Agricultură, plată

Sentinţă civilă 3250 din 12.09.2012


Cu cererea înregistrata sub nr. /207/1.10.2010 pe rolul Judecatoriei Caracal, reclamantul D.Z. . a chemat în judecata si personal la interogatoriu pe pârâtul N. R., solicitând instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligat pârâtul sa-i plateasca suma de 6721 lei, reprezentând contravaloarea lucrarilor agricole pe care reclamantul i le-a executat, totodata reclamantul a mai solicitat instituirea unui drept de retentie asupra unui plug proprietatea pârâtului care se afla în posesia reclamantului pâna la momentul efectuarii platii datorate, cu cheltuieli de judecata.

Pârâtul N. R., nu a depus la dosar întâmpinare, însa la data de 20.05.2011 a depus  cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantului D. Z.L. la plata sumei de 2800 lei reprezentând contravaloarea lucrarilor agricole pe care i le-a efectuat acestuia în anul agricol 2007-2008-2009, astfel: treierat 6 ha. 220 lei/ha în anul agricol 2008; cosit lucerna si iarba 0,8 ha. 200 lei/ha de 3 ori pe an agricol în anii 2008 – 2009; semanat grâu 6 ha. 80 lei/ha în anul agricol 2008.

Totodata, pârâtul a mai solicitat prin cererea reconventionala obligarea reclamantului la plata lipsei de folosinta a plugului împrumutat în vara anului 2009 si nerestituit, respectiv suma de 3500 lei, precum si la plata cheltuielilor  de judecata.

Din oficiu, instanta prin încheierea din 9 iunie 2011 a pus în discutia partilor disjungerea cererii reconventionale formulata de catre pârâtul N. R., de actiunea principala formulata de reclamantul D. Z. L., iar în baza art.165 C.pr.civ. a dispus scoaterea de pe rol a cererii reconventionale si înaintarea la Biroul Arhiva pentru a fi înregistrata ca o cauza civila, având termenul de judecata stabilit la data de 30 iunie 2011.

Cererea reconventionala a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal sub nr…/207/2011.

În motivarea cererii în fapt, arata reclamantul N. R. rari agricole, dupa cum urmeaza:  treierat 6 ha – 220 lei/ha în anul agricol 2008;  cosit lucerna si iarba 0,8 ha – 200 lei/ha de 3 ori pe an agricol în anii 2008-2009; semanat grâu 6 ha – 80 lei/ha în anul agricol 2008, însa  pârâtul a refuzat sa restituie reclamantului contravaloarea acestor lucrari pâna în prezent.

Mai arata  reclamantul ca i-a împrumutat pârâtului plugul în vara anului 2009, iar acesta a refuzat sa îl restituie, fapt care l-a determinat pe reclamant sa apeleze la serviciile  altor persoane pentru a putea ara suprafetele de teren  în anii agricoli 2009-2010, fiind nevoit sa le presteze acestora  munci agricole  în suma de 3500 lei.

Reclamantul, a depus la dosar alaturat cererii, chitanta în original  privind achitarea taxei judiciare de timbru.

La termenul de judecata din 15 septembrie  2011, reclamantul prin aparator a solicitat instantei încuviintarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, cu martori si cu interogatoriul pârâtului, iar în aparare pârâtul a solicitat proba cu martori.

Instanta a încuviintat probele solicitate de catre reclamant si pârât.

La staruinta  reclamantului, instanta a procedat la luarea interogatoriului pârâtului  D. Z.L..

În sedinta publica din 6 octombrie 2011, au fost audiati martorii A. Dumitru si M. P., propusi de reclamant, iar la cererea pârâtului au fost audiati martorii G. D. si  C.M..

Din oficiu, instanta a dispus atasarea dosarului civil nr.5500/207/2010.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta  a constatat urmatoarea situatie de fapt:

Între reclamantul N. R. si pârâtul  D. Z. L. a existat o conventie verbala, conform careia s-au înteles ca fiecare, în functie de utilajele agricole pe care le are în proprietate, sa execute celuilalt anumite lucrari agricole în perioada anilor agricoli 2007, 2008 si 2009.

Este fara putinta de tagada ca în speta, nu s-a facut dovada existentei unei conventii scrise, însa conventia verbala a dat nastere unor obligatii si drepturi partilor contractante, respectiv a contra prestarii lucrarilor agricole ori a achitarii contravalorii acestora în cazul în care nu se putea contra presta lucrarea agricola.

Raspunzând la interogatoriu luat în sedinta  publica  din 6 octombrie 2011, pârâtul  D. Z. L. a recunoscut ca  în anul  2008 reclamantul N. R., i-a treierat suprafata de 5,25 ha, însa a platit pentru lucrare 600 lei, iar la data respectiva 1 ha avea  valoarea de 170 lei; în anul 2008.

De asemenea pârâtul la interogatoriu a mai aratat ca reclamantul  nu i-a efectuat nici o lucrare cu cositoarea în anii 2008 si 2009 si nici nu i-a însamântat vreo suprafata de teren în anul 2008, însa a recunoscut ca în anul 2009, reclamantul i-a împrumutat un plug pe care nu l-a restituit nici pâna în prezent, nefiind de acord sa-i achite reclamantului suma de 6300 lei, reprezentând lipsa de folosinta a utilajului agricol.

Martorul A.D. a declarat ca în anul 2008 reclamantul i-a treierat pârâtului o suprafata de 6 ha cu grâu  si o suprafata de 4 ha cu floarea soarelui, si tot în acelasi an  reclamantul N. R. i-a semanat pârâtului o suprafata de 4 ha teren cu grâu.

Acelasi martor a mai declarat ca în anul 2009, la domiciliul sau a venit reclamantul Neferu Romi, care i-a solicitat sa-i împrumute un plug, spunând ca unealta sa agricola, despre care martorul avea cunostinta ca este proprietatea reclamantului,  se afla la pârât si nu avea cu ce sa efectueze lucrarile agricole.

Relateaza martorul A. D. ca, prima data reclamantul a cerut plugul pentru o perioada de 2 saptamâni, dupa care i l-a adus, apoi  i l-a cerut din nou si pentru ca reclamantul s-a folosit de unealta sa agricola, acesta i-a efectuat martorului lucrari  care au fost în valoare de 37.000.000 lei ROL, constând în urmatoarele lucrari: cosit 10 ha iarba în anii 2009-2010, balotat peste 800 baloti cu iarba pe care i-a taiat-o, treierat 4 ha teren cu floarea soarelui.

De asemenea, a mai declarat martorul ca reclamantul i-a cosit pârâtului lucerna în anul 2008 sau 2009.

Martorul M. P. a declarat ca în anul 2007 reclamantul a semanat si treierat pârâtului suprafata de 6 ha cu grâu, iar  în anul 2008 i-a cosit suprafata de 3 ha cu lucerna si iarba.

Cunoaste martorul M..P. care merge destul de des în domiciliul reclamantului, întrucât se ocupa împreuna de cresterea unor animale, si anume oi, ca de circa 2 ani plugul care era proprietatea reclamantului  se afla  în domiciliul pârâtului, iar reclamantul nemaiavând plugul a fost nevoit sa împrumute de la A. D. acelasi tip de utilaj pentru a-si efectua lucrarile  în perioada 2009-2010.

A mai declarat martorul  ca reclamantul s-a înteles cu martorul A. D. ca, pentru lipsa de folosinta a plugului  pe care  l-a împrumut reclamantului, acesta sa-i efectueze lucrari de aproximativ 30-35.000.000 lei ROL, ceea ce a si facut reclamantul,  respectiv i-a  treierat floarea soarelui si i-a facut mai multi baloti din lucerna si iarba.

Martorul a relatat ca în anul 2007 treieratul se platea cu 220 lei/ha iar  semanatul cu 180 lei/ha , iar pentru cosit în anul 2008-2009 se platea cu 200 lei/ha.

Totodata, martorul G. D. a declarat ca  în anul agricol 2008-2009 pârâtul D. Z.L.a avut o suprafata mica de teren, si anume 1 ha – 1,50 ha pe care a lucrat-o împreuna cu familia sa, mai mult, în aceasta perioada a si plecat la munca în Bucuresti.

Martorul a mai declarat ca detine utilaje agricole, iar pe raza comunei Rotunda în perioada anilor 2007-2008, 1 ha teren treierat grâu inclusiv transportul costa 170 lei, aratul 150 lei/ha, discuitul si semanatul 150 lei/ha, iar în vara anului 2011 cositul suprafetei de 1 ha a costat 150 lei, treieratul grâului 250 lei/ha, semanatul  125 lei/ha, discuitul 125 lei/ha.

Si martorul C. M., a declarat  ca în toamna anului 2007 pârâtul D. Z. L. a plecat si s-a angajat în Bucuresti, iar pamântul l-a dat  în arenda  martorului G.D., sustinând martorul ca în perioada 2007-2008 nu a efectuat reclamantul nici o lucrare pârâtului, întrucât acestia se aflau în litigiu pentru întelegerea din 2006-2007.

Martorul a relatat ca are cunostinta despre faptul ca reclamantul a treierat pârâtului o suprafata  de aproximativ 5 ha cu grâu în vara anului 2007, deoarece în anul 2008 pamântul pârâtului era în arenda, iar de la acest lucru au si început discutiile între parti, respectiv, datorita faptului ca pentru terenul treierat în 2007 pârâtului, acesta  trebuia sa efectueze o alta lucrare agricola, însa reclamantul  a venit la pârât si i-a cerut contravaloarea în bani  spunându-i ca gloria era luata împreuna cu cumnatul sau.

Din depozitia martorului C. M. rezulta ca, în cursul anului 2008 treieratul se platea cu 200 lei/ha, aratul cu 200 lei/ha, discuitul si semanatul cu 100 lei/ha, iar în anul 2011 cu 250-300 lei/ha, aratul cu 250 lei/ha, discuitul 120-150 lei/ha si semanatul 120-130 lei/ha.

Instanta a apreciat ca, în speta sunt incidente dispozitiile art.969 C.civil, potrivit carora conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante.

Pe de alta parte, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, în conformitate cu prevederile art.998 C.civil.

Recunoasterea chiar si în parte a pârâtului  coroborata cu celelalte probe, formeaza convingerea instantei ca actiunea reclamantului este întemeiata în parte.

Pentru aceste considerente, prin sentinta civila nr. 3712/6.10.2011, a  admis  în parte actiunea civila formulata de reclamantul N. R. împotriva pârâtului D.Z. L. si l-a obligat  la plata catre reclamant a sumei totale de 4970 lei, din care  suma de 1970 lei reprezinta  contravaloarea lucrarilor agricole efectuate si neachitate reclamantului si suma de 3000 reprezinta lipsa  de folosinta a  unui plug împrumutat pârâtului în vara anului 2009 si nerestituit  pâna în prezent reclamantului precum si la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 412 lei catre reclamant.

Împotriva  acestei sentinte s-a exercitat calea de atac a recursului de catre recurentul pârât D. Z. L., solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile în sensul respingerii cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.

A învederat, în esenta, ca, instanta de fond a pronuntat o sentinta nelegala si netemeinica, încalcând disp. art. 304 pct. 9 C.p.c.. ,de asemenea, ca cererea reclamantului cu privire la pretentiile pecuniare aferente anului 2007 este tardiva deoarece, în raport de data introducerii, 20.05.2011, dreptul material la actiune pentru sume aferente anului 2007 sunt prescrise.

A mai aratat ca, prima instanta a interpretata gresit actul juridic dedus judecatii prin aplicarea depozitiilor art. 998 C.civ. de asemenea ca,  plugul de care face vorbire i-a fost împrumutat de acesta în anul 2007, astfel ca nu l-a retinut împotriva vointei acestuia însa reclamantul nu i-a solicitat vreodata restituirea.

În contra probelor administrate prima instanta i-a acordat reclamantului suma de 3500 lei reprezentând lipsa de folosinta a plugului. Totodata ca nu exista probe din care sa rezulte ca a retinut plugul împotriva vointei reclamantului.

Temeiul de drept: nu a fost indicat

Probe: a fost administrata proba cu înscrisuri, cele din primul ciclu procesual dar si noi înscrisuri.

Calea de atac a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru-257 lei si timbru judiciar-3 lei.

Legal citat intimatul reclamant nu a depus întâmpinare dar s-a prezentat în instanta, solicitând respingerea caii de atac.

Considerentele instantei de recurs în raport de sustinerile  partilor si de disp. art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 C.p.c. si 312 C.pc.

Obligatia instantei de a-si motiva hotarârea adoptata, consacrata legislativ în dispozitiile art.261 cod procedura civila ca de altfel si cercetarea fondului cauzei are în vedere  stabilirea în considerentele hotarârii a situatiei de fapt expusa în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant, si, nu în ultimul rând rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia adoptata.

De asemenea, a retinut Tribunalul ca  prima instanta a solutionat cererea fara a stabili obiectul cererii de chemare ca de altfel si temeiul juridic al actiunii în raport de sustinerile contestatorilor.

Astfel, în raport de disp. art. 129 alin.4 si 5 C.p.c. trebuie sa solicite  acestora precizari cu privire la obiectul cererii de chemare în judecata  si la indicarea temeiului de drept material al actiunii si doar dupa îndeplinirea acestei obligatii sa se pronunte în cauza.

Mai retine Tribunalul ca prima instanta a solutionat cauza având drept temei legal material atât dispozitiile art. 969 C.civ. care reglementeaza raspunderea contractuala cât si dispozitiile art. 998 C.civ. referitoare la raspunderea civila delictuala, fara a pune in discutia partilor un astfel de temei si a avea in vedere ca acestea se exclud reciproc.

Mai mult decât atât, desi retine existenta unei conventii dintre parti si incidenta astfel a dispozitiilor art. 969 C.civ., retine si incidenta dispozitiilor art. 998 C.civ., fara a avea in vedere ca raspunderea civila delictuala intervine doar in lipsa unei conventii a partilor.

Fata de cele expuse, în raport de dispozitiile art. 312 alin.6 ind. 1 C.p.c Tribunalul a constatat ca se impune casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

Sub aspectul exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile aferente anului 2007 instanta, din cuprinsul cererii de chemare in judecata , din detalierea sumei de 2800 lei  constata ca este solicitata pentru muncile prestate  in anii agricoli 2008 si 2009 însa in partea introductiva a cererii de chemare in judecata  reclamantul intimat face referire si la anul 2007 .

În raport de toate acestea instanta de control judiciar constata ca pentru solutionarea acestei exceptii, asupra careia se va pronunta instanta de fond, este necesara precizare de catre intimatul pârât a perioadei exacte pentru care solicita pretentii civile iar in functie de raspunsul dat se va solutiona exceptia invocata

Indicatiile instantei de recurs:

Cu prilejul rejudecarii cauzei prima instanta,

-va pune in discutia partilor stabilirea obiectului cererii de chemare in judecata dar si a temeiului de drept material atât  pentru prestatiile agricole  cât si pentru lipsa de folosinta a utilajului agricol-plug;

-in situatia in care partile îsi vor intemeia pretentiile pe o raspundere contractuala va stabili natura acesteia si întinderea obligatiei fiecarei parti:

-va pune in vedere intimatului reclamant sa precizeze perioada pentru care solicita contravaloarea sumei de 2800 lei si în functie de raspuns va analiza exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

Pentru aceste motive,a admis recursul formulat de recurentul pârât D.Z. LE., împotriva sentintei civile nr../06.10.2011, pronuntata de Judecatoria Corabia în dosarul nr. ./207/2011, în contradictoriu cu intimatul reclamant  N. R. a casat sentinta civila nr. 3712/06.10.2011 si  a trimis  cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

La Judecatoria Caracal, dosarul a fost reînregistrat la nr. ./207/2011*.

Reclamantul si-a precizat actiunea în sensul ca perioada  în care i-a prestat munci agricole pârâtului o constituie anii 2008 si 2009, actiunea având doua capete de cerere si anume contravaloarea lucrarilor agricole efectuate pârâtului în anii 2008 si 2008, lucrari convenite cu acesta si executate de catre el si neachitate de pârât , temeiul de drept fiind dispoz.art. 969 al.1 C.civ. si  plata lipsei de folosinta a plugului pe care i l-a împrumutat pârâtului în vara anului 2009 , nerestituit , lipsa de folosinta evaluând-o la suma de 35000 lei iar temeiul de drept al acestor pretentii îl constituie dispozitiile art. 998 C,civ,./1864.

În motivarea precizarii actiunii reclamantul arata ca, potrivit conventiei incheiate cu pârâtul au stabilit sa-i presteze lucrari agricole în anii 2008 si 2009 stabilind ca aceste lucrari sa fie achitate, potrivit pretului din anul agricol în care se  executa lucrarea.

Dupa cum a  demonstrat i-a executat lucrari de treierat, cosit lucerna si semanat grâu

În vara anului 2009 i.-a împrumutat pârâtului plugul, pe care acesta refuza sa il restituie si de aceea fiind nevoit sa apeleze al serviciile altor persoane pentru a-si ara terenul în anii agricoli 2009 si 2010  fiind nevoit sa presteze acestora munci agricole in suma de 35000 lei.

Precizeaza reclamantul N. R. ca temeiul de drept al lipsei de folosinta sunt dispozitiile art. 998 C.civ. pentru ca folosinta este un atribuit al proprietatii care este inviolabila si nu poate fi încalcata de nimeni, fapt pentru care se poate afirma ca nici o persoana nu poate fi lipsita de folosinta bunului, în caz contrar încalcându-se însasi dreptul de proprietate in chiar substanta sa întrucât folosinta este un atribuit fundamental si poate cel mai vizibil al proprietatii.

Ori, fapta de  a lipsi persoana de folosinta bunului sau este direct vatamatoare iar un element esential în caracterizarea faptei  ca fiind ilicita este ca actiunea de refuz de restituirea unui bun sa se fi savârsit fara drept.

Retinând caracterul ilicit al faptei , reclamantul arata ca ne situam pe planul raspunderii civile delictuale , în conditiile art. 998 C.civ. care stipuleaza expres ca orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu , obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat , a-l repara.

De aceea, persoana vatamata prin fapta ilicita , respectiv cea care a fost lipsita d e folosinta bunului sau va putea solicita acoperirea prejudiciului, respectiv sa acopere contravaloarea lipsei de folosinta.

 Regulile raspunderii civile delictuale permit a se putea acorda despagubiri nu numai pentru prejudiciul existent , cert, dar si pentru prejudiciul viitor cu conditia ca, desi nu s-a produs , sa fie cert ca se va produce în viitor, putând fi evaluat.

În plus, se pot acorda despagubiri  nu numai pentru prejudiciul efectiv, lipsa de folosinta, dar si pentru beneficiul nerealizat de catre el.

Cum cele doua capete de cerere sunt absolut distincte reclamantul considera ca aprecierea instantei de casare în sensul excluderii reciproce a celor doua temeiuri de drept este profund eronat.

La 24 apr.2012 reclamantul siu-as precizat din nou actiunea in sensul ca în anul agricol 2008 i-a treierat pârâtului 6 ha x 220 lei/ ha , i-a semanat grâu 6 ha x 80 lei/ ha, i-a cosit lucerna si iarba pe 0,80 ha  x 200 lei/ ha x 3 , iar în anul 2009 i-a cosit lucerna si iarba pe 0,80 ha x 200 lei/ ha x 3.

De asemenea, evalueaza lipsa de folosinta a  plugului din anii 2009 si 2010 la suma de 3500 lei.

La solicitarea reclamantului au fost audiati martorii M. P. si A. D., declaratiile acestora fiind la dosar.

De asemenea, la cererea reclamantului a fost încuviintata luarea interogatoriului pârâtului la termenul din 19 iunie 2012.

Pârâtul  D. Z. L. a solicitat audierea martorilor C. M. si S. C. declaratiile acestora fiind la dosar.

În ceea ce priveste valoarea lucrarilor, instanta a pus în discutia partilor necesitatea efectuarii unei expertize dar reclamantul a declarat ca este de acord cu valoarea lucrarilor precizata în actiune si confirmata de martori iar pârâtul ca desi nu este de acord  cu  valoarea lucrarilor precizata în actiune si confirmata de martori, nu este de acord cu efectuarea  unei expertize.

Prin urmare, la stabilirea valorii pretentiilor reclamantului, instanta va avea in vedere valoarea indicata de acesta si declaratiile martorilor, având în vedere ca procesul civile este guvernat si de principiul disponibilitatii în care este inclus si dreptul fiecarei parti de a propune si administra probele necesare solutionarii cauzei si apararii intereselor lor.

Examinând probele administrate in cauza, instanta retine ca într-adevar între reclamantul N. R. si pârâtul D. Z. L. s-a încheiat o conventie în temeiul careia în cursul anului agricol 2008 reclamantul i-a executat  lucrarile agricole de semanat cu grâu si treierat , 6 ha, valoarea acestei lucrari fiind de 1800 lei , tinând seama ca  valoarea lucrarii pe un ha este de 200 lei.

Astfel, martorul S. C. a declarat ca stie ca în anul 2008 reclamantul N. R. i-a treierat pârâtului grâu dar nu stie de pe ce suprafata dar stie ca în acel an reclamantul i-a semanat acestuia suprafata de 6 ha cu grâu.

Martorul C. M., audiat la cererea pârâtului confirma si el ca în anul 2008 reclamantul i-a treierat pârâtului grâu d e pe 6 ha si i-a semanat acestuia aceasta suprafata de teren cu grâu.

Si martorul A. Du. a confirmat ca din auzite a aflat ca în anul 2008 reclamantul i-a treierat pârâtului suprafata de 6 ha cultivata cu grâu si anterior aceasta suprafata de teren a fost semanata tot de reclamant.

Conform art. 969 C.civ./1864, aplicabil în cauza, conform art. 6 alin.2, NCC, si art. 3 din Lg.71/1991, în raport de data încheierii conventiei si executarii lucrarilor, contractul încheiat între parti privind  executarea acestor lucrari este obligatoriu pentru acestea  iar potrivit art. 970 , conventia trebuia executata de ambele parti cu buna credinta.

În acelasi timp, potrivit art. 1073 C.civ./1864 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiei si în caz contrar are dreptul la dezdaunare.

În raport de aceste prevederi legale, instanta constata ca pârâtul  D. Z. L., nu si-a executat obligatia de a achita contravaloarea lucrarilor agricole pe care le-a executat reclamantul pe suprafata de 6 ha, ce-i apartin respectiv semanat si treierat.

Cu privire la valoarea treieratului martorul C. M. arata ca se ridica la suma de 260-280 lei, martorul M.P., precum si martorul A. D. ,ca se ridica la suma de 200 lei si de aceea instanta ia in considerare suma de 200 lei pentru ca si reclamantul este de acord cu aceasta valoare.

Pe de alta parte, contravaloarea semanatului unui hectar de grâu martorul A. D. apreciaza ca este în jur de 200 lei , martorul M. P. ca este în jur de 170 lei , considerent pentru care instanta va avea in vedere suma de 80 lei precizata  de  reclamant care este singurul în masura sa stie exact contravaloarea lucrarii pe care a executat-o.

Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa-l oblige pe pârâtul sa-i achite reclamantului suma de 1800 lei reprezentând contravaloarea celor doua lucrari agricole pe care le-a efectuat pârâtului si acesta nu le-a achitat.

În ceea ce priveste cositul lucernei pe suprafata de 0,80 ha in anul 2008 si 2009, instanta constata ca actiunea este neîntemeiata.

Astfel, martorii A. D. si  S. C. au declarat ca doar din auzite stiu ca reclamantul i-a cosit iarba si lucerna pârâtului de pe suprafata d e0,80 ha în anii 2008 si 2009 iar martorii M. P. si C. M. au declarat ca nu stiu daca reclamantul a executat aceasta lucrare agricola în anii respectivi.

Având în vedere ca nici unul dintre martorii audiati în cauza nu confirma executarea certa de catre reclamant as acestei lucrari agricole, iar potrivit art. 983 C:civ. /1864 îndoiala se interpreteaza în favoarea celui care se obliga , instanta constata ca este neîntemeiata actiunea cu privire la acest capat de cerere.

Instanta constata ca este neîntemeiat si capatul de cerere prin care  reclamanta solicita  ca pârâtul sa fie obligat sa-i achite suma de 35000 lei reprezentând lipsa de folosinta a unui plug  pe care i l-a împrumutat pârâtului  în vara anului 2009 si acesta nu i l-a restituit  nici în vara anului 2010, având în vedere ca nu sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale al acestuia din urma al carui temei legal este art. 998 C.civ./1864, indicat expres de catre reclamant.

Ori, reclamantul însusi sustine ca i-a împrumutat pârâtului plugul respectiv, fapt confirmat si de martorii C. M., M. P., A. D., si S. C. acesta precizând ca stie acest lucru din discutiile purtate cu reclamantul.

Pe de alta parte pârâtul recunoaste ca pâna în prezent nu a restituit  reclamantului plugul.

Ca atare, din probele administrate instanta retine ca între parti s-a încheiat un contract de împrumut de folosinta în conditiile art. 1560 si urmatoarele C.civ./ 1864.

De aceea, raspunderea pârâtului pentru nerestituirea plugului este o raspundere contractuala si nu o raspundere delictuala.

Raspunderea delictuala, având ca temei disp. art. 998-999 C.civ. /1864 alcatuieste dreptul comun al raspunderii civile pe când raspunderea contractuala este o raspundere cu caracter special si derogator, consecinta care se deduce din acest raport este aceea ca roi de câte ori nu exista o raspundere contractuala vor fi aplicabile regulile privitoare la raspunderea civila delictuala.

În speta sunt aplicabile prevederile raspunderii  contractuale  deoarece între parti a fost încheiat un contract de împrumut iar pârâtul nu a restituit bunul împrumutat pâna în prezent neîndeplinirea acestei obligatii concrete , stabilita prin contractul preexistent constituind o fapta ilicita pentru ca s-a încalcat o obligatie contractuala.

Ori, in cazul raspunderii civile delictuale nu s e încalca o obligatie contractuala ci obligatie legala care, asa cum se precizeaza în literatura de specialitate are caracter general si revine tuturor , respectiv obligatia de a nu vatama dreptul altuia prin fapte ilicite.

Nefiind întrunite astfel conditiile prevazute de art.998 C.civ. pentru angajarea raspunderii delictuale a pârâtului  pentru nerestituirea plugului, instanta  constata ca este neîntemeiat acest capat de cerere.

Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa admita în parte actiunea, sa-l oblige pe pârât sa-i achite reclamantului 1800lei  si sa respinga capetele de cerere privind contravaloarea cositului lucernei si a ierbii in anii 2008 si 2009 precum si pretentiile privind lipsa de folosinta a  plugului.

Conform art. 274 – 276 CPC, pârâtul urmeaza a fi obligat si la 450 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.

Postat 30.09.2012