Respingere propunere liberare condiţionată - condamnat fără antecedente penale, a doua analiză a comisiei, lipsă dovezi temeinice de îndreptare

Prin propunerea formulată de Penitenciarul Iaşi şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. 25582/245/2011 s-a solicitat instanţei de judecată să dispună liberarea condiţionată a condamnatului P E-G, în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, din executarea pedepsei de 5(cinci) ani şi 10 (zece) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 283/2010 a Curţii de Apel Bucureşti (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 316/2010 emis la data de 17.11.2010 de Curtea de Apel Bucureşti– Secţia I Penală).

S-au depus la dosar de către Penitenciarul Iaşi procesul-verbal nr. 32 din 08.08.2011 al  comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, o caracterizare şi copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 316/2010. 

Totodată, preliminar şedinţei de judecată, a fost ataşată la dosarul cauzei sentinţa penală nr. 1780/07.06.2011 a Judecătoriei Iaşi (dosar penal nr. 17971/245/2011 al Judecătoriei Iaşi, înaintat la Tribunalul Iaşi la data de 07.07.2011, în vederea soluţionării recursului declarat de către condamnat la data de 09.06.2011) prin care a fost respinsă cererea formulată  de către condamnat privind liberarea sa condiţionată din executarea aceleiaşi pedepse mai sus menţionată (proces – verbal nr. 23/06.06.2011 al comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Iaşi) şi s-a stabilit ca termen pentru reînnoirea cererii, data de 07.08.2011.

 La termenul de judecată din data de 16.08.2011, apărătorul ales al condamnatului a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri în circumstanţiere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a respins propunerea formulată de Penitenciarul Iaşi privind liberarea condiţionată a condamnatului P E-G, reţinând că, deşi a executat fracţia de pedeapsă prevăzută de lege, iar concluziile procesului – verbal întocmit de către comisia de liberări condiţionate sunt favorabile condamnatului,  natura infracţiunilor comise („trafic de minori”, „proxenetism” şi „viol”), perioada efectiv executată în regim privativ de libertate, comportamentul adoptat de către acesta în perioada de detenţie – care, deşi de conformare la normele regimului penitenciar, nu a evidenţiat  preocupare în sensul evidenţierii sale, nefiind sancţionat disciplinar, dar nici recompensat - precum şi  recomandările menţionate în caracterizarea depusă la dosarul cauzei  - în sensul asistenţei de specialitate în vederea dezvoltării capacităţii de a emite răspunsuri de autocontrol, restructurarea interpretării impulsurilor agresive – sexuale, creşterea empatiei faţă de victimă şi corectarea distorsiunilor cognitive care facilitează agresiunea -  conduc la concluzia neîndeplinirii condiţiilor necesare pentru a se dispune liberarea sa condiţionată.

Deşi natura infracţiunilor pentru a căror săvârşire s-a dispus condamnarea unei persoane private de libertate nu este prevăzută de  dispoziţiile art. 59 alin.1 Cod penal ca şi element de apreciere cu privire la liberarea condiţionată  instanţa a reţinut  că , în condiţiile în care este necesar a stabili dacă prin executarea parţială a pedepsei închisorii s-a realizat sau nu reeducarea condamnatului, iar dispoziţiile legale anterior menţionate nu limitează în mod imperativ criteriile de apreciere la cele enumerate în cuprinsul lor, se impune cu necesitate a se avea în vedere acest aspect, cu atât mai mult cu cât recomandările menţionate în caracterizarea condamnatului, aflată la dosarul cauzei şi mai sus expuse,uj relevă  tendinţa unei conduite agresive a persoanei condamnatului, o capacitate redusă a acestuia de autocontrol şi  lipsa empatiei faţă de victimă, aspecte care, în situaţia în care acesta ar fi conştientizat în mod real consecinţele faptelor săvârşite, ar fi fost  corectate sau cel puţin atenuate în perioada de detenţie.

Instanţa a reţinut că neacordarea beneficiului liberării condiţionate în cauza de faţă nu reprezintă o dublă sancţionare a condamnatului, căruia i s-a aplicat pedeapsa pe care o execută ţinându-se cont şi de natura infracţiunilor comise, ci doar o constatare a faptului  că,  prin raportare la argumentele expuse în prezenta sentinţă penală, executarea  fracţiei de pedeapsă prevăzută de lege nu este suficientă pentru realizarea scopului acesteia şi a reeducării persoanei private de libertate.

Domenii speta

Spete similare