Inadmisibilitatea cererii de stabilire a liniei de graniţă dupa ce s-a soluţionat în mod irevocabil sistarea indiviziunii şi s-a stabilit aliniamentul care separă parcelele astfel formate

S.C. 3088/30.11.2011

Grăniţuire

Inadmisibilitatea cererii de stabilire a liniei de graniţă după ce s-a soluţionat în mod irevocabil sistarea indiviziunii şi s-a stabilit aliniamentul care separă parcelele astfel formate.

Prin  acţiunea înregistrată  la Judecătoria Mediaş în data de  25.05.2011  sub nr. 2255/257/2011 reclamantul M. A. a chemat în judecată pe pârâta B. L. solicitând instanţei să dispună următoarele:

-să se constate  că  înscrierile din  CF 747 a -nr. top 4375/1/I, 747 b -nr.top 4375/1/II , 747 c –nr. top 4375/1/III şi 747 d – top 4375/1/IV  în ceea ce priveşte terenul nu este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului în litigiu;

-rectificarea cărţilor funciare menţionate, în sensul rectificării suprafeţei imobilului de la suprafaţa de 670 mp notată în C.F. la suprafaţa existentă efectiv la faţa locului;

- rectificarea suprafeţei aferente fiecărui lot în parte ca urmare a admiterii petitului anterior şi raportat la folosinţa actuală şi  dimensiunile fiecărei laturi, cu consecinţa notării înscrierilor corecte referitoare la suprafaţă în cartea funciară ;

- stabilirea liniei de graniţă  aliniamentul  E-F-G-H- care desparte imobilul  proprietatea reclamantului  şi a lui M. E. (lot 3) de imobilul proprietatea  pârâtei B. L., ţinând cont de suprafaţă reală a  terenului,  de cotele  de proprietate  deţinute, de folosinţa  actuală  şi de dimensiunile  laturilor  fiecărui lot; 

-  obligarea  pârâtei B. L.  la respectarea  în totalitate  a dreptului de servitute  de trecere, instituit  în favoarea apartamentului nr. 3, proprietatea reclamantului, conform sentinţei civile  nr. 3699/12.12.2003 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosarul civil  nr. 4669/2002;

- obligarea pârâtei  la demontarea  gardului din partea stângă a proprietăţii  sale , pe aliniamentul  E-F-G  şi permiterea amplasării  acestuia, pe aliniamentul  menţionat  în sentinţele 3699/2003, 4085/2004 şi 646/2009 ale Judecătoriei Mediaş , respectiv  în linie pe latura F-G;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, legal timbrată reclamantul arată că deţine calitatea de proprietar  al apartamentului  nr. 2 şi nr. 3, ambele situate  administrativ  în M., str. A. I. nr.  jud. S. , înscrise în CF Mediaş, nr.  747 b, nr. top. 4375/I/II şi CF Mediaş  nr. 747 c, nr. top. 4375/I/III şi cota indiviză din teren neclădit  de 265 mp de 43,79 %, respectiv 12,42 %.

Pârâta deţine în  proprietate  apartamentul nr. 4, înscris în CF Mediaş nr. 747 d , nr. top. 4375/I/IV, cu teren clădit ţi neclădit , în suprafaţă de 276 mp , din care 136 mp neclădit .

Pentru o mai bună  înţelegere a situaţiei de fapt , menţionează că, iniţial  pe terenul  în suprafaţă de 670 mp înscris în CF  Mediaş 747 a, 747 b, 747 c  şi 747 d , nr. top iniţial 4375/1 există o casă de locuit  construită de către părinţii reclamantului  şi ai pârâtei . Menţionează faptul că  în curtea  imobilului  iniţial  locuiau trei fraţi: reclamantul , pârâta şi încă un frate  M. E. . Ulterior, în anul 1995, pe cale  judecătorească s-a dispus partajarea  casei de locuit  şi împărţirea acesteia  în 4 apartamente , terenul urmând a rămâne în continuare în  indiviziune . Mai târziu, în anul 2002, întrucât existau  discuţii  între părţi, pârâta din prezentul dosar  a pornit o acţiune  în sistarea stării de indiviziune ce  a făcut obiectul  dosarului civil nr. 4669/2002, în care s-a pronunţat sentinţa  civilă nr. 3699/12.12.2003.

Prin această sentinţă, instanţa de judecată a dispus partajarea terenului  şi formarea a două loturi: unul care a fost atribuit pârâtei  şi altul care a fost atribuit  reclamantului  şi fratelui, M. E. , aceştia rămânând în continuare  în stare de indiviziune.

În dosarul la care a făcut referire mai sus , s-a efectuat un raport de expertiză tehnică , precum şi un punct de vedere  întocmit de un expert consultant . Ambele  rapoarte de expertiză  au stabilit , fără echivoc, faptul că  suprafaţa reală  a terenului care urma a fi dezmembrat este /de 815 mp,  şi nu de 670 mp , cât era înscris în cartea funciară, chiar făcându-se propunere de rectificare în acest sens.

Cu toate acestea, instanţa de la acel moment  nu a dispus rectificarea suprafeţei de teren, aceasta rămânând  în continuare înscrisă  în cartea funciară  ca fiind 670 mp. La  momentul  la care pârâta  din prezentul dosar  a încercat punerea în executare a sentinţei judecătoreşti  nr. 3699/2003, s-a constatat faptul că sentinţa nu cuprinde  dimensiunile  tuturor aliniamentelor, motiv pentru care s-a formulat o contestaţie la executare, contestaţie ce a făcut  obiectul  dosarului civil nr. 3326/2004. Prin sentinţa  pronunţată în acest dosar, instanţa de judecată  a lămurit  conţinutul sentinţei civile  nr. 3699/2003 şi a stabilit  distanţele dintre toate laturile  lotului  atribuit pârâtei  din prezenta cauză. Dat fiind faptul că măsurătorile  au fost efectuate cu ruleta, nici în prezent, după atâtea procese, dimensiunile  laturilor nu sunt corect stabilite, existând  neconcordanţe între situaţia existentă la faţa locului  şi cea menţionată atât în sentinţă cât şi în  rapoartele de expertiză  efectuate  la acel moment.

Totodată , s-a solicitat instanţei  de judecată  obligarea pârâtei la respectarea dreptului său de servitute de trecere, aşa cum acesta a fost consfinţit  prin hotărârea  nr. 3699/2003 şi menţinut prin hotărârea  nr. 4085/2004. Aşa după cum a mai arătat, reclamantul deţine  calitatea de proprietar  asupra apartamentului nr. 3, în favoarea căruia  s-a instituit  servitutea  de trecere, ca fond dominant , pe imobilul proprietatea pârâtei, ca fond servant .Cu toate acestea, pârâta  şi-a construit  gardul ce desparte  proprietăţile părţilor , până la uşa  imobilului său, astfel  încât, la acest moment , reclamantul nu mai poate deschide uşa  deloc , aceasta  fiind blocată  în totalitate. Practic, zidul pârâtei se opreşte  exact în uşa sa, astfel încât  nu-şi mai poate exercita dreptul său de servitute, aşa cum acesta  a fost constituit  şi notat în cartea funciară . De altfel, la acest moment, cu toate că apartamentul nr. 3 are cale de acces  directă din strada A. I., acest lucru nu poate fi realizat, întrucât  efectiv  nu se mai poate  intra sau ieşi  pe această  uşă.

Se mai menţionează de reclamant  că  iniţial  apartamentul nr. 3 a aparţinut părinţilor săi. În timpul vieţii acestora nu au existat  nici un fel de probleme  cu pârâta cu privire la acest apartament . După decesul  părinţilor, dat fiind faptul că  s-a ocupat  de îngrijirea acestora, acest apartament i-a revenit în proprietate. Iniţial apartamentul nr. 3 nu avea legătură  cu apartamentul nr. 2, proprietatea reclamantului, însă ulterior, dat fiind faptul că pârâta i-a blocat , prin gard , calea de acces , a fost nevoit  a sparge  un zid din apartamentul  său , pentru a comunica cu apartamentul nr. 3. Aşadar, la acest moment, dacă reclamantul ar dori să  înstrăineze  acest apartament , nu ar putea , întrucât în acest apartament  nu se mai poate intra. Mai mult decât atât, deşi există  instituit  un drept de servitute  de trecere  în favoarea acestui apartament , acesta nu poate fi exercitat în nici un fel .

În susţinerea acţiunii reclamantul a depus următoarele înscrisuri:  copii extrase carte funciară,  copii sentinţe judecătoreşti.

Prin întâmpinare ( fila 26) pârâta B. L. a  invocat  excepţia autorităţii  de lucru  judecat în privinţa petitelor privitoare la rectificarea suprafeţei terenurilor clădite, stabilirea liniei  de graniţă,  la modificarea amplasării gardului şi respectarea servituţii de trecere la garaj, excepţia lipsei calităţii procesuale  active a reclamantului în privinţa cererii de rectificare a suprafeţei terenului înscris în CF 747 d Mediaş, top 4375/1/IV asupra căruia  reclamantul nu este proprietar, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat privind petitul de demontare a gardului, acesta fiind amplasat conform sentinţei 3669/12.12.2003. Mai arată pârâta  că toate lucrările de efectuare a gardului au fost făcute cu respectarea hotărârilor judecătoreşti, a planului tehnic întocmit de F. S. M., a certificatului  de urbanism şi Autorizaţiei de Construcţii eliberate  de Primăria M..

În susţinerea apărării, pârâta a ataşat următoarele înscrisuri: sentinţe judecătoreşti, schiţă imobil, certificat urbanism, autorizaţie de construcţie, răspuns Direcţie Urbanism M., răspuns Poliţia Comunitară.

În ce priveşte excepţiile  invocate instanţa prin încheierea din 21.10.2011 le-a admis în parte, respingând în consecinţă capetele de cerere privind stabilirea liniei de graniţă şi rectificarea suprafeţei  înscrise în C.F. 747 Mediaş în top 4375/1/IV, aparţinând  pârâtei B..

Ulterior, pârâta a mai invocat o excepţie, cea a inadmisibilităţii capetelor de cerere privind rectificare suprafeţei de teren, invocând pe de o parte că acţiunea ar fi trebuit introdusă şi de către M. E., în calitate de coproprietar al suprafeţei ce se  doreşte rectificată şi pe de altă parte  nu au fost chemaţi în judecată  toţi proprietarii fondurilor  învecinate pentru opozabilitate.

Instanţa a efectuat o cercetare la faţa locului şi apoi a rămas în pronunţare atât pe excepţie cât şi pe fond.

Analizând actele dosarului instanţa a reţinut următoarele:

 Referitor la excepţia invocată, reclamantul este proprietar exclusiv asupra apartamentului 2 nr. top 4375/1/II înscris în CF 747 b Mediaş şi apartamentului 3 nr. top 4375/1/III, înscris în CF 747 c Mediaş. Fratele părţilor în cauză, M. E. este proprietar al apartamentului 1, nr. top 4375/1/I, iar pârâta este proprietară a apartamentului 4, nr. top 4375/1/IV.

În ce priveşte  terenul aferent, pârâta  este proprietară exclusivă a suprafeţei de 276 m.p., iar reclamantul împreună cu fratele său M. E. sunt coproprietari asupra terenului de 265 m.p. Instanţa este de acord cu faptul  că unul dintre coproprietari poate cere singur rectificarea suprafeţei, întreaga practică judiciară pronunţându-se  în acest sens. Însă, coproprietarii care nu formulează acţiune trebuie obligatoriu chemaţi în judecată în calitate de pârâţi pentru ca hotărârea pronunţată să le fie opozabilă, mai ales că există posibilitatea ca suprafaţa să fie rectificată în minus. În speţa de faţă, reclamantul este coproprietar cu fratele său M. E. asupra terenului aferent apartamentelor 1,2, 3 şi trebuia să-l cheme în judecată pe acesta pentru rectificarea suprafeţei. Nefăcând acest lucru, acţiunea apare ca inadmisibilă  în ce priveşte capătul de cerere de rectificare.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că prin sentinţa civilă 3699/12.12.2003 a Judecătoriei Mediaş s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor asupra imobilului moştenit de la părinţi, rezultând în urma partajului situaţia prezentă de carte funciară. Astfel, terenul a fost împărţit în două loturi de 265 m.p. şi 276 m.p., iar construcţiile în 4 apartamente. Pârâtei i-a revenit apartamentul nr.4 şi terenul de 276 m.p., reclamantului apartamentele  2 şi 3, iar lui M. E. apartamentul nr.1, cei doi fraţi rămânând în indiviziune asupra terenului de 265 m.p. Prin aceeaşi sentinţă s-a instituit o servitute de trecere cu piciorul în favoarea imobilelor reclamantului  şi a lui Muntean Eugen, la garaje şi fântână, conform expertizei efectuate în cauză.

Prin sentinţa civilă 4085/23.11.2004 a fost lămurit suplimentar conţinutul sentinţei  civile 3699/2003 şi s-a stabilit servitutea de trecere pe aliniamentul A-B conform schiţei de  la dosar.

Analizând schiţa de la fila 29 dosar se poate observa că aliniamentul AB este o alee de trecere paralelă cu strada A. I., ce face legătura  între terenul  în coproprietate al reclamantului cu fratele său şi garajele  acestora. De altfel, la faţa locului instanţa a observat acelaşi lucru, servitutea existentă în prezent fiind corespunzătoare celei stabilită prin sentinţele amintite.

De asemenea, prin sentinţa civilă 646/2009 a Judecătoriei Mediaş reclamantul în cauză şi fratele său  au fost obligaţi să-şi îngrădească imobilul deţinut, pe aliniamentul învecinat cu apartamentul pârâtei. De asemenea, a fost instituită servitutea de trecere la fântână, rămânând în vigoare doar cea spre garaje.

De asemenea, tot prin sentinţa civilă 646/2009 s-a respins în totalitate cererea reconvenţională  a  reclamantului în speţă, prin  care  cerea obligarea  surorii sale la ridicarea gardului de beton edificat  perpendicular  pe uşa de acces a apartamentului nr. 3 şi instituirea unei servituţi de trecere  cu piciorul în acest apartament.

În contextul amintit, instanţa  trebuie  să stabilească în cauza de faţă, respectând solicitările reclamantului,  dacă servitutea de trecere stabilită prin s.c. 3699/2003 este respectată de către pârâtă şi dacă delimitarea proprietăţilor pe aliniamentul EFG  ( gardul  dintre garajul reclamantului şi terenul pârâtei) este conformă acestei hotărâri.

Referitor la primul aspect, aşa cum rezultă fără echivoc din sentinţa civilă 3699/2003 coroborată cu s.c. 4085/2004, servitutea a fost stabilită pe aliniamentul AB, paralel cu strada A. I.. La momentul când a fost instituită, instanţa a avut în vedere că reclamantul şi M. E. au rămas în indiviziune asupra terenului aferent apartamentelor  lor şi a creat o alee de trecere de pe acest teren la garajele deţinute.

 Situaţia din teren  analizată de instanţă cu prilejul cercetării la faţa locului  a confirmat faptul că servitutea este pe deplin respectată şi aleea respectivă este  funcţională şi conformă cu sentinţele amintite. Aşadar, capătul de cerere privind obligarea pârâtei să respecte servitutea se impune a fi respins.

Pentru înţelegerea deplină a situaţiei de fapt se impune analizarea schiţei de la fila 58 dosar şi procesului verbal de cercetare la faţa locului. Loturile deţinute de pârâţi sunt delimitate de aliniamentul BCD. Apartamentul 3 al reclamantului este situat în spatele curţii, având ieşire la strada din spate şi o altă uşă de comunicare cu  apartamentul 2.  Apartamentul 3 a fost marcat de instanţă cu albastru pe schiţa de la fila 58. Acesta mai are o uşă situată între punctele B´S care, dacă ar fi deschisă ar permite pătrunderea în curtea interioară, dar pe lotul de 276 m.p. al pârâtei, atâta timp cât latura B'C  este  linie de graniţă. Prin sentinţa din 2003 instanţa nu a acordat servitute  pentru această uşă, ci pe aliniamentul AB, adică la stradă. Cu alte cuvinte, ca reclamantul să ajungă din apartamentul 3 la garaj trebuie să treacă prin apartamentul 2 care îi aparţine de asemenea, să intre în curtea comună cu a fratelui său M. E. şi să treacă pe aleea AB conform sentinţei. Ceea ce doreşte reclamantul în cauza de faţă este de fapt instituirea unei noi servituţi pe uşa închisă a apartamentului 3 ( aliniamentul B'S), dar a încercat  să inducă în eroare instanţa că aceasta ar fi fost stabilită  prin sentinţa  din 2003. De altfel, analizând cererea reconvenţională depusă şi dosarul 851/2008 şi respinsă prin s.c. 646/2009, se poate observa clar că reclamantul a  cerut expres  instituirea unei servituţi pentru apartamentul 3, prin deblocarea uşii respective. Respingându-i-se  cererea, a  formulat acţiunea prezentă, lăsând impresia că de fapt această servitute ar fi fost stabilită în 2003 şi nu este respectată, aspect în totalitate fals.

De fapt, întreaga acţiune a reclamantului de rectificare a suprafeţelor deţinute şi de stabilire a unei noi graniţe are drept scop deblocarea acelei uşi, pentru a putea vinde apartamentul 3 şi asigura potenţialului cumpărător accesul la garaj direct prin curte şi nu prin  apartamentul 2 ( şi apoi în curte).

Referitor la cererea de demontare a gardului pe aliniamentul EFG, acesta a fost stabilit tot prin s.c. 3699/2003 coroborată cu s.c. 4085/2004.

În baza acestor hotărâri, pârâta a obţinut autorizaţie de construcţie a gardului, acesta a fost ridicat conform certificatului de  urbanism, recepţia confirmând  că lucrarea corespunde dispoziţiilor instanţei. De altfel, prin adresa 16334/14.12.2007, înaintată reclamantului, Direcţia Urbanism a primăriei Mediaş  (fila 60)  a confirmat construcţia gardului pe  dimensiunea şi configuraţia stabilită prin hotărârile judecătoreşti.

Mai mult decât atât, la faţa locului instanţa  a măsurat lăţimea gardului reclamantului la stradă şi a terenului pârâtei. A constatat o lăţime efectivă a  garajului de 4,7 metri ( lăţimea rezultată din s.c. 4085/2004 (fila 15) fiind de 4, 87 metri). În ce priveşte  lăţimea lotului pârâtei acesta este de 7,52 metri şi ar trebui să fie 7,49 metri, diferenţă nesemnificativă,  având în vedere că instanţa a efectuat măsurătoarea cu ruleta. Aşadar, cei 17 cm  care lipsesc din lăţimea garajului reclamantului  nu se regăsesc  în lotul pârâtei. Instanţa a măsurat şi lăţimea  ultimului garaj ( haşurat  cu albastru  în schiţa de la fila 58), care ar trebui, conform  dispozitivului s.c. 4085/2004 să aibă 4,87 metri. Acesta  are însă o lăţime efectivă de 5,52 metri, ceea ce demonstrează fără echivoc unde  se regăsesc cei 17 cm  pe care reclamantul îi pretinde de la pârâtă.

Faţă de toate considerentele  expuse acţiunea va  fi respinsă ca nefondată.

În temeiul art.274 C.p. civilă, reclamantul va fi obligat la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată constând în onorariul apărătorului ales.

Domenii speta

Spete similare