Talharie

Judecătoria Mediaş

Sentinţa penală nr. - 165 / 21.05.2010

Domeniu asociat - penal - tâlhărie

La data de 23.03.2010 pe rolul instanţei a fost înregistrat dosarul prin care inculpatul A. A. G., fiul lui I. şi R., născut la data de 15.02.1991 în M., jud. S., cetăţean român, cu antecedente penale, domiciliat în M., str. Ş. V.nr.- jud. S., CNP-, a fost trimis în judecată pentru comiterea a 2 infracţiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1,  al. 2 lit. c şi al 21 lit. a şi b C.pen. şi art. 211 al. 1, al. 2 lit. c şi al. 21 lit. a C.pen.,2 infracţiuni de port fără drept de armă albă în loc public, prevăzute de art. 11 pct. 1 din L. nr. 61/1991, o infracţiune continuată de ameninţare, prev. de art. 193 C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen şi a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 1 C.pen.

inculpata minoră B. D. A., fiica lui L. şi M., născută la data de - în M. jud. S., elevă la Liceul A. M., fără antecedente penale, domiciliată în A. str. O. G. nr.- jud. S. CNP -, a fost trimisă în judecată pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 al. 1, al. 2 lit. c şi al. 21 lit. a şi b C.pen.

iar inculpatul M. Ş. D., fiul lui Ş.şi A.V., născut la - în M., jud. S., cetăţean român, muncitor, fără antecedente penale, domiciliat în M., str. P., nr.- ap. - jud. S., CNP-, a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 1 C.pen şi pentru infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c  şi al. 21 lit. a C.pen.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că în data de 27.02.2010, cu complicitatea inculpatei B. care l-a atras pe partea vătămată C. V. pe malul râului T., inculpatul A. a lovit partea vătămată provocându-i  leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi i-a sustras un lănţişor de aur, precum şi sumele de 20 de euro şi 39 de lei; în data de 12.01.2010 inculpatul A. a fost depistat pe str. Şt.L.R. din M. având asupra sa 2 cuţite; în data de 26.02.2010, în incinta staţiei CFR M.,  inculpatul A. a fost găsit având asupra sa un briceag; în ziua de 14.01.2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A. a ameninţat cu moartea şi bătaia părţile vătămate D. O. şi D. M. Ş; în data de 23.02.2010 inculpatul A. l-a lovit cu capul în frunte pe partea vătămată D. O., iar inculpatul M. Ş. l-a lovit cu pumnul în Spate; în data de 26.02.2010 în staţia CFR M., prin violenţe şi ameninţări, inculpaţii A. şi M. l-au deposedat pe partea vătămată D. O. de un telefon mobil.

Inculpaţii au recunoscut comiterea infracţiunilor, cu mici nuanţări, faţă de cele reţinute în actul de sesizare şi au cooperat cu organele de cercetare penală.

Persoana vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în cauză.

Persoanele v. D. O. şi D. M. Ş., nu au formulat pretenţii civile.

Despăgubiri a solicitat şi Spitalul mun. M. pentru îngrijirile medicale acordate părţii vătămate C. V..

SMURD C. M., care a transportat această parte vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Examinând actele şi lucrările dosarului, respectiv:

-plângerea părţii vătămate C. V. ( f. 11);

-proces-verbal de cercetare la faţa locului ( f.12-13) şi planşa fotografică ( f. 15-20);

-copia certificatului medico-legal ( f. 23-24);

-dovada de predare părţii vătămate a unei bancnote de 20 de euro ( f. 26 );

-dovada de ridicare a bancnotei de la martorul D. E. R. ( f. 27);

-dovada de ridicare a lănţişorului de la inculpat şi de predare către partea vătămată ( f. 28-29);

-procesul verbal de evaluare a lănţişorului ( f. 30);

-declaraţiile părţii vătămate ( f. 31-36 şi 232);

-declaraţia părţii responsabile civilmente B. L. ( f. 37 – 40, 233);

-declaraţiile inculpatei B. D. A. ( f.42 – 52, 229 – 230);

-declaraţiile martorului D. E.R. ( f. 53);

-proces-verbal de constatare a infracţiunii din 12.01.2010 ( f. 57-58) şi planşa fotografică ( f. 59-61);

-declaraţiile inculpatului A. A. G. ( f. 63-64, 119-134, 231);

-declaraţiile martorilor M.I. ( f. 65-68, 281), Z. E. ( f.69-70);

-plângerea prealabilă a persoanelor vătămate D. O. şi D. M. Ş. pentru fapta din 14.01.2010 ( f. 73);

-plângerea prealabilă a persoanei vătămate D. O. pentru fapta din 23.02.2010 (f. 74);

-plângerea persoanei vătămate D. O.pentru fapta din 26.02.2010 ( f. 75);

-declaraţiile persoanei vătămate D.M. Ş. ( f. 77-79, 280);

-declaraţiile pers.vătămate D. O. ( f. 81-86, 279);

-procesul verbal de ridicare şi restituire a telefonului mobil ( f. 89-90);

-proces-verbal de evaluare a telefonului ( f. 91);

-declaraţiile inculpatului M. Ş. D. ( f. 93-98);

-declaraţiile martorei B. D. A. ( f. 99-101);

-declaraţiile martorilor M. C. ( f. 102 – 105), T. C. ( f. 106 – 108, 234), M. G. P.  ( f. 109-110);

-procesul verbal de constatare a infracţiunii din 26.02.2010 ( f. 112) şi planşa fotografică ( f. 114 – 115);

-declaraţiile martorului M. L. C. ( f. 116-117, 282);

-referatul de evaluare privind pe inculpata minoră B. D. A. ( f. 207-209);

-date privind antecedenţa penală a inculpatului A. ( f. 261-278)

instanţa reţine următoarea stare de fapt:

În ziua de 27.02.2010 persoana vătămată C. V. i-a observat pe inculpaţii A. A. G. şi B. D. A.în autogara M.. I-a atras atenţia inculpata, căreia a început să-i facă avansuri făcându-i semne să-l însoţească şi arătându-i bani. Persoana vătămată i-a urmat pe inculpaţi în gară şi, apoi, în barul din vecinătate. Inculpatul A. a observat comportamentul persoanei vătămate şi i-a cerut inculpatei minore să-l atragă într-un loc ferit unde să-l bată şi să-i ia banii. Inculpata a fost de acord, a intrat în vorbă cu partea vătămată şi au convenit întreţinerea de raporturi sexuale. Nu au stabilit un preţ, tariful urmând să fie stabilit ulterior. În zona centrală persoana vătămată a schimbat suma de 10 euro la o casă de schimb, apoi au trecut pasarela peste râul T. şi s-au plimbat pe mal. Când au ajuns în zona unde urmau să întreţină raporturi sexuale, inculpatul, care îi urmărea, s-a apropiat şi lovit persoana vătămată cu o bâtă, găsită pe jos, în zona capului. După ce a căzut la pâmânt partea vătămată a fost lovit cu pumnii şi picioarele pierzându-şi cunoştinţa. Observând agresivitatea excesivă a inculpatului A., minora a intervenit şi a oprit agresiunea. Inculpatul a sustras de la partea vătămată un lănţişor cu medalion, suma de 20 de euro şi 39 de lei.

Lănţişorul a fost ridicat de la inculpatul A., în cursul urmăririi penale, iar banii au fost cheltuiţi, după ce valuta a fost schimbată la martorul D. E.R. De la acesta a fost ridicată bancnota de 20 de euro, motiv pentru care martorul s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20 de euro faţă de inculpatul A..

Părăsită la locul faptei, persoana vătămată s-a deplasat la domiciliu, de unde serviciul SMURD l-a transportat la Spitalul Mun. M. .

În urma loviturilor aplicate persoana vătămată a suferit leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijire medicală.

Pentru serviciile medicale acordate persoanei vătămate s-a constituit parte civilă Spitalul mun. M. cu suma de 68 de lei, plus dobânzi şi penalităţi (f. 195).

Serviciul SMURD nu s-a constituit parte civilă în cauză (f. 255).

Partea vătămată C. V.s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 de lei cu titlu de daune morale, 39 de lei reprezentând suma sustrasă şi 250 de lei cu titlul de daune materiale reprezentând c/v certificatului medico-legal, taxe medicale, medicamente şi reparaţia lănţişorului.

Fapta inculpatului A. de a lovi cu o bâtă, apoi cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată C. V., beneficiind de ajutorul inculpatei minore Barac Diana, provocându-i leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale, urmată apoi de sustragerea unui lănţişor şi a sumelor de 20 de euro şi 39 de lei constituie infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c şi al. 21 lit. a şi b, cu aplicarea art.75 lit. c C.pen., pentru care instanţa va stabili pedeapsa de 7 ani închisoare.

Fapta inculpatei minore de a-l ajuta pe inculpatul A. să comită infracţiunea de tâlhărie prin atragerea părţii vătămate într-un loc retras, constituie complicitate la infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 211 al. 1, al. 2 lit. c şi al. 21 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 99 al. 3 C.pen., pentru care instanţa va aplica o măsură educativă.

Starea de fapt reţinută de instanţă este probată cu declaraţiile părţii civile, ale celor 2 inculpaţi, cu susţinerile martorului Dulău şi cu înscrisurile de la dosar.

În datele de 12.01.2010, respectiv 26.02.2010, pe str. Şt.L.R. din M., respectiv în incinta barului din staţia CFR M., inculpatul A. a fost găsit având asupra sa 2 cuţite, respectiv un briceag rabatabil, arme ridicate de organele de poliţie.

Simpla purtare într-un loc public a instrumentelor menţionate nu constituie infracţiune. Pentru a fi în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 11 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, este necesar ca purtarea fără drept să se petreacă în locuri sau împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanei ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică.

În cazul inculpatului A. purtarea armelor a fost de natură să producă una din consecinţele legale, întrucât, aşa cum vom arăta în continuare, în perioada respectivă inculpatul a avut mai multe conflicte cu părţile vătămate D. O. şi D. M., iar potrivit susţinerilor inculpatului, şi cu alte persoane, folosirea acestor arme nefiind exclusă fie pentru a ameninţa, fie pentru a se apăra.

În consecinţă, instanţa va constata că în speţă sunt îndeplinire condiţiile constitutive ale infracţiunii de pericol şi va stabili în sarcina inculpatului 2 pedepse de câte 3 luni închisoare pentru comiterea celor 2 infracţiuni prevăzute de art. 11 pct. 1 din L. 61/1991 republicat.

Următoarele infracţiuni reţinute în actul de sesizare ( pct. 4-6) îşi au originea în neplata unei datorii de 70 de lei a persoanei vătămate Dobrican Ovidiu către B. D. A., prietena inculpatului A., suma reprezentând c/v unor role lăsate de minoră părţii vătămate (acesta a fost prietenul minorei înaintea inculpatului). Persoana vătămată a amânat de mai multe ori plata datoriei invocând lipsa posibilităţilor materiale.

În acest context, în data de 14.01.2010 în faţa gării din M. inculpatul A. împreună cu prietena sa B. D. s-au întâlnit cu persoanele vătămate D. O. şi D. Ş. M.. Inculpatul le-a cerut să-şi plătească datoria şi i-a ameninţat pe cei 2 cu bătaia, spunându-le că va folosi cuţitul şi „le va face buzunare la burtă”. Persoana vătămată D. O. ştia că inculpatul obişnuia să poarte cuţit la el şi, deşi nu l-a văzut în acea împrejurare, s-a alarmat şi pentru a scăpa a promis că va plăti în scurt timp. Fratele său D. M. Ş. a declarat în faţa instanţei că n-a luat în serios ameninţarea inculpatului, că nu i-a fost teamă, cunoscând că era vorba despre determinarea plăţii datoriei.

Fapta inculpatului este probată cu declaraţiile celor 4 persoane prezente. În actul de sesizare încadrarea juridică dată de procuror a fost infracţiune continuată de ameninţare, prev. de art. 193 C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen, întrucât cele 2 părţi vătămate au fost ameninţare în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Opinia instanţei este că prin atingerea adusă relaţiilor sociale care apără libertatea de acţiune a două persoane, chiar în aceeaşi împrejurare, nu poate fi vorba de o infracţiune continuată, ci de atâtea infracţiuni concurente câte persoane au fost vătămate. Opinia a fost împărtăşită de procurorul de şedinţă cu ocazia punerii în discuţie a schimbării de încadrare juridică.

În temeiul art. 334 C.pr.pen instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării formei continuate şi reţinerea concursului între 2 infracţiuni de ameninţare în formă simplă.

Fapta inculpatului A. de a ameninţa cu violenţe fizice persoana vătămată D. O., cu consecinţa alarmării celui din urmă, constituie infracţiunea de ameninţare, prev. de art. 193 C.pen. pentru care instanţa va stabili pedeapsa de 3 luni de închisoare.

În cazul părţii vătămate D. M. Ş., ameninţarea nu a avut caracter alarmant, aşa cum a declarat persoana vătămată, astfel că elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare nu sunt realizate în raport cu această persoană vătămată.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. instanţa va dispune achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de ameninţare prev.d e art. 193 C.pen. faţă de persoana vătămată D. M. Ş..

În acelaşi context deja anunţat (neplata datoriei) în ziua de 23.02.2010 în staţia de autobuz din faţa gării M., inculpaţii A. şi M. l-au observat pe partea vătămată D. O. şi l-au acostat însoţiţi de minora B.. Inculpatul A. l-a întrebat dacă are de gând să restituie datoria şi când a primit un răspuns negativ, a lovit persoana vătămată cu capul în frunte, iar M. a lovit cu pumnul în zona coastelor.

Starea de fapt a fost probată de declaraţia persoanei vătămate, cu declaraţiile inculpaţilor, ale martorelor B. şi T. C..

Faptele inculpaţilor de a lovi persoana vătămată D. O. fără a fi necesare zile de îngrijiri medicale constituie infracţiunile de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 1 C.pen.

În cazul inculpatului A. instanţa s-a oprit asupra pedepsei închisorii şi a stabilit-o la durata de 3 luni.

În cazul inculpatului M. instanţa s-a oprit asupra pedepsei amenzii şi a stabilit-o la suma de 500 de lei.

În ziua de 26.02.2010 inculpaţii A. şi M. însoţiţi de martorele B. şi T. C. i-au observat pe fraţii D. pe peronul gării şi i-au acostat, A. solicitând din nou banii datoraţi martorei B.. Auzind că persoana vătămată D. O. n-are banii,l-au ameninţat cu bătaia, iar inculpatul M. i-a dat o palmă. De frică, persoana vătămată a spus că va aduce banii după amiază, însă inculpatul A. i-a cerut să lase ceva amanet, drept garanţie că va aduce banii. Fratele persoanei vătămate de faţă la discuţie, i-a spus persoanei vătămate să lase garanţie telefonul mobil.

Iniţial, persoana vătămată n-a fost de acord, dar a fost convins de fratele său, astfel că a scos cartela din telefon, pe care l-a dat inculpatului M., apoi au plecat şi au anunţat poliţia.

Inculpaţii şi fetele au revenit în incinta gării la bar, telefonul fiind găsit de poliţişti pe masă şi restituit.

Starea de fapt este confirmată de declaraţiile celor 6 persoane de faţă. Încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie de către procuror s-a bazat  pe susţinerile martorei T. C., care a revenit în faţa instanţei  asupra declaraţiilor date la poliţie arătând că au fost scrise la dictarea poliţistului.

Urmare a probatoriului administrat în condiţii de contradictorialitate în faza de judecată, instanţa a dispus în temeiul art. 334 C.pr.pen, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina celor 2 inculpaţi în infracţiunea de lovire, prev. de art. 180 al. 1 C.pen. pentru inculpatul M. şi infracţiunea de ameninţare prev. de art. 193 C.pen. privind pe inculpatul A.. Instanţa a constatat cu ocazia ascultării părţilor şi martorilor că scopul însuşirii telefonului mobil de către inculpaţi n-a fost urmărit de către aceştia în momentul solicitării garanţiei, intenţia inculpatului A. fiind cea a asigurării recuperării sumei datorate prietenei sale, nicidecum însuşirea bunului, folosindu-se de starea de teamă evidentă provocată persoanei vătămate. De altfel, ideea lăsării telefonului drept garanţie n-a aparţinut inculpaţilor, ci fratelui persoanei vătămate.

În consecinţă fapta inculpatului A. de a ameninţa cu bătaia persoana vătămată D. O. în cazul neplăţii datoriei, cu consecinţa alarmării acestuia, constituie infracţiunea de ameninţare, prev. de art. 193 C.pen. pentru care instanţa va stabili pedeapsa de 3 luni închisoare.

Fapta inculpatului M. de a lovi persoana vătămată D. O. pentru a-l determina să permită restituirea datoriei, constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 1 C.pen pentru care instanţa va stabili pedeapsa amenzii de 500 de lei.

La individualizarea pedepselor faţă de inculpatul A., instanţa a avut în vedere următoarele criterii:

-limitele speciale de pedeapsă cu închisoarea prevăzută de C.pen pentru infracţiunile comise;

-gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de tâlhărie comise apreciat prin prisma premeditării comiterii faptei, a consecinţelor produse şi care se puteau produce în lipsa intervenţiei inculpatei B. D., care a oprit agresiunea;

-circumstanţa agravantă ( art. 75 lit. c C.pen) în cazul tâlhăriei;

-antecedenţa penală a inculpatului;

-vârsta ( 19 ani), lipsa ocupaţiei, atitudinea sinceră în cazul procesului penal.

În cazul inculpatei B. D. A. instanţa apreciază că aplicarea măsurii educative este suficientă pentru realizarea scopului procesului penal.

Deşi infracţiunea de tâlhărie, în forma complicităţii, prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere vârsta minorei ( 16 ani), faptul că urmează cursurile şcolare la Liceul A., comportarea anterioară comiterii faptei, atitudinea sinceră în cursul procesului şi angajamentul părinţilor pentru o supraveghere strictă, în temeiul art. 100 al. 1 raportat la art. 101 lit. b şi 103 C.pen. instanţa va aplica măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de un an.

Supravegherea a fost încredinţată părinţilor B. L. şi B. M.cărora le va pune în vedere îndatorirea de a supraveghea îndeaproape asupra minorei şi obligaţia de a înştiinţa instanţa dacă minora se sustrage de la supraveghere, sau are rele purtări, ori a săvârşit din nou o faptă penală.

Instanţa va atrage atenţia şi inculpatei asupra consecinţelor comportării sale şi asupra prevederilor art. 103 al. 6 C.pen. referitoare la revocarea libertăţii supravegheate, iar măsura luată va fi comunicată Liceului A..

Instanţa va constata că inculpata minoră a fost reţinută în data de 28.02.2010.

În cazul inculpatului M., la individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere următoarele criterii:

-limitele speciale de pedeapsă  ale amenzii în cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 al. 1 C.pen;

-gradul mediu de pericol social al faptelor comise, urmările produse fiind totuşi reduse;

-vârsta inculpatului (19 ani), lipsa antecedentelor penale şi poziţia sinceră în cursul procesului penal.

În cazul inculpatului M., instanţa va aplica pedeapsa amenzii cea mai grea de 500 de lei, în temeiul art. 33 lit. a şi 34 lit. c C.pen.

Potrivit art. 631 C.pen. instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executare.

 În cazul inculpatului A., instanţa va constata că infracţiunile reţinute în prezentul dosar sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sent. pen. nr. 63/2009 a Judecătoriei Mediaş, definitivă la data de 15.03.2010 ( f. 261 – 278).

În consecinţă, instanţa va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea deja menţionată, în pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6  luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare (stabilite prin sent. pen.nr. 63/2009) şi 10 luni închisoare (stabilită prin sent. pen. nr. 344/2008 a Judecătoriei Mediaş).

Potrivit art. 36 al. 1 combinat cu art. 33 lit. a şi 34 lit. b, instanţa va contopi toate pedepsele concurente, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Conform art. 36 al. 3 C.pen. instanţa va deduce pedeapsa deja executată începând cu data de 16.03.2010 ( f. 261 bis).

Instanţa va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 84/2009 emis de Judecătoria Mediaş ( f. 261).

În prezenta cauză inculpatul A. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea nr. 17/A din 18.02.2010 a Judecătoriei Mediaş.

În temeiul art. 350 al. 1 C.pr.pen instanţa va menţine măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.

Potrivit art. 88 C.pen. instanţa va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 28.02.2010 ( f. 139).

În temeiul art. 71 al. 2 C.pen. instanţa va interzice inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.pen pe durata executării pedepsei principale.

Instanţa a avut în vedere la alegerea pedepsei accesorii natura infracţiunilor comise şi persoana inculpatului.

În temeiul art. 118 al. 1 lit. b C.pen. instanţa va confisca de la inculpatul A. în favoarea statului cele 2 cuţite şi briceagul rabatabil.

Instanţa va constata că persoanele vătămate D. O.  şi D. M. Ş. nu au formulat pretenţii civile.

În temeiul art. 14 şi 346 C.pr.pen. raportat la art. 998 şi urm. C.civ. instanţa va obliga în solidar pe inculpatul A. împreună cu inculpata minoră Barac, aceasta în solidar cu părţile responsabile civilmente B. L. şi B. M. să plătească părţii civile C. V. suma de 289 lei, cu titlul de daune materiale, reprezentând suma de 39 de lei sustrasă şi nerecuperată, plus suma de 250 de lei, care include contravaloarea certificatului medico-legal şi contravaloarea reparaţiei lănţişorului sustras.

Partea civilă C. V.a solicitat daune morale în cuantum de 5000 de lei, pentru suferinţele suportate ca urmare a infracţiunii de tâlhărie ( f. 206).

Având în vedere că partea civilă este cel care a iniţiat acţiunea agresivă a inculpaţilor A. şi B., prin propunerea făcută minorei cu care a intenţionat să întreţină raporturi sexuale, deşi a văzut-o în compania prietenului ei, va determina instanţa să respingă cererea părţii civile pentru obţinerea daunelor morale ca neîntemeiată.

În temeiul art. 14 şi 346 C.pr.pen. instanţa va obliga pe inculpatul A. să plătească martorului D. E. despăgubiri civile în sumă de 20 de euro  (f. 53).

Conform art. 313 din L. nr. 95/2006 instanţa va obliga în solidar pe inculpatul A. şi inculpata minoră Barac, aceasta în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească Spitalului mun. M. despăgubiri civile în sumă de 68 de lei plus dobânzi şi penalităţi până la data plăţii, pentru îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate C. V..

Instanţa va constata că SMURD C. M. nu s-a constituit perte civilă în cauză pentru transportul persoanei vătămate la spital.

Corespunzător gradului de admitere a acţiunii civile, în temeiul art. 193 al. 2 C.pr.pen., instanţa va obliga pe inculpatul A. şi pe inculpata Barac, aceasta în solidar cu părinţii, să plătească fiecare părţii civile C. V. cheltuieli de judecată parţiale în sumă de câte 50 de lei fiecare.

Potrivit art. 191 al. 1-3 C.pr.pen., instanţa va obliga pe inculpatul A. să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei din care 700 de lei reprezentând onorarii apărători din oficiu, pe inculpatul M. la plata sumei de 300 de lei, iar inculpata B. în solidar cu părinţii, la plata sumei de 900 de lei, din care 600 de lei reprezentând onorarii apărători din oficiu avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare