Circulatie rutiera

Sentinţă penală 234 din 09.06.2010


SNTINŢA PENALĂ NR.334/09.06.2010

Deliberând asupra acţiunii penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 104/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A C pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

în fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de 07.01.2010 inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliţie pe raza corn. Asău şi fiind testat cu aparatul etilotest s-a obţinut rezultatul de 0,43 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul a fost condus la Spitalul Comăneşti unde i s-a recoltat o singură probă de sânge, rezultatul analizei fiind de 1,30 gr%.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi o regretă.

Deşi citat în cursul cercetării judecătoreşti, atât la domiciliu cât şi prin afişare, inculpatul nu s-a prezentat pentru a da declaraţii.

Instanţa a procedat la audierea martorului din lucrări, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar:

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 07.01.2010 inculpatul conducea autoturismul proprietate

personală cu număr de înmatriculare BC 34.......pe raza localităţii Asău şi a

fost oprit de organele de poliţie.

Deoarece emana halenă alcoolică inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest reieşind un rezultat de 0,43 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Având în vedere acest rezultat inculpatul a fost condus la Spitalul Comăneşti, unde i s-a prelevat o singură probă de sânge, refuzând-o pe a doua, rezultatul analizei fiind de 1,30 gr%.

La momentul testării cu aparatul etilotest a fost prezent şi un martor, respectiv A C, care a declarat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei că a văzut cum inculpatul a fost testat, că rezultatul a fost peste

limita legală şi că inculpatul a fost condus la spital pentru recoltarea de probe biologice.

Inculpatul nu s-a prezentat în instanţă pentru a da declaraţii dar fiind audiat în cursul urmăririi penale a recunoscut săvârşirea faptei, nu a avut obiecţiuni cu privire la rezultatul probei de sânge şi a mai adăugat că nu a mai fost implicat în nici un incident rutier.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă se probează cu proces- verbal de constatare a infracţiunii, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică, declaraţia martorului din cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptei.

In drept, fapta inculpatului care la data de 07.01.2010 a condus pe raza localităţii Asău, judeţul Bacău, autoturismul cu nr. de înmatriculare BC 34 -...., având o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,30 gr% întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal şi anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, valoarea alcoolemiei.

Instanţa va avea în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptei, prezentându-se în faţa organelor judiciare, împrejurări ce vor fi reţinute ca circumstanţe atenuante conform art.74-76 Cod penal în temeiul cărora instanţa va aplica o pedeapsa sub minimul special.

în consecinţă instanţa, în baza art. 87 alin 1 din OUG. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a şi c Cod penal şi art. 76 lit. d Cod penal va condamna inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare.

In baza art. 71 alin 2 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a Ii-a şi b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, în baza art. 81 Cod penal va suspenda condiţionat executarea acesteia pe o durată de 2 ani şi 4 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

Pentru aplicarea acestei măsuri, instanţa a avut în vedere comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, colaborarea cu organele de anchetă, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.

In consecinţă, săvârşirea infracţiunii are un caracter accidental, astfel încât îndreptarea inculpatului, în sensul conformării dispoziţiilor legii penale, se poate realiza şi fără privare de libertate.

In baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Instanţa constată că prin Legea nr. 278/04.07.2006 a fost introdus un nou aliniat la art. 71 Cod penal, respectiv alin 5, potrivit căruia" pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii (...), se suspendă şi executarea pedepselor accesorii". Această dispoziţie legală a fost introdusă pentru clarificarea unor aspecte menţionate în doctrina penală, care aprecia că pedepsele accesorii sunt alăturate, secundare pedepselor principale cu închisoarea cu detenţiunea pe viaţă şi că acestea presupun interzicerea drepturilor prevăzute de lege pe toată durata executării pedepsei principale. In consecinţă, se aprecia că în cazul pedepselor suspendate condiţionat nu se impune aplicarea pedepselor accesorii,, în condiţiile în care pedeapsa principală nu ar fi executabilă, ci suspendată condiţionat.

Prin introducerea dispoziţiei legale menţionate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, în sensul că pedepsele accesorii pot însoţi şi o pedeapsă suspendată condiţionat, însă,în acest caz , şi executarea acestora este suspendată, pe toată durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

O interpretare contrară în sensul că s-ar impune doar suspendarea executării pedepselor accesorii, automat , în virtutea alineatului 5 al art. 71 Cod penal, fără ca în prealabil instanţa să-1 fi aplicat, nu poate fi primită , întrucât nu se poate dispune suspendarea unor pedepse care anterior nu au fost aplicate.

în consecinţă, instanţa va dispune aplicarea pedepselor accesorii, urmând ca ulterior să dispună suspendarea executării acestora, având în vedere că şi executarea pedepsei principale a fost suspendată condiţionat.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 şi art. 64 Cod penal, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului , a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca

urmare a ratificării acestei Convenţii  de către România  prin Legea nr.30/1994.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză , aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau de comportamentul inculpatului,

Astfel, circumstanţele personale ale inculpatului şi lipsa antecedentelor sale penale determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, şi în consecinţă, în baza art. 71 Cod penal şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional CEDO, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a Ii-a şi b Cod penal.

In baza art. 71 alin. 5 Cod penal va suspenda executare pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale. Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. 1 Cod procedură penală.