Plângerea contravenţională

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD Operator 2826

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ NR. …./2012

Şedinţa publică din data de 6 septembrie 2012

Preşedinte:

Grefier:

S-a luat în examinare plângerea contravenţională formulată de petentul împotriva intimatei Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, pentru anularea procesului-verbal seria … nr… încheiat la data de 22.06.2012 de către intimată.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a  făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care instanţa, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe de administrat, declară încheiată faza probatorie şi a trecut  la dezbaterea în fond a cauzei pe baza actelor de la dosar.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09 iulie 2012, petentul K. S. domiciliat în…, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, cu sediul în..., a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal seria … nr… încheiat la data de 22.06.2012 de către intimată, ca netemeinic şi nelegal, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

În fapt, petentul a arătat că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria … nr… din data de 22.06.2012 întocmit de agentul constatator din cadrul Poliţiei oraşului Ineu s-a constatat că în data de 22.06.2012, în jurul orei,10,30 în Piaţa Agroalimentară din Ineu jud.Arad,  societatea SC … SRL, reprezentată prin petent, şi care are ca obiect – producerea îngheţatei, a fost supusă unui control în urma căreia s-a constatat că petentul comercializează îngheţată/vinde îngheţată societăţii în „ alt loc decât  cel aprobat de Primăria oraşului Ineu „.

Petentul învederează instanţei că nu se consideră vinovat de săvârşirea faptei contravenţionale reţinute în sarcina sa, întrucât fiind prima dată în Piaţa oraşului Ineu nu avea de unde să ştie de această interdicţie, locul nefiind inscripţionat/avertizat cu panouri/semne care să arate această interdicţie.

În concluzie, petentul arată că, pe de-o parte, sancţiunea i-a fost aplicată nejustificat, pentru că nu a săvârşit o faptă cu caracter contravenţional, în condiţiile în care lipseşte vinovăţia sa, (nu a avut nici un moment intenţia de a vinde în locuri  care să nu fie inscripţionate/avertizate cu panouri/semne care să arate această interdicţie), iar pe de altă parte această sancţiune este disproporţionat de mare raportat la pericolul social al faptei.

Conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 "Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite ".

De asemenea, conform prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu printre altele „... arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei ...".Or, în condiţiile în care nu sunt arătate astfel de împrejurări, este clar că nu poate fi vorba de o faptă gravă, astfel că solicită anularea procesului verbal ca netemeinic şi nelegal.

Privitor la cererea subsidiară din plângere, petentul susţine că dacă totuşi pe parcursul acestui demers, se constată că fapta reţinută în sarcina sa este de natură contravenţională, o consideră de gravitate redusă şi prin urmare, consideră aplicabile prevederile art. 7 alin 3 din O.G. nr. 2/2001, respectiv înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment.

În drept petenta a invocat: Legea nr. 12/1990, O.G. nr. 2/2001 modificată şi completată.

Plângerea este scutită de taxă de timbru şi timbru judiciar în temeiul art.36 din Ordonanţa nr.2/2001, art.15 alin.1 lit.i din Legea nr.146/1997 şi art.1 alin.1 teza a II-a din O.G. nr.32/1995.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal ca temeinic şi legal.

În fapt, intimata a arătat că prin procesul-verbal de contravenţie atacat , în sarcina petentului s-a reţinut contravenţia prevăzută de art. 1 lit.b şi art.2 lit.c din Legea 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, constatându-se că la data de 22.06.2012, petentul a comercializat îngheţată/vinde îngheţată societăţii în „ alt loc decât  cel aprobat de Primăria oraşului Ineu „.

Pentru soluţionarea cauzei au fost depuse la dosar: proces verbal de contravenţie fila 4, copie certificat de înregistrare fila 5, copie act constitutiv fila 6-9, cerere de amânare fila 13, întâmpinare intimată fila 17, raport fila 19-19, copie  proces verbal contravenţie fila 20, proces verbal fila 21.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că plângerea a fost depusă în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din Ordonanţa nr.2/2001.

Analizând motivele invocate în plângerea contravenţională, petentul învederează instanţei că nu se consideră vinovat de săvârşirea faptei contravenţionale reţinute în sarcina sa, întrucât fiind prima data în Piaţa oraşului Ineu nu avea de unde să ştie de această interdicţie, locul nefiind inscripţionat/avertizat cu panouri/semne care să arate această interdicţie.

Sub aspectul legalităţii sancţiunii aplicate, intimata apreciază că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancţiunii contravenţionale, aplicând amenda minimă prevăzută de actul normativ.

În speţa dedusă judecăţii intimata apreciază că este aplicabilă jurisprudenţa CEDO, aşa cum este statuată în materie, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007 în cauza Anghel contra României, în privinţa prezumţiilor şi a limitei pe care statele nu trebuie să o depăşească în folosirea lor, limita până la care să acţioneze prezumţia de temeinicie a procesului verbal trebuind să fie dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator, mai precis atunci când fapta este constatată personal, procesul verbal se bucură de prezumţia de temeinicie şi în absenţa altor probe administrate de către petent pentru răsturnarea acesteia, acesta face deplina dovadă a celor reţinute.

CEDO a statuat că o atare prezumţie este în acord cu art. 6 din Convenţie, din moment ce instanţa verifică din oficiu legalitatea procesului verbal, în raport cu menţiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a actului.

În fapt, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie Seria … nr… din data de 22.06.2012 întocmit de agentul constatator din cadrul Poliţiei oraşului Ineu s-a constatat că în data de 22.06.2012, în jurul orei,10,30 în Piaţa Agroalimentară din Ineu jud.Arad,  societatea SC … SRL, reprezentată prin petent, şi care are ca obiect –producerea îngheţatei, a fost supusă unui control în urma căreia s-a constatat că petentul comercializează îngheţată/vinde îngheţată societăţii în „ alt loc decât  cel aprobat de Primăria oraşului Ineu „ şi s-a aplicat petentului sancţiunea contravenţională constând în amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.1 lit b din Legea nr.12/1990 şi sancţionată de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.12/1990.

Instanţa, analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalităţii, reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege, întrucât cuprinde toate elementele reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din Ordonanţa nr.2/2001, care pot fi constatate de instanţă din oficiu.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativă de validitate cu privire la constatările făcute cu propriile simţuri de agentul care a încheiat procesul-verbal. Astfel, potrivit art.16 şi art. 34 din Ordonanţa nr.2/2001 petentul trebuie să facă dovada celor susţinute de el în plângere. 

Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancţionat contravenţional nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici prezumţia de nevinovăţie asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravenţională presupune o judecată contradictorie cu toate garanţiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfăşurării procedurii în ansamblul său şi asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanţa naţională a aşteptat de la reclamant să inverseze prezumţia de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanţelor naţionale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul „onus probandi incubit actori” – sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligaţia de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept pe care Convenţia nu le împiedică în principiu, dar în materie penală oblică statele contractante să nu depăşească un anumit prag.

Cu respectarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie şi al egalităţii armelor impuse de exigenţele art.6 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părţi de a propune probe. 

Potrivit prevederilor art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” Având în vedere aceste prevederi legale, instanţa reţine că la individualizarea sancţiunii contravenţionale trebuie luate în considerare împrejurările în care fapta a fost săvârşită şi circumstanţele personale ale contravenientei, astfel cum rezultă acestea din materialul probator administrat în prezenta cauză. Astfel, în sarcina petentului nu au fost dovedite alte antecedente contravenţionale.

În temeiul dispoziţiilor art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 „avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”. În raport de împrejurările arătate,  instanţa reţine că sancţiunea contravenţională a avertismentului este suficientă, întrucât în cazul unei fapte cu un grad scăzut de pericol social scopul sancţiunii contravenţionale se poate realiza şi prin aplicarea unei măsuri de atenţionare a contravenientului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art.34 alin.1 din O.G.2/2001 instanţa va admite în parte plângerea, va modifica procesul-verbal de contravenţie seria ... nr ... întocmit de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, la data de 22.06.2012 în sensul că va înlocui sancţiunea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul K. S. domiciliat în…, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, cu sediul în ...d, şi în consecinţă :

-Modifică procesul-verbal de contravenţie seria ... nr... întocmit de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad la data de 22.06.2012, în sensul că înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi  6 septembrie 2012.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare