Contraventii

Sentinţă civilă 235 din 15.06.2010


SENTINŢA CIVILĂ NR. 1521/15.06.2010

Prin cererea înregistrată la data de 05.01.2009 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 17/260/2009, petenta SC T LEASING IFN SA prin mandatar SC GRUP ATYC SRL a solicitat în contradictoriu cu D Iaşi anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei nr. 2450735/ 17.10.2008.

In motivare petenta a susţinut faptul că procesul verbal contestat este nelegal deoarece obligaţia de achitare a taxei de utilizare a drumurilor naţionale revine utilizatorului, respectiv SC G.., parte a unui contract de leasing încheiat între petenta şi societatea amintită, şi astfel în mod greşit a fost sancţionată contravenţional.

In susţinerea cererii petenta a depus înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, procesul verbal de constatare a contravenţiei fiind întocmit conform prevederilor legale.

De asemenea, a fost audiat martorul din lucrări, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie nr. 2450735/17.10.2008 încheiat de D Iaşi a fost sancţionată contravenţional petenta deoarece microbuzul cu nr. De înmatriculare B 82 NFT circula fără a avea achitată rovinieta iar potrivit certificatului de înmatriculare deţinătorul autoturismului este SC T LEASING IFN SA.

In procesul verbal contestat se menţionează că utilizator al acestui autovehicul este SC G ATYC SRL.

Din contractul de leasing aflat la dosar ( fila 8) reiese că la art. 10.12 s-a menţionat că taxa de utilizare a infrastructurii de transport rutier este în sarcina utilizatorului care o va achita către instituţiile abilitate de lege să o încaseze.

Potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare si deţinerea rovinietei valabile revin in exclusivitate, in cazul utilizatorilor romani, deţinătorilor menţionaţi in certificatul de înmatriculare,

in cartea de identitate, in documentele vamale sau in alte documente oficiale, iar in cazul utilizatorilor străini, acestea revin in exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Conform art. 1 alin. 1 lit. B din acelaşi text de lege utilizatori reprezintă persoanele fizice sau juridice care deţin vehicule inmatnculate in România, denumite in continuare utilizatori romani, sau care deţin vehicule inmatriculate in alte state, denumite in continuare utilizatori străini.

A .ruj edere faptul că prin art. 7 din ordonanţă s-a prevăzut că obligaţia revine persoanelor menţionate ca deţinători în certificatul de înmatriculare sau în alte documente oficiale, rezultă că legiuitorul a înţeles să desemneze ca persoană obligată să achite taxa proprietarul autoturismului.

Este adevărat că autoturismul în privinţa căruia organele de control au constatat că circula fără a fi achitată rovinieta face obiectului unui contract de lesing încheiat între petentă şi mandatara sa din prezenta cauză, dar prin contractul de ' ing nu se transmite proprietatea ci reprezintă o închiriere a bunului, cau.atea de proprietar deţinând-o pe tot parcursul derulării contractului locatorul, în cazul nostru petenta.

Astfel, abia la sfârşitul perioadei de leasing utilizatorul îşi poate manifesta voinţa de a cumpăra bunul ce a făcut obiectul contractului şi abia din acel moment utilizatorul devine proprietarul bunului, cu toate drepturile şi obligaţiile aferente.

Din toate cele menţionate reiese că la momentul efectuării controlului şi încheierii procesului verbal contestat proprietar al autovehiculului era petenta.

Faptul că între părţile contractului de leasing s-a stabilit prin art. 10.12, că obligaţia de achitare a taxelor de utilizare a infrastructurii revine utilizatorului din contract nu este opozabil organului constatator, contractul fiind un act încheiat înte două persoane de drept privat şi nereprezentând un document oficial astfel cum se prevede la art. 7 din OG nr. 15/2002.

Neachitarea taxelor de către utilizatorul din contract reprezintă o neîndeplinire a obligaţiilor contractuale, opozabilă celeilalte părţi, respectiv petentei din prezenta cauză, dar nu poate fi opusă cu succes în faţa autorităţilor competente să constate contravenţiile în materie.

De asemenea, deşi martorul audiat atât la prima judecată cât şi în rejudecare a declarat că pe parbrizul autovehiculului se afla aplicat abţibildul care atesta achitarea rovinietei, tot acest martor a declarat că nu i-au fost comunicate şi actele care dovedeau achitarea acestei taxe, şi de altfel, nici petenta nu a susţinut că ar fi achitat taxa, singura apărare constând în aceea că obligaţia de achitare nu îi aparţinea, ceea ce conduce la ideea că taxa nu a fost achitată.

Pentru toate aceste considerente instanţa va respinge plângerea ca fiind nefondată şi va menţine procesul verbal contestat ca fiind legal şi temeinic întocmit.