Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, petentul BT a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună deducerea perioadei de detenţie executate în Italia din pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1425/10.04.2009 a Judecătoriei Iaşi.
A fost ataşat din oficiu mandatul de executare a pedepsei, fişa urmăritului, nota telefonică din care rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1425/10.04.2009 a Judecătoriei Iaşi, relaţii de la Biroul Interpol din care rezultă că petentul a fost arestat provizoriu în Italia în vederea predării către România la data de 10.12.2009 şi că la 05.02.2010 a fost încarcerat în România. La acest termen petentul a depus la dosar o copie legalizată după o hotărâre a Curţii de Apel din L’Aquila prin care, la data de 11.12.2009, s-a dispus punerea în libertate a petentului şi luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a se prezenta la Unitatea de Carabinieri din Sassa în zilele de luni, miercuri, vineri în fiecare săptămână, un referat BEP din care rezultă că petentul a fost încarcerat în Penitenciarul Iaşi la data de 05.02-2010, perioada de executat fiind : 05.02.2010-04.07.2010.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constat următoarele:
Petentului i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.1425/10.04.2009 a Judecătoriei Iaşi pedeapsa de 5 luni închisoare cu executare efectivă, emiţându-se în acest sens mandatul de executare a pedepsei nr.1587/2009 şi apoi mandatul de urmărire internaţională şi mandatul european de arestare, petentul fiind arestat provizoriu în vederea extrădării, în Italia, la data de 10.12.2009. La data de 11.12.2009 Curtea de Apel din L’Aquila a dispus punerea de îndată în libertate a petentului şi luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a se prezenta la Unitatea de Carabinieri din Sassa în zilele de luni, miercuri, vineri în fiecare săptămână
La data de 05.02.2010 petentul a fost predat autorităţilor din România.
Având în vedere disp. art. 88 din Codul penal cât şi disp. art. 18 din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora „durata arestului efectuat in străinătate in îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile romane in temeiul prezentei legi privind cooperarea judiciară internaţională este luată in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instanţele romane”, instanţa urmează a deduce din pedeapsa aplicată petentului durata cât acesta a fost arestat în Italia, respectiv 1 (una) zi (10.12.2009). În ce priveşte perioada următoare (de la data liberării-11.12.2009 până la data predării către autorităţile române-05.02.2010) instanţa nu poate asimila obligaţia de supraveghere pe care o avea petentul (obligării de a se prezenta la Unitatea de Carabinieri din Sassa în zilele de luni, miercuri, vineri în fiecare săptămână), arestului preventiv, gradul de restrângere a libertăţii nefiind comparabil în cazul celor două instituţii preventive.
În consecinţă instanţa va deduce doar perioada de arest de o zi din pedeapsa de 5 luni pe care o are petentul de executat.
Tribunalul Caraș Severin
Contestaţie împotriva încheierii prin care se constată legalitatea şi temeinicia măsurii preventive şi se dispune menţinerea acesteia. Netemeinicie.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Incompatibilitate. Judecător care a făcut parte din completul care a soluţionat recursul împotriva încheierii prin care s-a soluţionat, în cursul urmăririi penale, propunerea de arestare preventivă sau de prelungire a duratei măsurii arestării preventive
Curtea de Apel Iași
Arestare preventivă în lipsă a inculpatului aflat în străinătate, în faza urmăririi penale. Nepunerea în executare a mandatului de arestare. Sesizarea instanţei cu rechizitoriu. Menţinerea arestării preventive la primirea dosarului. Nulitate (C.pr.pe...
Curtea de Apel București
Înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu
Curtea de Apel Galați
Menţinerea arestării preventive a inculpatului. Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.143, art.148 alin.1 lit.f şi art.136 din C.pr.pen.