Anulare proces-verbal

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 51/2012

Şedinţa publică de la 18 Ianuarie 2012

Completul compus din:

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-petent G.T. împotriva sentinţei civile nr.7838 din data de 07.10.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.  în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurentul-petent reprezentat de avocat M.A.D,  intimata fiind reprezentată de consilier juridic B.A..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat părţilor cuvântul pe fondul recursului.

Avocat M.A.D, având cuvântul, pentru recurentul-petent a solicitat instanţei admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii plângerii şi exonerării de la plata amenzii contravenţionale. În susţinerea cererii a susţinut că, eronat, instanţa de fond a respins plângerea, reţinând că petiţionarul a săvârşit contravenţia, raportat la declaraţia martorilor. A mai susţinut că această sancţiune a fost aplicată unei alte persoane, întrucât G.T. este membrul familiei Grancea, dar nu şi proprietarul acestor animale, proprietar fiind mama acestuia – G.G., titulara contractului de închiriere şi a locului unde sunt ţinute animalele.

Consilier juridic B.A., pentru intimată, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, întrucât certificatele şi actele depuse ulterior întocmirii controlului nu pot certifica faptul că la momentul controlului ar fi existat această stare de fapt expusă.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr.7838 din data de 07.10.2011 a fost respinsă plângerea contravenţională formulată de petentul G.T. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 20.05.2011 a avut loc un control organizat de ITM la ferma de animale aparţinând  petentului situată în zona, ocazie cu care au fost găsite trei persoane, respectiv numiţii C. Ş. D., C. G. V. şi M. M. care prestau activitate în folosul acestuia, fără ca la acea dată să fi avut încheiate contracte  individuale de muncă, aspecte consemnate în depoziţiile acestora date în faţa organelor de control, ocazie cu care a fost încheiat procesul verbal prin care petiţionarul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 30.000 lei  în baza art.276 lit.e din  Legea nr.53/2003. Din declaraţiile martorilor audiaţi s-a reţinut că aceştia făceau cu rândul la animalele petentului, inclusiv petentul, fiind plătiţi în produse şi nu în bani.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că petiţionarul a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat prevăzut de art.276 alin.1 lit.e din legea nr.53/2003, constând în aceea că în urma controlului efectuat la ferma de animale aparţinând  petentului situată în zona, au fost găsiţi la lucru  numiţi  C. Ş. D., C. G. V. şi M. M., care desfăşurau activitate fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul petent G.T. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs a solicitat admiterea recursului, anularea procesului verbal de contravenţie sau înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment. Prin motivele scrise de recurs se susţine că ferma care este situată în punctul Poloaga, nicidecum în strada Prelungirea Motrului cum eronat s-a reţinut în procesul verbal de contravenţie şi animalele nu-i aparţin, ci acestea sunt înregistrate pe numele mamei sale G.G..

De asemenea C. G. V. împreună cu concubina sa M. M. aveau la ferma respectivă un efectiv de aproximativ 40 de animale, ocupându-se în cea mai mare parte a timpului de îngrijirea lor, fiind cazate împreună cu animalele familiei sale.

În acest sens recurentul petent în condiţiile art.305 c.pr.civ. a depus în copie xerox contractul de închiriere nr.159 din 8 februarie 2007 încheiat între mama sa în calitate de producător locatar şi Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Horticolă Tg.Jiu în calitate de locator, prin care se închiriază începând cu data de 8 februarie 2007 un imobil cu destinaţia de adăpost de animale situat în pct. Poloaga peste Jieţe. De asemenea, prin adeverinţa nr.38305 din 5 septembrie 2011 eliberată de Primăria municipiului Tg.Jiu se adevereşte faptul că domnul C. V. figurează înscris în registrul agricol la poziţia de rol nr.14 că posedă spaţiu de locuit la locuinţa doamnei G.G., prin certificatul de producător nr.59/26042 din 30 iunie 2010 eliberat de Primarul municipiului Tg.Jiu se certifică faptul că doamna G.G. este titular al gospodăriei şi are în componenţă pe numiţii G.N şi G.T. Critica este întemeiată pentru următoarele considerente;

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul petent a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 30.000 lei şi cu avertisment pentru săvârşirea faptelor contravenţionale prevăzute de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 şi art.8 alin.1 lit.a din HG nr. nr.161/2006 conform procesului verbal de constatare a contravenţiei încheiat de inspectorii de muncă din cadrul ITM Gorj, prin care s-a constatat cu ocazia controlului inopinat efectuat la data de 12 mai 2011 ora 8,25 împreună cu lucrătorii din cadrul Poliţiei municipiului Tg-Jiu la ferma de animale aparţinând domnului G.T., situată în zona, faptul că existau trei persoane care desfăşurau activitate pentru recurentul petent fără ca aceştia să aibă semnate contracte individuale de muncă, iar din declaraţiile date de către aceştia pe propria răspundere rezultă că erau remuneraţi lunar cu o sumă cuprinsă între 300 lei şi 500 lei.

De asemenea, s-a reţinut că în urma verificării din data de 20 mai 2011 ora 9,00 la sediul ITM Gorj s-a constatat faptul că recurentul petent nu a transmis registrul general de evidenţă al salariaţilor în formă electronică cu datele referitoare la încadrarea în muncă a numiţilor C. Ş. D., C. G. V. şi M. M. Atât la instanţa de fond cât şi la instanţa de recurs, recurentul petent a susţinut şi a făcut dovada faptului că ferma de animale nu îi aparţine, aceasta aparţinând mamei sale, aşa cum rezultă din certificatul de producător nr.59/26042 din 30 iunie 2010 emis de Primarul municipiului Tg-Jiu, în care se consemnează că numita G. G. are calitatea de producător, cu domiciliul în Tg-Jiu, strada Luncilor pentru produsele, brânză, urdă, lapte şi carne de miel, iar numiţii G.N. şi G.T. au calitatea de membrii a acestei gospodării. De asemenea, din certificatul nr.39910 din 14 sept. 2011 rezultă că numitul G.T. este înregistrat la familia numitului G.D. împreună cu alte 11 persoane înscrise pe tabelul din certificat.

La instanţa de recurs s-a prezentat în copie xerox contractul de închiriere nr.159 din 8 februarie 2007 din care rezultă faptul că Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Horticolă Tg-Jiu a închiriat numitei G.G. un imobil situat în punctul numit „Poloaga peste Jieţe”, care urmează să fie folosit ca adăpost pentru animale.

În raport de această probă cu înscrisuri, alături de care s-a administrat şi proba testimonială rezultă faptul că recurentul petent nu are calitatea de producător şi deţinător al fermei de animale şi nu a avut intenţia ca să angajeze cele trei persoane surprinse la punctul de lucru desfăşurând activitate de pază a animalelor respective, întrucât în realitate, aşa cum susţine martorul V. D. D., mai mulţi cetăţeni au grija ovinelor şi bovinelor ce le aparţin şi se rotesc cu ziua, nefiind plătiţi sau remuneraţi pentru aceste activităţi.

În raport de dispoziţiile art.276 alin.1 lit.e din Codul muncii coroborat cu dispoziţiile art.2 lit.f şi art.14 alin.3 din Codul muncii rezultă că recurentul petent nu are calitatea de angajator sau producător şi nu a avut intenţia ca în calitatea sa de persoană fizică să încheie contract individual de muncă cu persoanele respective, întrucât la punctul de lucru respectiv, inspectorii de muncă au găsit animalele aparţinând unei alte persoane, şi anume ale mamei sale, doamna G.G. care are atât calitatea de producător conform certificatului menţionat anterior, cât şi calitatea de locator al adăpostului de animale situat în pct.Poloaga peste Jieţe şi nu pe str.Luncilor din Tg.Jiu, aceasta din urmă reprezentând în realitate domiciliul mamei recurentului petent, precum şi adresa de domiciliu a acestuia.

Este adevărat că toate convenţiile civile de prestări servicii ca natură juridică sunt contracte civile de locaţiune a muncii si a serviciului şi presupun prestarea unei munci de către persoana fizică angajată si remunerarea (salarizarea) acesteia de către angajator (beneficiar), însă între convenţiile civile si contractele individuale de munca există şi o serie de deosebiri fundamentale, astfel convenţiile civile nu conferă calitatea de salariat prestatorului, cu toate consecinţele ce decurg de aici; nu beneficiază de salariu, ci de preţ (remuneraţie); activitatea desfăşurata nu constituie vechime în muncă şi nici stagiu de cotizare; subordonarea prestatorului este minimă, iar răspunderea fata de beneficiarul lucrării este numai civilă nu şi disciplinară.

Pe cale de consecinţă, este posibil ca între părţi să se fi urmărit încheierea unui contract de prestări servicii, urmând ca ulterior relaţiile dintre acestea să fie guvernate de elementele specifice ale unui contract de cesiune de drepturi de autor sau poate chiar ale unui contract individual de munca. Legea impune angajatorului obligaţia de a încheia în formă scrisă contractul individual de munca, nerespectarea acestei obligaţii constituind contravenţie, care se sancţionează cu amenda, potrivit art.276 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

Conform dispoziţiilor art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 constituie contravenţie primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.1, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei. Se reţine că obligaţia pe care legea o impune, conform art.16 din Codul muncii, este aceea de a încheia contracte de muncă tuturor persoanelor pe care angajatorul le primeşte la muncă. Potrivit aceluiaşi text legal, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior raporturilor de muncă.

Forma scrisă, deşi are o însemnătate incontestabilă pentru concretizarea voinţei părţilor, precizarea drepturilor şi a obligaţiilor reciproce şi dovedirea conţinutului real al raporturilor juridice, nu constituie o condiţie de validitate, ci una de probă, fiind reglementată îndeosebi în interesul salariatului pentru a-i asigura un mijloc de probă sigur şi uşor de administrat. Insă dovedirea raporturilor juridice între părţi în cazul inexistenţei unui contract individul de muncă incumbă îndeosebi salariatului care are în aceasta un anumit interes şi care trebuie să dovedească împrejurarea că s-au născut raporturile juridice specifice de muncă, că drepturile băneşti primite îmbracă forma salariului, care era trecut în evidenţele contabile ale angajatorului, iar funcţia pe care a ocupat-o există in cadrul organigrama sa sau în statele de funcţii, sau chiar dacă aceasta nu era menţionată, să existe o recunoaştere din partea angajatorului în sensul existenţei şi exercitării acesteia.

Intr-o asemenea situaţie, chiar dacă probele nu dovedesc în mod direct existenţa contractului individual de muncă, ar putea fi de natură să creeze o prezumţie întemeiata că între părţi s-ar fi încheiat un asemenea contract, existând acordul de voinţă al părţilor necontestat.

In consecinţa, întrucât elementele definitorii ale unui contract de munca sunt funcţia, salariul şi obligaţiile specifice postului, iar acestea nu au fost dovedite prin probele administrate in cauza de către agentul constatator, prima instanţă nu poate reţine că între petent si cele trei persoane menţionate în procesul verbal de constatare a contravenţiei au existat raporturi de muncă, din probe instanţa de fond neputând stabili nici pe baza unor prezumţii simple cu certitudine că între părţi s-a dorit încheierea unui contract de muncă în cadrul căruia persoanele respective urmau să ocupe o funcţie anume şi că părţile au negociat un salariu clar determinat.

Conform principiului rolului activ instanţa are dreptul de "a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc". Această măsura este venită ca instanţa să fie echidistantă fată de părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art.129 alin.4 si 5 din Codul de procedura civila. De asemenea, tot refuzul nejustificat de a răspunde la apărările formulate de recurentul petent ar fi trebuit să îndrepte instanţa de fond către art.225 din Codul de procedura civila, fapt care nu a fost arătat.

Analizând întregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor formulate in cererea de recurs, conform dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedura civila, tribunalul constată că recursul formulat de recurentul petent este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse in continuare:

Potrivit art.10 din Codul muncii, contractul individual de munca este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă sa presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană juridică sau fizică în schimbul unei remuneraţii. Având în vedere că munca se prestează în cadrul unor raporturi juridice diverse, de drept civil, de drept comercial etc., de esenţa raportului de muncă sunt subordonarea salariatului faţă de angajator, ceea ce implică dreptul angajatorului de a da salariatului ordine şi dispoziţii executorii şi de a controla munca salariatului său, precum şi dreptul salariatului la un salariu. In baza art.16 din Codul muncii, se instituie obligaţia angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă, dar în cazul în care nu a fost îndeplinită aceasta obligaţie, părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate, prin orice alt mijloc de proba.

Prin proba testimonială, precum şi prin proba cu înscrisuri administrate, s-a dovedit faptul ca între părţi nu au existat raporturi de muncă, iar probele nu au fost combătute în nici un fel de intimată. Aşa cum s-a precizat anterior, de esenţa raportului de muncă sunt subordonarea salariatului faţă de angajator, ceea ce implică dreptul angajatorului de a da salariatului ordine şi dispoziţii executorii şi de a controla munca salariatului sau, precum şi dreptul salariatului la un salariu.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţia europeana a drepturilor omului si libertăţilor fundamentale, include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art.6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, si Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59). Obligaţia pe care o impune art.6 paragraful 1 instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia Jahnke si Lenoble împotriva Franţei, cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX).

În concluzie, din întreg probatoriul administrat rezultă cu certitudine recurentul petent nu are calitatea de subiect al faptei contravenţionale prevăzută de art.276 alin.1 lit.e din codul muncii, în primul rând întrucât acesta a infirmat această calitate reţinută în procesul verbal de constatare a contravenţiei menţionată de inspectorii de muncă, arătând că în realitate calitatea de producător, precum şi calitatea de deţinător a adăpostului de animale aparţine unei alte persoane, respectiv mamei sale, iar în al doilea rând nu s-a făcut dovada unui raport de voinţă juridică care să reflecte consimţământul părţilor, respectiv a recurentului petent pe de o parte şi a celor trei persoane fizice: C. Ş. D., C. G. V. şi M. M pe de altă parte, în sensul că între părţi s-ar fi dorit încheierea unui contract de muncă în cadrul căruia persoanele respective urmau să ocupe o funcţie anume şi că părţile au negociat un salariu clar determinat.

Pe cale de consecinţă, procesul verbal de constatare a contravenţiei este nelegal şi netemeinic în ceea ce priveşte calitatea de subiect al faptei contravenţionale, precum şi latura subiectivă şi obiectivă ale acestei fapte, tribunalul constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două contravenţii reţinute de către inspectorii de muncă, întrucât prin întreg probatoriu administrat în cauză s-a făcut dovada unei alte situaţii de fapt, infirmându-se astfel cele reţinute de către agenţii constatatori la momentul respectiv.

În raport de toate aceste considernete şi având în vedere dispoziţiile art.304 pct. 9 C.pr.civ. , tribunalul urmează să admită recursul, să modifice sentinţa în sensul admiterii plângerii contravenţionale şi anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul petent G.T. împotriva sentinţei civile nr.7838 din data de 07.10.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj.

 Modifică sentinţa în sensul că admite plângerea şi anulează procesul-verbal de contravenţie

 Irevocabilă.

 Pronunţată în şedinţa publică din 18 ianuarie 2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare