Angajarea răspunderii contractuale a companiei aeriene în temeiul Regulamentului ( ce ) nr. 261/2004 al Parlamentului European

Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 25 august 2011 reclamanţii P. G.-M. , P. F. M. şi P. G., dom. în M., str. G. P. de B. nr.-  jud. S. au chemat în judecată pe pârâtele SC P. S. SRL cu sediul în M. str. Ş .L. R. nr.- jud. S- şi W- A- H- K-. cu sediul în H.V. L.  U., solicitând obligarea pârâtelor la achitarea în solidar a sumei de 400 euro/persoană , respectiv 1200 euro , cu titlu de compensaţie, cu dobânda aferentă , precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamanţii arată că prin contractul de comercializare a pachetelor turistice nr.2977/24.03.2011 au achiziţionat de la pârâta SC P.  S. SRL un pachet turistic pentru 3 persoane în valoare de 730 euro constând într-un sejur  la Paris în perioada 20-23.05.2011. Pachetul turistic a inclus şi transportul dus-întors Cluj-Napoca / Paris , precum şi cazarea  la hotel cu mic dejun inclus, preţul  fiind achitat cu chitanţele 2295, 2414/2011. Transportul cu avionul urma să se realizeze cu cursa W… respectiv W… aparţinând companiei W. A. H. K.., însă în data de 20.05.2011 când s-au prezentat pentru îmbarcare de pe A. C.-N. li s-a spus că zborul a fost redirecţionat către A. V. - jud. M.. Pretind reclamanţii că nu au fost înştiinţaţi în nici o modalitate despre redirecţionarea zborului, iar la momentul când s-au aflat pe Aeroportul C.-N. nu au fost sprijiniţi în nici un fel  pentru a putea ajunge la timp la V. pentru a se îmbarca în cursa spre P.. Context în care, susţin reclamanţii, potrivit art. 7 alin.1 lit. b din regulamentul CE  nr.261/2004  al P. E. şi al C., au dreptul la primirea unei compensaţii în sumă de 400 euro/persoană , iar conform contractului încheiat cu agenţia turistică aceasta s-a obligat la plata de despăgubiri în cazul în care nu îşi va îndeplini obligaţiile contractuale.

În drept, reclamanţii au arătat că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile Regulamentului 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului; de asemenea pe dispoziţiile cuprinse în Condiţiile Generale de Transport pentru W. A. H. K..,  precum şi pe răspunderea contractuală derivată din contractul nr.2977/24.03.2011.

În probaţiune, reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori, existând şi precizarea că se mai prevalează de  orice altă probă ce ar reieşi din dezbateri.

 Ataşat cererii introductive reclamanţii au depus o serie de înscrisuri constând în contract de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr.2977/24.03.2011 ; bon de comandă;  factură fiscală şi chitanţe; confirmare rezervare; dovada îndeplinirii procedurii prealabile de conciliere ; regulament şi alte norme privind realizarea transportului cu W. A., precum au mai fost depuse dovezile de achitare a taxelor de timbru.

Fiind citate, ambele pârâte au depus întâmpinare.

Pârâta SC P. S. SRL , prin întâmpinarea de la fila 140 dosar, a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Pe cale de excepţie a invocat lipsa calităţii procesuale pasive , pe considerentul că nu se face vinovată de producerea prejudiciului suferit de reclamanţi, compania aeriană fiind singura culpabilă de situaţia creată , întrucât nu a anunţat nici agenţia şi nici pe client despre modificarea datelor zborului programat, prima înştiinţare primită în sensul acesta fiind în data de 21.05.2011, ulterioară datei când reclamanţii ar fi trebuit să beneficieze de transport.

Pe fondul cauzei, pârâta arată că a respectat  toate clauzelor contractuale şi cu toate acestea, având în vedere situaţia reclamanţilor şi disconfortul  creat lor de către compania W. A., au restituit integral suma achitată de aceştia pentru pachetul turistic, iar la conciliere s-au arătat disponibili a oferi suma de 400 euro , drept compensaţie suplimentară.

În drept, s-au invocat Regulamentul nr.261/2004 al Parlamentului European şi prevederile contractuale din convenţia părţilor.

Alăturat întâmpinării, pârâta a depus înscrisurile constând în: contract de comercializare nr.2977/2011; bon de comandă nr.2977/24.03.2011; dovada notificării primite de la Compania W. A.; diferite extrase de pe internet; Regulamentul CE nr.261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului  din 11 februarie 2004; factură fiscală şi chitanţe; proces-verbal din 25.05.2011; Condiţii Generale de Transport pentru W. A., precum şi împuternicire avocaţială.

Pârâta W. A. H. K.., prin întâmpinarea de la fila 200 dosar, a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor. Pe cale de excepţie au invocat lipsa timbrajului şi lipsa calităţii sale procesuale pasive.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, pârâta a arătat că aşa după cum înşişi reclamanţii au susţinut în cadrul cererii de chemare în judecată,  dânşii nu au intrat în relaţii contractuale cu Compania W. A. ci numai cu agenţia de turism P., aşa încât neexistând un raport juridic este exclusă antrenarea răspunderii sale pe temei contractual.

Pe fond, pârâta a  învederat că , în fapt,  a anunţat agenţia despre modificarea itinerariului menţionat pe biletul electronic, încă din data de 17.04.2011, deci cu o lună înainte de data la care trebuia să se efectueze cursa programată pentru data de 20.05.2011, precum au mai fost adresate notificări agenţiei de turism în data de 18.05.2011 şi apoi în 21.05.2011.Ca atare, susţine pârâta, revenea agenţiei de turism obligaţia de a anunţa clientul despre modificarea zborului, aşa încât potrivit art. 5( c ) (i) din Regulamentul 261/2004 este exonerată de orice răspundere, nefiind responsabilă pentru neglijenţa agenţiei de turism. Conchide pârâta prin a emite aserţiunea potrivit căreia consideră că nu există nici o bază legală sau contractuală care să susţină pretenţiile reclamanţilor, drept pentru care  a solicitat respingerea în totalitate a acţiunii lor şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată justificate de facturi şi extrase bancare.

În drept, s-au invocat art. 1şi 15  din Condiţiile Generale de Transport W. A., art.20 din Convenţia de la Montreal ; art. 5 din Regulamentul 261/2004.

Pârâta a depus un set de înscrisuri constând în : extras cu art. 15 din Condiţiile Generale de Transport; înregistrarea rezervării; dovezi cu privire la notificările menţionate.

Pârâta W. A., relativ la cele invocate de copârâta P. S. SRL, a depus un răspuns la întâmpinare – fila 245 , unde a reiterat aceleaşi apărări în sensul că a notificat agenţia de turism asupra schimbării itinerariului de zbor privind pe reclamanţi, precum  a mai depus şi  anumite precizări suplimentare în cadrul înscrisurilor de la filele 264-265 dosar, cu referire la modalitatea de realizare a transmiterii notificărilor privitoare la modificarea itinerariului.

Relativ la aceste apărări ale pârâtelor , reclamanţii  au depus concluzii scrise aflate la fila 254 dosar, susţinând că ambele pârâte se fac în egală măsură de prejudiciul suferit, prin faptul că au omis să le aducă la cunoştinţă modificările intervenite. În privinţa pârâtei P. se arată că au avut contractat cu această societate pachetul turistic în care se includea transportul cu avionul, şi potrivit celor susţinute de W. A., agenţia de turism ar fi fost înştiinţată despre modificarea zborului , dar a omis să-i înştiinţeze pe reclamanţi, dovada vinovăţiei fiind susţinută şi de faptul oferirii sumei de 400 euro drept compensaţie. În ce priveşte pârâta W. A., reclamanţii au susţinut că,  chiar dacă nu  a existat încheiat un contract cu această companie, rămân  incidente şi aplicabile  prev.art.5 alin.4 din Regulamentul nr.261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, potrivit cărora revine operatorului de transport aerian obligaţia de a face dovada faptului că pasagerul a fost informat despre anularea zborului cu indicarea momentului precis.

În cursul dezbaterilor, părţile nu au solicitat încuviinţarea şi administrarea de alte probe decât cele cu înscrisurile premenţionate mai sus , depuse şi aflate la dosarul cauzei.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele :

În fapt, în data de 24.03.2011, prin contractul de comercializare a pachetelor turistice, nr. 2977/24.03.2011, reclamanţii au achiziţionat de la pârâta SC P. S. SRL un pachet turistic pentru 3 persoane în valoare de 730 euro constând într-un sejur la Paris în perioada 20-23.05.2011. Pachetul turistic includea transportul dus-întors la Cluj-Napoca / Paris , cazare la hotel cu mic dejun inclus, preţul fiind achitat în întregime de către reclamanţi. Transportul dus-întors pe ruta Cluj-Napoca / Paris, urma să se realizeze cu  compania aeriană W. A. ,  cu plecare din 20.05.2011,  biletele fiind achiziţionate prin intermediul agenţiei de turism, pârâta SC P. S. SRL  M..

Potrivit dovezii de rezervare a locurilor/ fila 12 dosar/  , pârâta W. A. a confirmat în data de 24 martie 2011 sub un anumit cod de identificare, faptul rezervării în favoarea pasagerului P. a locurilor aferente, pentru zborul W. cu plecare din Cluj-Napoca în data de 20 mai 2011 orele 6,05  şi retur din Paris Beauvais în 23 mai 2011 orele 8,15 cu aterizare tot pe Aeroportul C.-N., cu cursa W. , la orele 11,45.

Reclamanţii au susţinut că la data şi ora programată pentru decolare spre Paris s-au prezentat la Aeroportul  C.-N. în vederea îmbarcării pentru zborul W. ocazie cu care au aflat că zborul ar fi fost direcţionat către Aeroportul V. - jud. M., dar cum compania aeriană nu le-a pus la dispoziţie un  alt mijloc de transport pentru a ajunge în timp util acolo pentru a lua cursa aeriană spre Paris, s-au deplasat cu maşina personală însă datorită intervalului scurt de timp nu au mai prins cursa respectivă. Aceste împrejurări nu au fost contestate în nici un fel de către pârâte, şi mai multe agenţia de turism, potrivit procesului-verbal de la fila 177 dosar, a restituit reclamanţilor suma de 730 euro aferentă pachetului turistic, la conciliere , reprezentanţii acesteia precizând că sunt dispuşi să ofere reclamanţilor drept compensaţie suplimentară suma de 400 euro, cu care aceştia din urmă nu au fost de acord.

Ambele pârâte au contestat însă calitatea lor procesuală pasivă, excepţie pe care instanţa a unit-o cu fondul. În ceea ce priveşte excepţia lipsei timbrajului invocată de W. A., la data formulării ei era lipsită de obiect, întrucât potrivit chitanţei de la fila 49 dosar, reclamanţii au depus dovezile de achitare a taxelor legale de timbru încă din 15.09.2011.

Sub  aspectul  lipsei calităţii procesuale pasive, pârâta W. A. şi-a întemeiat excepţia pe faptul că între reclamanţi şi compania aeriană nu au existat raporturi de natură contractuală, biletele de avion fiind achiziţionate de către  agenţia de  turism pârâtă, iar pe fond a învederat că modificarea itinerariului a fost notificată acesteia din urmă, caz în care nu  mai poate fi răspunzătoare pentru neglijenţa  altei persoane.

Pârâta SC P. S. SRL M. dimpotrivă, a pretins că exclusiv vinovată se face compania aeriană , notificarea modificării fiindu-i transmisă la o dată ulterioară programării zborului, respectiv în 21.05.2011.

Din această perspectivă instanţa constată că reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea în ceea ce priveşte agenţia de turism pe contractul încheiat sub nr. 2977/24.03.2011, iar în ce priveşte compania aeriană pe Regulamentul  (CE) nr.261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului  Uniunii Europene  din 11 februarie 2004.

Potrivit art. 4 pct.3 din clauzele inserate în contractul încheiat de reclamanţi cu pârâta

 SC P. S. SRL  M., în toate cazurile premenţionate în contract turistul poate să solicite agenţiei şi o despăgubire pentru neîndeplinirea contractului iniţial, cu excepţia cazurilor în care :

-anularea s-a făcut din cauza nerealizării numărului minim de persoane menţionat în

program , iar agenţia a informat turistul cu cel puţin 5 zile calendaristice premergătoare datei plecării;

-anularea s-a dispus ca urmare a unui caz de forţă majoră , definită legal de Camera de

Comerţ din România( circumstanţe imprevizibile, independente de voinţa celui care le invocă şi ale căror consecinţe nu au putut fi evitate în ciuda oricăror eforturi depuse, în aceasta nefiind incluse suprarezervările;

-anularea s-a făcut din vina turistului.

În cazul reclamanţilor, în mod indubitabil  sejurul contractat şi plătit integral de dânşii a fost anulat, iar această anulare nu se datorează vreuneia dintre clauzele exoneratoare de răspundere inserate în contractul amintit, ci datorită modificării intervenite cu privire la orarul zborului programat şi rezervat reclamanţilor, mai precis anularea zborului de pe aeroportul C. –N. şi redirecţionarea lui la un alt punct de decolare.

Cu toate acestea, pârâta P. SRL M., a susţinut că nu se face vinovată,  ci numai compania aeriană , întrucât notificarea asupra modificării i-ar fi fost transmisă numai în data de 21.05.2011, ulterioară datei când era programat zborul.

Pârâta W. A. a susţinut , pe de o parte , că  între compania aeriană şi reclamanţi nu

s-a legat un raport juridic,  aşa încât se exclude răspunderea contractuală, iar dispoziţiile comunitare exclud răspunderea transportatorului aerian în situaţia când a notificat din timp clientului modificările intervenite, pârâta susţinând că se regăseşte în această situaţie, întrucât ar fi transmis agenţiei turism,  încă din 17.04.2011,  faptul că itinerariul de zbor

 s-a modificat.

Sub un prim aspect, se constată că reclamanţii nici nu au invocat în ceea ce priveşte această pârâtă angajarea răspunderii pe temei contractual , ci pe baza  unei reglementări comunitare constând în art. 7  din  Regulamentul (CE) nr.261/2004.

Acest regulament referă asupra unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea primirii unui refuz de îmbarcare,  anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, reglementări ce tind la asigurarea  unui înalt nivel de protecţie al pasagerilor , şi în cazul cărora,  situaţiile enunţate  le pot cauza  dificultăţi şi neplăceri grave. În preambulul şi motivaţia edictării acestui regulament se regăseşte la paragraful( 5 )enunţul potrivit căruia „ dat fiind faptul că distincţia dintre serviciile aeriene regulate şi neregulate tinde să se reducă, această protecţie ar trebui să se aplice nu numai pasagerilor de pe zborurile  regulate , ci şi celor de pe zborurile neregulate , inclusiv cele incluse în pachetele de servicii turistice ”, iar la paragraful( 7 )se prevede că obligaţiile aferente rămân în sarcina operatorului aerian care efectuează sau intenţionează să efectueze un zbor, independent de tipul aeronavei folosite sau a condiţiilor de utilizare a ei.

Art. 2 lit. b din regulament statuează că prin noţiunea de operator de transport aerian se înţelege un transportator aerian care execută sau intenţionează să execute un zbor pe bază contractuală cu un pasager sau în numele unei alte persoane juridice sau fizice  care a încheiat un contract cu pasagerul respectiv.

În cazul în speţă, este dată această ultimă ipoteză de reglementare, reclamanţii având încheiat contract cu agenţia de turism prin intermediul căreia au achiziţionat biletele de avion de la compania W.-A..

Rezultă aşadar, că din perspectiva celor două tipuri de răspundere, pârâta SC P. S. SRL M. are calitatea de a  răspunde pentru toate consecinţele anulării sejurului pe temeiul contractului încheiat cu reclamanţii, iar pârâtei W. A. îi revine responsabilitatea ca şi operator de transport , în termenii folosiţi de regulament. Prin urmare excepţia invocată , cu privire la lipsa calităţii lor procesuale pasive este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, se constată că pârâta SC P.. S. SRL  M., a susţinut că în sarcina ei nu se poate reţine vreo vinovăţie în condiţiile în care nu ar fi fost avizată de compania aeriană asupra modificării itinerariului , numai la o dată ulterioară zborului, în  21.05.2011. Pârâta W. A. a susţinut că a transmis trei astfel de notificări, în 17.04.2011; 18.05.2011 şi 21.05.2011, conform înscrisurilor de la filele 208-216 dosar  respectiv,  a celor de la filele 267-276 dosar.

 Art. 5 pct.4 din regulament, statuează asupra faptului că sarcina dovedirii faptului că pasagerul a fost într-adevăr informat despre anularea zborului, cu indicarea momentului precis, revine operatorului de transport aerian, iar potrivit art. 14 pct. 2 această informare trebuie să îmbrace forma unei comunicări scrise în care să fie precizate normele de compensare şi asistenţă în conformitate cu dispoziţiile din regulament, precum şi coordonatele instituţiei naţionale desemnate ca fiind responsabilă cu aplicarea regulamentului.

 Înscrisurile depuse  de pârâta W. A. nu sunt relevante în sensul acesta asupra indicării precise a momentului anulării şi redirecţionării zborului,  cu aducerea  la cunoştinţa agenţiei sau a pasagerului a noului itinerar de zbor şi a programului aferent, aşa după cum s-a procedat  în mod explicit la rezervarea iniţială a locurilor/fila 12 dosar/ sau în alte cazuri / de ex. în cazul modificării intervenite pentru o cursă la Madrid în 23.05.2011- fila 148 dosar, unde apar în mod explicit toate modificările intervenite. Confirmarea acceptării modificării prin  pretinsul e-mail din 17.04.2011 /filele 208-210 dosar/ nu răspunde exigenţelor premenţionate deoarece nu se  regăsesc elementele precizatoare cerute de regulament. Nu există dovada certă a transmiterii şi primirii e-mailului respectiv în condiţiile în care, deşi apare menţiunea precum că zborul ar fi fost acceptat în data de 18 aprilie 2011 totuşi în continuarea acestei date se regăsesc elemente ale unei alte zile pe care orice calculator le generează automat existând specificaţia datei 2011-11-07, aşa încât  există un dubiu în această privinţă. Mai mult, potrivit regulamentului şi a art. 15.1.1 din „Condiţiile generale”- fila 193 dosar, după notificarea eventualelor modificări prin e-mail sau telefon, procedurile implicau ca clientul sau pasagerul să contacteze  telefonic Centrul de Asistenţă , pentru a-şi exercita dreptul de opţiune, şi numai după aceea operatorul de transport aerian urma să  efectueze o nouă rezervare pe o rută comparabilă în măsura în care clientul ar fi optat  pentru această variantă or, în cazul de faţă compania aeriană nu a făcut dovada  acestor demersuri, în sensul respectării dreptului pasagerului cu privire la exercitarea opţiunii sale,  şi apoi a efectuării  unei noi rezervări  în favoarea reclamanţilor, în consens cu opţiunea lor,  pentru  noua rută prezumtiv acceptată de către agenţia de turism , rezervare  care să fi fost transmisă acesteia  cu toate detaliile zborului.

Nefiind făcută această dovadă, a unei informări în termenii regulamentului, iar cursa fiind în fapt anulată,  devin aplicabile prev. art. 7 pct.1 din  regulament, reclamanţii fiind îndreptăţiţi a primi o compensaţie de 400 eur/persoană.

În raporturile cu agenţia de turism, reclamanţii au cuantificat valoarea prejudiciului determinat de neexecutarea contractului de către pârâta SC P. S. SRL M.,  la aceeaşi sumă de 1.200 euro, pe care au pretins-o de la pârâtă cu titlu de despăgubire ca şi o obligaţie solidară, având în vedere caracterul comercial al obligaţiei şi originea comună a faptului cauzator de prejudiciu.

Indubitabil şi în sarcina pârâtei subzistă vinovăţia în nerealizarea contractului încheiat cu reclamanţii. Aşa după cum rezultă din înscrisurile de la filele 149-162 dosar, pârâta în calitatea sa de agenţie de turism  a avut  cunoştinţă asupra faptului că Compania W. A. a decis începând cu 14 aprilie 2011 reducerea operaţiunilor de pe Aeroportul din C., prin mutarea zborurilor la Aeroportul T.-M. şi cu toate acestea că semnalele au continuat şi ulterior acestei date , existând şi explicaţia motivului care a  condus la această decizie respectiv anumite prezumtive divergenţe de management - fila 153 dosar, iar pentru  zborurile programate din 12 mai până în 16 mai, aeroportul din C.-N. devenise neoperaţional, totuşi pârâta nu a depus nici un fel de diligenţă în vederea asigurării protecţiei reclamanţilor ca şi clienţi ai săi, în sensul preîntâmpinării eventualelor consecinţe ca efect al unei  posibile anulări şi redirecţionări din partea companiei de transport , previzibilă de altfel,  pentru care obţinuse deja obţinuse o  rezervare, cu plecare de pe aeroportul în discuţie C.-N., situaţie în care ,  potrivit clauzei asumate la  pct. III .1 din contract, i-ar fi revenit obligaţia de  a informa turistul în timpul cel mai scurt.

Art. 5 din norma comunitară constând  în Directiva 90/314/CEE instituie răspunderea necondiţionată a organizatorului sau detailistului faţă de consumator pentru buna executare a obligaţiilor ce decurg din contract, indiferent dacă aceste obligaţii sunt executate în fapt de ei înşişi sau alţi furnizori, cauzele exoneratoare de răspundere constând doar  în culpa consumatorului, forţa majoră sau lipsuri imputabile unor terţe persoane care nu au însă legătură cu furnizarea serviciilor prevăzute în contract.

Aşa fiind, şi cum în cazul pârâtei SC P. S. SRL M. nu este dată nici una dintre aceste trei situaţii de nerăspundere, înseamnă că este responsabilă în egală măsură pentru situaţia cu care au fost confruntaţi reclamanţii care de bună-credinţă fiind au plătit integral preţul serviciilor contractate având certitudinea că vor beneficia de sejurul pe care şi l-au dorit conform opţiunii contractuale, dar pe care nu şi l-au mai putut realiza pentru că ajunşi dimineaţa înainte de ora programată 6,05, după un drum până la Cluj-Napoca , au aflat cu stupoare că zborul lor fusese anulat şi redirecţionat să aibă plecarea  de pe un alt aeroport din altă localitate situat la o distanţă considerabilă.

Este tocmai ceea ce regulamentele comunitare au evocat ca fiind dificultăţile şi neplăcerile grave , precum şi obstacolele ce se cer a fi eliminate,  prin instituirea sumelor compensatorii sau a despăgubirilor necondiţionate ce se cer a fi acordate pasagerului sau consumatorului aflat în astfel de situaţii.

Considerente de fapt şi de drept pentru care acţiunea reclamanţilor se dovedeşte întemeiată în partea privitoare la acordarea cu titlu de despăgubire a sumei de 400 euro/persoană , respectiv 1.200 euro. Reclamanţii au pretins şi perceperea dobânzii legale la suma datorată.  Semnificaţia juridică a dobânzii legale este aceea că are o funcţie sancţionatoare şi reparatorie or, se constată că în raport cu aceasta, compensaţiile prevăzute în  reglementările enunţate au acelaşi caracter, sancţionator şi reparatoriu, aşa încât nu pot fi cumulate două sancţiuni de aceeaşi natură. Prin urmare, instanţa va respinge capătul de cerere privitor la acordarea dobânzii legale.

În baza art. 276 C.pr.civilă, corespunzător pretenţiilor încuviinţate, pârâtele vor fi obligate la plata către reclamanţi a cheltuielilor judiciare în sumă de 419,41 lei, reprezentând timbru judiciar şi taxa judiciară de timbru justificate cu timbru mobil şi chitanţă la fila 49 dosar.

Domenii speta

Spete similare