Prestaţie tabulară

S.C. 2669/21.10.211

Carte funciară

Prestaţie tabulară

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Mediaş în data de  27.04.2011  sub nr.-/257/2011, reclamantul S. G. junior a chemat în judecată pe pârâta Comuna B. prin primar solicitând instanţei s-o oblige să-i predea înscrisul necesar în vederea întabulării dreptului său de proprietate în cartea funciară asupra grajdului aparţinând fostului CAP B. cumpărat în 6.09.1998.

În motivarea acţiunii, legal timbrată, reclamantul arată că în anul 1998 tatăl său, S. G., a participat la licitaţia organizată de către Primăria B. pentru vânzarea fostului grajd al CAP B. situat în comuna B.. Pentru organizarea licitaţiei  s-a efectuat o  evaluare  de către o firmă specializată, SC M. S. SRL care  a încheiat în acest sens procesul verbal din 25.03.1993. În urma licitaţiei grajdul a fost adjudecat  cu suma de 1.015.000 lei vechi achitaţi la data de 06.09.1998 cu chitanţa  nr. 199651 emisă de către comuna B. în calitate de vânzător. De la acea dată şi până în prezent s-a  insistat pe lângă factorii de răspundere, respectiv primarul comunei B. să-i  fie eliberate actele necesare în vederea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului cumpărat. Conducerea actuală a primăriei, pe lângă faptul că a refuzat în mod  nejustificat eliberarea acestor acte,  l-a somat  prin adresa 397/07.04.2011 să elibereze  grajdul invocând că nu deţine actele necesare.

În susţinerea acţiunii  au fost depuse  procesul verbal din 25.03.1998 şi două chitanţe din 5.02.1998 şi 6.04.1998.

Prin întâmpinare, (fila13), pârâta a solicitat respingerea acţiunii arătând că în data de 25.03.1998 a  scos la  licitaţie publică vânzarea unor resturi de construcţii (betoane, conform evaluării efectuate de către SC M. S. SRL M.)  care au aparţinut fostului grajd CAP B.. La licitaţie au participat numiţii D. V., S. G. şi  H. D.. În urma licitaţiei, acestea au fost adjudecate de către numitul D. V., conform chitanţei nr. 199651/6.04.1998. Aşadar, acţiunea  trebuie respinsă atât  pentru că nu a fost adjudecată o construcţie, ci nişte bucăţi de beton, cât şi pentru că adjudecatarul a fost D.  V. şi nu tatăl reclamantului.

În apărare, pârâta a depus o serie de înscrisuri : copie  chitanţă  nr.199651/6.04.1998 având ca obiect valorificare bunuri pe numele lui D. V., copie chitanţă nr. 1148339/5.02.1998 participare la licitaţie a lui S. G., tatăl reclamantului, proces verbal de evaluare a resturilor de la grajd emis de SC M.S. SRL Mediaş, copie adeverinţă nr. 2099/18.12.2006 eliberată de Primăria B., copii extrase din  dosarele  de  evaluare din anii 2007  şi 2010.

În speţă au fost audiaţi martorii C. G., D. V.  şi D. I. S., s-a luat interogatoriu reclamantului şi au fost depuse înscrisuri suplimentare, respectiv o copie a  procesului verbal încheiat în anul 1998 privitor la modul de desfăşurare a şedinţei de consiliu, copia hotărârii nr.7 privind scoaterea la licitaţie  publică a grajdurilor,  certificatul de moştenitor după defunctul S. G. sen.,  copii după acte de stare civilă  ale reclamantului şi defunctului, somaţia emisă reclamantului de pârâtă, precum şi un plan de situaţie  cu identificarea grajdului.

Analizând actele dosarului instanţa a reţinut următoarele:

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de  apărătorul pârâtei la termenul din 28.09.2011, instanţa  o va respinge, reclamantul având dreptul, în calitate de moştenitor legal al tatălui său să introducă  o acţiune în prestaţie tabulară. Aspectele ce ţin de natura bunului adjudecat privesc fondul cauzei şi vor fi analizate în  consecinţă.

Pe fond instanţa reţine că  la începutul anului 2008, comuna B. a scos la licitaţie publică grajdurile  de la fostul CAP B., aspect rezultat din procesul verbal încheiat la 24.02.1998 de Consiliul local B. ( fila 35).  La data de 5.02.1998 numitul S. G., tatăl reclamantului  în cauză s-a  înscris  ca participant la licitaţie  plătind suma de 10000 lei.

La data de 25.03.1998, Societatea  comercială M. S. SRL M. a întocmit un proces verbal (fila 3) prin care la solicitarea Consiliului local B. a evaluat bunurile scoase la licitaţie prin cântărirea betonului existent în stâlpii fostului grajd, rezultând suma de 1000000 lei.

Conform  chitanţei depusă la dosar ( fila 4)  bunurile au fost adjudecate de numitul D. V. cu suma de 1015000 lei. În evidenţele primăriei nu s-a  păstrat procesul verbal de adjudecare, ori vreun alt document care să ateste desfăşurarea licitaţiei. Nici reclamantul  nu a prezentat alte documente în afara chitanţelor amintite.

 În speţă se ridică două probleme  ce necesită rezolvare:

1.Care este natura  bunurilor adjudecate ( bunuri mobile sau o construcţie)?

2.Cine a adjudecat în realitate  bunurile respective?

Referitor la prima  chestiune, din procesul verbal al Consiliului Local B.încheiat la 24.02.1998, ar rezulta că s-a scos la licitaţie  un grajd ca şi construcţie.  Actul trebuie privit  însă în coroborare cu celelalte probe administrate. Din depoziţia  numitului D. I. S., primar al comunei  în anul 1998  rezultă că S. G. senior şi-a  exprimat intenţia de a cumpăra  betonul rezultat din fostul grajd CAP. Chiar primăria era interesată să vândă aceste materiale deoarece în decursul anilor de după revoluţie s-au furat părţi din grajd, rămânând doar nişte  stâlpi, conform  fotografiilor de la fila 22 dosar. De asemenea, martorul  arată  că nu s-a pus niciodată problema adjudecării grajdului ca şi construcţie, nu s-a cerut de către S. G. concesionarea terenului, adjudecatarul  a  ştiut de la început că trebuie să ridice betoanele respective de pe teren.

Martorul D. V., persoana  care apare ca adjudecatar conform chitanţei de la fila 4 dosar, a arătat că împreună cu S. G. senior a luat decizia de a cumpăra  fostul grajd CAP. Aceştia ştiau de la început că primăria  vinde stâlpii rămaşi,  că terenul de sub  construcţie nu le aparţine, dar au sperat că vor reuşi în timp să-l treacă în proprietate. Martorul nu a făcut nici un demers scris să obţină terenul, nici măcar prin închiriere, nu a folosit niciodată grajdul respectiv. Mai arată că după decesul lui S. G. senior, fiul său, reclamant în cauză a început să  folosească grajdul  care în prezent este acoperit cu o folie.

 Din adresa de la fila 12 dosar rezultă că nici S. G. senior , nici reclamantul nu au înregistrat grajdul pentru plata impozitului. Mai mult,  din adeverinţa 2099/2006 (fila 18) rezultă că pe terenul respectiv  nu sunt  construcţii.

Instanţa are în vedere şi fotografiile de la filele  20-22 din care rezultă  starea fostului grajd la momentul vânzării. Se poate  observa foarte clar că nu e vorba despre o construcţie propriu-zisă, ci de  nişte stâlpi de beton în stare avansată de degradare.

În sfârşit, este relevant procesul verbal de evaluare a bunurilor scoase la licitaţie (fila 3) de unde rezultă  fără dubiu  că au fost evaluate nişte materiale din beton şi nu o construcţie.  Restul de 100000 lei  rezultat este prin înmulţirea greutăţii betonului vândut cu valoarea  unui metru cub la acel moment. Nicidecum nu este vorba despre o evaluare a unui imobil, care ar fi trebuit să ofere indicaţii referitoare  la suprafaţă, căi de acces, materialele folosite,  gradul de uzură al acestora,  utilităţi.

Referitor  la depoziţiile martorului C. G., aceasta este privită cu scepticism de către instanţă, având în vedere că este în conflict cu actualul primar al comunei (a fost consilier local şi scos din funcţie acum 4 luni). De asemenea, există contradicţii serioase ale depoziţiei sale cu cea a  martorului D. V., chiar adjudecatarul bunurilor vândute. Acesta din urmă  declară că reclamantul a început să folosească grajdul după moartea tatălui său, iar C. G. afirmă că l-a folosit  chiar S. G. din 2006. Cu toate acestea , este de reţinut din depoziţia martorului afirmaţia de la început că din cele 7-8 grajduri rămase de la fostul CAP, 4-5 dintre acestea au fost vândute  după revoluţie ca şi materiale de construcţie.

Toate probele arătate mai sus au convins  fără dubiu instanţa că la licitaţia din anul 1998 s-au vândut bunuri mobile, constând în materiale de construcţie ( stâlpi de beton), evaluate ca atare,  la fel ca şi materialele din celelalte grajduri ale fostului CAP.  Dacă ar fi fost  vorba despre o construcţie, s-ar fi făcut  o evaluare corespunzătoare, suma rezultată fiind evident mai mare, s-ar fi emis  un act  de adjudecare  ca şi titlu  de proprietate. Faptul ca aceste lucruri nu s-au întâmplat, coroborate cu atitudinea ulterioară  a adjudecatarilor, care nu au cerut niciodată  un act de proprietate  şi nu au folosit grajdul respectiv,  conduce la singura concluzie  pertinentă că obiectul adjudecării l-au reprezentat nişte bunuri mobile.

Instanţa admite că înainte de licitaţie , D. V. şi S. G. senior  au sperat că pot obţine  acte pe terenul  de sub fostul grajd însă, este cert că au ştiut de la început ce cumpără, preţul de licitaţie fiind , de altfel, infim, dacă ar fi să ne raportăm la o construcţie.

2.În ce priveşte  al doilea  aspect, cert este că persoana care a plătit preţul bunului adjudecat  este D. V.. Probele în cauză au demonstrat că  acesta a cumpărat împreună cu S. G. senior, deşi el nu apare în acte. Chiar D. V. recunoaşte că s-a înţeles cu fostul său prieten să cumpere bunurile, achitându-le în părţi egale. Însă, în condiţiile în care S. G. senior  nu apare în acte ca fiind  adjudecatar, fiul său nu poate pretinde  pârâtei să-i elibereze un înscris necesar în vederea întabulării, fără  ca, cel puţin  să-l introducă în judecată pe D. V..

Faţă de  toate  considerentele arătate, instanţa  va respinge acţiunea ca nefondată şi va obliga, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă pe reclamant la plata  către pârâtă a sumei de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu avocat).

Domenii speta

Spete similare