis Trade.( declaraţie persoana vătămată f.28-30 d.u.p, f.189-190 d.i, declaraţie martor f.122-126 d.u.p, f.228-229 d.i).

Instanţa a înlăturat declaraţia persoanei vătămate dată în faţa instanţei în care acesta a arătat că „nu a fost lovit de către cei doi inculpaţi” pentru următoarele motive: în declaraţia din data de 21.10.2014 dată în faza de urmărire penală persoana vătămată declară că „Când am ajuns în dreptul celor doi inculpaţi i-am întrebat  cine sunt şi ce caută în bloc, moment în care unul dintre cei doi m-a împins, am mers pe spate până când s-a lovit de perete după care cel de-al doilea mi-a aplicat o lovitură cu pumnul sau cu piciorul în zona spatelui. Între inculpaţi şi mine s-a iscat o altercaţie în care ne-am împins şi bruscat reciproc”. De asemenea, în declaraţia dată după două zile, în faţa organelor de urmărire penală persoana vătămată a ţinut să menţioneze faptul că „în momentul în care i-am surprins pe cei doi ieşind de la mine din apartament, am fost agresat însă nu pot preciza care dintre ei m-a lovit şi care m-a împins”.  Mai mult, în constituirea de parte civilă din data de 16.01.2015 persoana vătămată a arătat că „ apreciez că pericolul social al faptelor săvârşite de inculpat este sporit având în vedere mijloacele violente folosite”.

Astfel, s-a apreciat că susţinerea inculpatului potrivit căreia motivul pentru care a declarat în faza de urmărire penală că a fost lovit de cei doi inculpaţi a fost stresul, spaima pe care a simţit-o în acel moment este neplauzibilă, persoana vătămată declarând că a fost lovit de cei doi inculpaţi şi în declaraţia dată la 3 zile de la data săvârşirii faptei şi mai mult, chiar în declaraţia de constituire de parte civilă dată la data de 16.01.2015, momente în care nu poate susţine că ceea ce a declarat a fost pe fondul spaimei şi fricii pe care a simţit-o.

De asemenea, s-a constatat că declaraţia persoanei vătămate dată în faza de urmărire penală se coroborează cu certificatul medico legal nr. 2../Ia/1127 din 22 octombrie 2014 în care se precizează că numitul prezintă leziuni ce pot data din data de 21 octombrie 2014, leziuni care necesită 1 zi de îngrijire medicală precum şi cu declaraţia martorului care în faţa instanţei a declarat că „ persoana vătămată mi-a spus că după ce i-a întrebat pe inculpaţi cine sunt, aceştia l-au împins”( f.226 d.i) şi de declaraţia martorului care în declaraţia dată în faza de judecată a arătat că „ am auzit cum persoana vătămată le-a spus poliţiştilor că a fost lovită”(f.230 d.i).

Mai mult, s-a arătat că declaraţia persoanei vătămate este infirmată şi de convorbirile purtate de inculpaţi. Potrivit procesului verbal de redare a convorbirilor (f.152-159 d.i) : (...): stai, stai că io am zis…că nu-i adevărat..că nu a fost atins omul ală… (...): ne împăcăm şi cade fapta mă…dacă ne împăcăm…cade fapta…io am zis..nu o fost atins amu…şi să mă ducă la detectorul de minciuni”. S-a apreciat că din convorbirile purtate de cei doi inculpaţi reiese în mod indubitabil că cei doi încercau să se pună de acord şi să inducă în eroare organele judiciare prin afirmarea că nu au agresat persoana vătămată.

Faţă de argumentele expuse instanţa a procedat la înlăturarea declaraţiei inculpatului dată în faza de urmărire penală şi în faza de judecată ca fiind nesinceră, necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate

Cu titlu preliminar instanţa subliniază că aşa cum rezultă şi din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie în cauza Klouvi c. Franţei (hotărârea din 30 iunie 2011, parag. 42-48) reţinerea per se a incidenţei principiului autorităţii lucrului judecat conduce la o reducere semnificativă a drepturilor garantate de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale în condiţiile în care aplicarea acestui principiu înlătură prerogativa instanţei de a aprecia asupra diverselor date aflate in posesia sa, fiind obligată să acorde in mod automat relevanta situaţiei legale stabilite cu autoritate de lucru judecat. În cauza enunțată, evaluând modalitatea de aplicare a unei prezumţii legale privind latura obiectivă a infracţiunii de denunţ calomnios, Curtea a început analiza cu formularea normei incriminatoare. Astfel, potrivit art. 226-10 C.pen. francez, caracterul fals al denunţului rezulta din ordonanţa de clasare, iar în cauza de faţă reclamanta formulase un denunţ în urma căruia se dispusese o ordonanţă de clasare, fiind reţinut că nu existau suficiente probe contra persoanei denunţate pentru a o trimite în judecată. Curtea a constatat că instanţele naţionale nu puteau pune în balanţă datele existente la dosarul cauzei şi trebuia să recurgă în mod automat la prezumţia legală impusă de art. 226-10 C.pen. francez. Reclamanta nu avea, prin urmare, posibilitatea de a propune probe care să fie supuse dezbaterii contradictorii în faţa instanţei pentru a stabili realitatea faptelor şi absenţa vinovăţiei sale, înainte de pronunţarea tribunalului asupra fondului cauzei.

Aşadar, contrar argumentelor reprezentantului Ministerului Public, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, instanța va realiza o analiză independentă de cea statuată cu autoritate de lucru judecat în dosar penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.., urmând să stabilească dacă ansamblul probator administrat în cauză conduce la reţinerea în sarcina inculpatului a comiterii infracțiunii de favorizare a făptuitorului tipice obiectiv şi subiectiv, nejustificate şi imputabile acestuia.

Însă, instanţa apreciază că analiza de ansamblu a probelor readministrate la solicitarea inculpatului în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire în faţa instanţei de judecată nu sunt apte să descrie o situaţie de fapt diferită de cea reţinută în sentinţa penală nr. 648 din data de 13.05.2015 pronunţată de Judecătoria O.. în dosar penal nr. 2../271/2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/A/16.09.2015  pronunţată de Curtea de apel O...

Astfel instanţa constată că inculpatul nu a oferit vreo explicație credibilă a schimbării declarațiilor în faza de judecată în dosarul penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.., în condițiile în care cu ocazia audierii în faza de urmărire penală în dosarul nr. 6../P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. s-a prezentat ca victima unei infracţiuni, a relatat voluntar cele constatate şi nu a fost supus vreunei constrângeri sau manopere din partea organelor de urmărire penală care să fi condus la deturnarea sensului sau a însăşi împrejurărilor de fapt relatate.

Astfel, instanţa reţine că atât în cuprinsul plângerii penale formulate în data incidentului, cât şi în declaraţiile de persoană vătămată date în datele de 21.10.2014 respectiv 23.10.2014, iar ulterior în cadrul constituirii de parte civilă în data de 16.01.2015 inculpatul a subliniat faptul că a fost victima actelor de agresiune exercitate de inculpaţii şi.

În declaraţia de persoana vătămată dată în cursul urmăririi penale în dosarul nr. 6../P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. a arătat că i-a surprins pe inculpaţii şi la ieşirea din apartament iar când i-a întrebat ce anume fac în respectiv locaţie aceştia l-au agresat şi au fugit. În concret a arătat că unul din cei doi l-a împins, iar al doilea i-a aplicat o lovitură, fără să poată preciza dacă  cu pumnul sau cu piciorul, undeva la corp în zona spatelui. În momentul în care i-a scăpat  din mâini, amândoi au fugit, ieşind în casa scării şi au coborât spre ieşirea din bloc, pe scări. Ulterior, a pornit în urmărirea celor doi strigând după ajutor. Unul dintre vecini, respectiv martorul, care era în parcare, a încercat să-i oprească dar a fost lovit cu pumnul în faţă de unul din cei doi. a mai arătat că l-a urmărit pe unul dintre autori, inclusiv cu un autoturism, iar pe str. M.lângă ”N e SRL, l-a prins. Inculpatul a învederat că  între cei doi s-a desfăşurat o luptă între cei doi, aceştia lovindu-se reciproc de mai multe ori. Totodată în cuprinsul declaraţiei inculpatul  a precizat că acuză dureri la spate, urmează să se prezinte la medic în vederea unui consult.

În data de 21.10.2014 inculpatul s-a prezentat la SML O.., ocazie cu care a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 2../Ia/1127/22.10.2014. Conform acestui certificat susnumitul acuza durere la nivelul coloanei lombare la mobilizare, iar gamba stângă faţă anterioară şi margine internă prezintă o echimoză de 7/4 cm, palid violacee; leziunile posttraumatice datează din data de 21.10.2014 iar acestea necesită 1 ( una ) zi de îngrijiri medicale.

Fiind reaudiat la data de 23.10.2014 în dosarul nr. 6../P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. inculpatul subliniază şi cu această ocazie că a fost agresat fizic declarând că în momentul în care i-a surprins pe cei doi ieşind din apartamentul său, a fost agresat, însă nu poate individualiza care dintre ei l-a lovit și care l-a împins.

Cu ocazia constituirii ca parte civilă în faţa instanţei de judecată în dosarul penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.., la data de 16.01.2015, inculpatul  a arătat că apreciază că pericolul social al faptelor săvârşite de inculpaţi este sporit având în vedere mijloacele violente folosite, menţinându-şi aşadar şi după trecerea unui interval de aproape 3 luni poziţia exprimată în faza de urmărire penală şi oferind o motivare în fapt a pretenţiilor civile formulate în cadrul procesului penal.

Audiat fiind în calitate de persoană vătămată /parte civilă în cursul judecăţii la data de 25.03.2015, în dosarul penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.., inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date în calitate de persoană vătămată în dosarul nr. 6../P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. arătând că nu a fost agresat în scara blocului precum şi că atunci când a reuşit să-l imobilizeze pe inculpatul, în faţa hotelului Nevis, acesta a avut o atitudine defensivă şi nu l-a lovit.Întrebat fiind dacă doreşte să se împace cu inculpaţii acesta a arătat că doreşte să se împace cu aceştia.

Modificarea substanţială a declaraţiilor justificată de împrejurarea că imediat după eveniment inculpatul se afla într-o puternică stare de tulburare nu poate fi reţinută drept credibilă, în condiţiile în care reaudiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul a prezentat o situaţie factuală similară celei iniţial expuse autorităților, iar ulterior cu ocazia constituirii de parte civilă a subliniat încă o dată caracterul violent al interacţiunii cu inculpaţii

Mai mult decât atât, din declaraţiile martorilor care în faţa instanţei a declarat că „ persoana vătămată mi-a spus că după ce i-a întrebat pe inculpaţi cine sunt, aceştia l-au împins”Totodată, chiar dacă instanţa constată că din convorbirile purtate de numiţii nu rezultă în mod direct caracterul neveridic al împrejurărilor pe care persoana vătămată (în cauză inculpatul) urma să le declare în faţa instanţei de judecată în dosar 2../271/2014 , acestea dovedesc insistenţa cu care  numiţii au încercat prin persoane interpuse să o determine pe persoana vătămată (inculpatul) să consimtă la încheierea unui acord de împăcare, cauză de înlăturare a răspunderii penale care nu se putea realiza decât în condiţiile reţinerii săvârşirii infracţiunii de furt iar nu a infracţiunii de tâlhărie.

Nu în ultimul rând instanţa constată lipsa de coerenţă a inculpatului în declaraţiile date, audiat fiind în cauză, inculpatul revenind parţial asupra declaraţiei date în faţa instanţei, arătând că atunci când a reuşit imobilizarea numitului, între cei doi a existat o luptă corp la corp, renunţând aşadar în susţinerea împrejurării că acesta nu l-a agresat şi că a avut o atitudine defensivă.

Instanţa apreciază că înregistrarea efectuată de către inculpat şi care urmăreşte dovedirea împrejurării că numiţii au părăsit scara blocului şi se deplasau la pas lejer nu sunt apte să combată probele mai sus analizate. Astfel, o atare atitudine a poate fi justificată de dorinţa de a nu atrage atenţia persoanelor care se aflau în preajmă şi care ar fi putut să ia măsuri în vederea prinderii lor. Instanţa va avea în vedere faptul că inculpaţii nu se aflau la prima faptă de acest gen, fiind specializaţi în materia săvârşirii de infracţiuni lor contra patrimoniului, o atare experienţă fiind aptă să le procure acestora o bună stăpânire a emoţiilor.

Totodată, instanţa va înlătura drept nesincere declaraţiile date în calitate de martori de numiţii, aceştia având un interes în reţinerea împrejurării că  nu ar fi exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate, situaţia acestora, chiar definitiv soluţionată fiind susceptibilă a fi repusă în discuţie prin formularea unei eventuale căi de atac extraordinare.

În ceea ce priveşte proba constând în raportul constatare criminalistică privind comportamentul simulat instanţa remarcă faptul că acesta nu este apt să susţină situaţia de fapt expusă de inculpat, concluziile acestuia fiind în sensul că răspunsurile dat de inculpat la întrebările relevante nu permit formularea unui diagnostic de certitudine cu privire la existenţa unor modificări specifice comportamentului simulat.

În drept, fapta inculpatului care, pentru a determina schimbarea încadrării juridice a faptei din aceea de tâlhărie - pentru care au fost judecaţi în stare de arest preventiv inculpaţii - în ceea de furt calificat - infracţiune în cazul căreia este aplicabilă instituţia împăcării, conform art. 231 alin. 1 şi 2 din Codul penal – în scopul împăcării cu inculpaţii, audiat în calitate de persoană vătămată în şedinţa publică din data de 25.03.2015 şi-a schimbat în faţa instanţei de judecată declaraţiile iniţiale din faza de urmărire penală, arătând că nu a fost agresat fizic în scara blocului (astfel cum rezultă din declaraţiile sale date în faza de urmărire penală), iar prin această schimbare de poziţie a urmărit să-i ajute pe inculpaţi să se sustragă de la răspunderea penală, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzute. de art. 269 Cod penal.

Inculpatului are calitatea de subiect activ nemijlocit al infracțiunii, chiar dacă în dosarul penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.. a avut calitatea de persoană vătămată, pe de o parte întrucât subiectul activ al infracțiunii de favorizare a făptuitorului nu este circumstanțiat, iar pe de altă parte întrucât infracțiunea comisă de făptuitorii favorizați se urmărea din oficiu, iar nu la plângere prealabilă. Tocmai prin comiterea infracțiunii inculpatul a urmărit conducerea organelor judiciare către o încadrare juridică eronată care permitea împăcarea, în scopul încetării procesului penal.

Situația premisă a infracțiunii constă în aceea că persoanele favorizate erau inculpații (făptuitorii) care au comis infracțiunea de tâlhărie pentru care au fost condamnați definitiv prin sentinţa penală nr. 648 din data de 13.05.2015 pronunţată de Judecătoria O.. în dosarul penal nr. 2../271/2014, definitivă prin decizia penală nr. 527/A/16.09.2015  pronunţată de Curtea de apel O...

Sub aspectul laturii obiective instanţa reţine că elementul material al infracțiunii constă în ajutorul dat de inculpat făptuitorilor în scopul sustragerii acestora de la răspundere penală, prin modificarea declaraţiilor date în calitate de persoană vătămată în scopul de a determina schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate acestora într-o infracţiunea care permitea incidența instituției împăcării, care odată folosită conducea la încetarea procesului penal ca urmare a apariției unui impediment la exercitarea acțiunii penale. Astfel, favorizarea personală a fost realizată de inculpatul prin acțiunea de schimbarea a declarațiilor, care dacă ar fi fost reținută de instanță împreună cu manifestarea de voință de a se împăca ar fi condus la încetarea procesului penal (ajutor direct, intelectual).

Urmarea imediată constă în starea de pericol privind înfăptuirea justiției.

Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Scopul urmărit de acesta a fost sustragerea făptuitorilor de la răspunderea penală prin schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune de furt şi împăcarea cu aceștia.

Instanţa reţine, în acord cu reprezentantul Ministerului Public şi cu apărătorul inculpatului săvârşirea unei unice infracţiuni de favorizare a făptuitorului, având în vedere unicitatea obiectului juridic lezat, respectiv înfăptuirea justiției, precum şi unicitatea subiectului pasiv (statul prin organul judiciar a cărui activitate este perturbată).

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa va reţine că inculpatul este o persoană tânără în vârstă de 41 ani, bine integrată social, căsătorită, fără antecedente penale.

Totuşi instanţa apreciază că analiza de ansamblu a împrejurărilor cauzei nu impune reţinerea unor circumstanţe reale ori personale apte să diminueze gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală cu aplicarea  art. 83 Cod penal instanţa va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de  favorizarea făptuitorului prevăzute de art. 269 alin. (1) Cod penal.

Analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condiţiile subiective şi obiective prevăzute de art. 83 Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.

Cu privire la condiţiile obiective instanţa constată că:

a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului [art.269 alin.1 Cod penal] săvârşită de inculpat este închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda; aşadar, maximul special al pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani, limită inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal.

b) pedeapsa stabilită de instanţa de judecată este de 1 an închisoare [mai mică decât limita de 2 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. a) Cod penal].

Cu privire la condiţiile subiective instanţa constată că:

a) inculpatul nu a fost anterior condamnat printr o hotărâre definitivă la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale;

b) inculpatul şi - a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii prin declarația dată în fața instanței;

c) inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală recunoscând infracţiunea de care este acuzat încă din faza de urmărire penală şi parcurgând procedura abreviată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii.

Prin urmare, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 83 alin. (1) Cod penal instanţa va dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune B.., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere respectiv asupra instituţiei revocării amânării aplicării pedepsei cu consecinţa executării pedepsei aplicate în regim de detenţie

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, reţinând culpa procesuală a inculpatului, va obliga pe inculpat la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală cu aplicarea  art. 83 Cod penal stabileşte pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului [domiciliat în posesor al CI seria eliberate de SPCLEP O.. la data de] sub aspectul săvârşirii infracţiunii de  favorizarea făptuitorului prevăzute de art. 269 alin. (1) Cod penal.

În baza art. 83 alin. (1) Cod penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune B.., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28.11.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,