Revizuire

SENTINŢA PENALĂ NR. 337/14.6.2010

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele

Prin adresa nr. 65/III/6/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, înregistrată pe rolul aceste instanţe la data de 23.02.2010 sub nr. 1573/260/2010, a fost înaintată spre competentă soluţionare cererea de revizuire formulată de petentul G M împotriva sentinţei penale nr. 491/13.11.2008, pronunţată de Judecătoria Moineşti, menţinută prin dp 242/A/21.05.2009, modificată în tot prin decizia penală 796/22.12.2009 a Curţii de Apel Bacău, în sensul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 ani.

In motivarea cererii sale, revizuentul a arătat că solicită revizuirea sentinţei penale pentru faptul că au fost descoperite fapte şi împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Astfel se precizează că martorul F E, singurul martor care nu a fost prezent la nici unul din termenele de judecată, dar a cărui depoziţie dată la urmărirea penală a constituit singura probă de care a ţinut cont instanţa la condamnare. Acesta a venit din străinătate cu ocazia sărbătorilor de iarnă şi a relatat rudelor şi cunoscuţilor că cele declarate de el în faţa organelor de poliţie în data de 13.02.2008 nu sunt adevărate şi că declaraţia dată la acea dată a fost scrisă de poliţist care 1-a ameninţat să o semneze. întrucât declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sunt contradictorii, solicită reaudierea acestora, pentru a convinge instanţa că cercetarea penală efectuată în faza de urmărire a fost efectuată cu nerespectarea normelor de procedură, cercetare care nu s-a finalizat cu o soluţie conformă situaţiei de fapt, ci s-a pronunţat o soluţie în care dubiul nu i-a profitat.

Au fost efectuate acte de cercetare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, iar procurorul a înaintat instanţei referatul întocmit potrivit art. 399 al. 5 C.p.p, formulând concluzii de respingere a cererii.

In şedinţa publică din 14.06.2010, instanţa a pus în discuţie admiterea în principiu a cererii de revizuire. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti a solicitat respingerea cererii.

Instanţa, analizând motivele invocate de către petent, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de G M este inadmisibilă, astfel încât urmează să o respingă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

în fapt, prin sentinţa penală nr. 491/13.11.2008 pronunţată de Judecătoria Moineşti rămasă defmitivă, revizuentul G M a fost achitat pentru fapta de furt calificat pentru care fusese trimis în judecată, în baza art. 11 pct.2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Soluţia a fost menţinută prin DP 242/A/2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, prin respingerea ca nefondat a apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti. Această din urmă hotărâre a fost atacată cu recurs, iar Curtea de Apel Bacău, prin decizia 796/22.12.2009 a decis casarea deciziei şi sentinţei recurate în totalitate, iar în fond, condamnarea inculpatului Gabor Matei pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

In drept, revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 lit. a Cod procedură penală, potrivit căruia revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută: a) când s-au fost descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

¦ ¦. a se conferi activităţii de înfăptuire a justiţiei un caracter de

..ie s-a decis că hotărârile judecătoreşti definitive sunt executorii şi au autoritate de lucru judecat, în sensul că nu se permite declanşarea unei noi judecăţi cu privire la aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană, dacă acestea au făcut ' ' "! > •! judecăţi pentru care s-a pronunţat o hotărâre defmitivă. Deşi în ¦ unităţii de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului, în anumite situaţii, chiar hotărârile judecătoreşti rămase definitive sunt nelegale şi netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conţin hotărârile judecătoreşti penale rămase definitive.

In această categorie de remedii procesuale se încadrează şi revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt, urmărindu-se o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Textul de lege anterior menţionat are menirea de a desfiinţa o hotărâre definitivă care conţine erori de fapt, erori ce pot rezulta în urma a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanţei, adică neexistente în materialul probator de la dosar. Din analiza dispoziţiilor art. 394 al. 1 lit. a) C.p.p. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu a fost cunoscute de instanţă

la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluţie diametral opusă (de achitare sau de încetare a procesului penal în speţa de faţă).

Din analiza dispoziţiilor art. 403 al.l C.p.p. rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condiţiile legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanţa putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. In consecinţă, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.

In prezenta cauză instanţa constată că motivele invocate în cererea revizuientului nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 394 al 1 lit a C.p.p. ^

în primul rând, în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate „probe noi" în sensul cerut de lege aspectele arătate de inculpat. Astfel, instanţa constată că revizuentul solicită reaudierea tuturor martorilor în prezenţa sa şi a apărătorului său, şi a unui martor în special, respectiv F E, care nu a fost audiat la cercetarea judecătorească, ci doar la urmărirea penală, propunerea unui nou martor în apărare. Instanţa nu poate considera depoziţia lui F E drept o probă nouă în sensul cerut de dispoziţiile art. 394 lit. a Cod procedură penală, întrucât aceasta a fost avută în vedere de instanţă în momentul condamnării inculpatului. Nici ceilalţi martori nu pot fi reaudiaţi chiar dacă depoziţiile lor sunt contradictorii, atâta timp cât instanţa cenzurându-le, a ajuns în baza lor la concluzia vinovăţiei inculpatului.

în consecinţă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, revizuientul nefăcând dovada existenţei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 cpp, în temeiul art. 403 al. 3 C.p.p. raportat la art. 394 al. 1 C.p.p., instanţa urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul G M.

Reţinând culpa procesuală a revizuientului, în baza art. 192 al. 2 C.p.p. acesta va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare