Plângere contravenţională, înlocuirea amenzii cu avertismentul şi înlăturarea punctelor de penalizare aplicate

Contravenţii

Plângere contravenţională, înlocuirea amenzii cu avertismentul şi înlăturarea punctelor de penalizare aplicate

S.C. 3316/22.12.2011

Constată că prin plângerea înregistrată la data de 30 septembrie 2011, petentul C. M., dom. în M.,str. S. nr.- a solicitat în contradictoriu cu intimata I. de P. a J. S., în principal, anularea procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 0225180/19.09.2011 , iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii aplicate cu cea a avertismentului.

În motivare, petentul arată că,  în fapt, în ziua de 19.09.2011 în jurul orelor 11,00 a fost oprit de un agent de poliţie pe str. Şt. L. R. din M. , împrejurare în care a fost sancţionat cu 134 lei amendă şi 2 puncte de penalizare  pentru nepurtarea centurii de siguranţă. Apreciază petentul că procesul-verbal încheiat este netemeinic şi nelegal susţinând că în jurul orelor 11,00 a părăsit parcarea din apropierea Liceului St.L.R., având centura de siguranţă cuplată. După câţiva metri cât a rulat cu maşina s-a văzut nevoit să decupleze centura pentru a-şi scoate portmoneul din buzunar, timp în care a fost observat de agentul de poliţie care a procedat la sancţionarea sa. Pretinde petentul că , deşi a încercat să explice poliţistului circumstanţele  menţionate acesta nu a ţinut seama de ele, fiind preocupat mai mult pentru obţinerea semnăturii pe procesul-verbal întocmit, agentul neprocedând la aducerea la cunoştinţă asupra dreptului de a face obiecţiuni. Conchide prin urmare petentul că nu s-a aflat într-o situaţie de încălcare flagrantă a legii, practic a condus vreo 20 metri fără centura de siguranţă,  fără a ajunge să iasă de pe str. Şt.L.R. , iar pericolul creat prin fapta ce i se impută este unul minim , în realitate vizând mai degrabă propria sa siguranţă şi integritate corporală context în care consideră că sancţiunea aplicată este mult prea severă, dacă nu chiar nejustificată. În subsidiar, apreciază petentul, dacă se va constata că a încălcat grav dispoziţiile legale pentru care se impune totuşi stabilirea unei sancţiuni, solicită ca să fie aplicată sancţiunea avertismentului în locul amenzii, faţă de împrejurările de fapt enunţate.

Ataşat plângerii petentul a depus copia procesului-verbal atacat şi copia cărţii de identitate.

Partea intimată I. de P. al J. S. a depus întâmpinare – fila 15 dosar, solicitând respingerea plângerii. În motivare , intimata arată că petentul a săvârşit cu vinovăţie fapta contravenţională reţinută în procesul-verbal de contravenţie şi nu sunt date cauze de nulitate a actului întocmit. Contravenţia constă în faptul că petentul în calitate de conducător auto nu a purtat centura de siguranţă cuplată în timpul mersului.

În drept, s-au invocat prev. art. 115-118 C.pr.civilă; art.36 alin.1 ; art.99 alin.2 şi art. 108 alin.1 lit.a pct.3 din OUG 195/2002.

În probaţiune, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri constând în originalul procesului-verbal de contravenţie şi raportul agentului constatator.

La poziţia exprimată de intimată şi a actelor depuse de aceasta , comunicate şi părţii adverse , petentul a depus un răspuns la întâmpinare – fila 22 dosar, susţinând că nu înţelege de ce agentul constatator face referire la tronsonul de drum dinspre str. M. E. şi Piaţa R. F. când locul săvârşirii faptei a fost str. St. L. R., aşa după cum s-a menţionat în procesul-verbal de contravenţie; de asemenea că nu înţelege nici referirea la faptul că în aceeaşi ocazie ar fi săvârşit şi o altă contravenţie mult mai gravă, care nu apare totuşi menţionată în procesul-verbal . Consideră petentul că dacă agentul constatator nu se află într-o eroare cu privire la fapta şi circumstanţele ce au determinarea încheierea procesului-verbal,  atunci nu poate decât să prezume că este de rea-credinţă câtă vreme schimbă locul săvârşirii faptei, plasându-l într-o altă zonă , şi atribuindu-i  în mod nereal comiterea unei alte contravenţii , în afara celei reţinute şi consemnate în procesul-verbal. Afirmă petentul că este de-a dreptul stupefiat de aceste susţineri şi apreciază că totuşi confuzia agentului constatator se datorează trecerii unui interval de timp atât de îndelungat. Conclude petentul prin a enunţa că recunoaşte că a condus  pe o distanţă extrem de scurtă autoturismul fără a purta centura de siguranţă şi tocmai pentru că nu i s-a dat posibilitatea să facă obiecţiuni s-a adresat instanţei cu plângere. Fiind singur în maşină în mod obiectiv este lipsit de posibilitatea de a propune probe, învederând totodată că, nici partea intimată nu a făcut dovada celor reţinute în sarcina sa, raportul agentului constatator fiind nul întrucât a fost întocmit la o dată ulterioară depunerii plângerii. Considerente pentru care  petentul a reiterat cererea sa privind înlocuirea sancţiunii cu avertismentul , solicitând ca judecarea cauzei să se facă chiar şi în lipsa sa.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr.0225180 emis de intimată la data de 19.09.2011,  prin  Poliţia mun. M., petentul a fost sancţionat cu amendă de 134 lei, echivalentul a 2 puncte-amendă , pentru contravenţia prev. de art. 36 alin.1 din OUG 195/2002 prin raportare la art. 99 alin.2 din OUG 195/2002, săvârşită prin aceea că : în data de  19.09.2011 în jurul orelor 10,57 , petentul a condus,  pe str. St. L. R. din M.,  auto marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare - fără a purta centura de siguranţă pe durata deplasării. Totodată agentul a procedat la aplicarea şi a sancţiunii complementare a 2 puncte de penalizare.

 Procesul-verbal poartă menţiunea semnării lui de către contravenientul sancţionat,  cu precizarea inserată că nu are obiecţiuni.

Prin plângerea promovată petentul a contestat acest proces-verbal de contravenţie criticându-l de nelegalitate şi netemeinicie.

Sub aspectul motivelor de nelegalitate, petentul s-a prevalat de faptul că  agentul nu i-a adus la cunoştinţă dreptul de a face obiecţiuni.

Aşa după cum s-a arătat deja, la rubrica „alte menţiuni” din procesul-verbal unde  se înscriu obiecţiunile celui sancţionat există înscrisă sintagma „ nu am” urmată de semnătura celui sancţionat. Rezultă aşadar că, în fapt, agentul a dat posibilitate  ca cel în cauză să facă obiecţiuni. Mai mult , potrivit deciziei  nr.  XXII/19.03.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, deci obligatorie pentru instanţe, nerespectarea cerinţei prev. de art. 16 alin.7 din OG 2/2001 referitoare la obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţa celui sancţionat asupra dreptului său de a face  obiecţiuni poate atrage  eventual numai sancţiunea nulităţii relative a actului şi nu absolută , caz în care, potrivit art. 105 alin.2 C.pr.civilă cel ce o invocă trebuie să facă dovada existenţei unei vătămări desprinsă numai din această împrejurare şi care să nu poată fi înlăturată altfel decât anulând întreg actul. În cazul de faţă nu s-a făcut o astfel de dovadă, mai mult, există menţiunea înscrisă precum că nu a avut obiecţiuni ceea ce presupune că i s-a adus la cunoştinţă acest drept,  şi oricum, aşa după cum reţine şi instanţa noastră supremă în cadrul deciziei amintite, lipsa obiecţiunilor pe care petentul le-ar fi avut este complinită de faptul depunerii plângerii înseşi , în susţinerea căreia, partea a arătat motivele sale de nemulţumire faţă de sancţionarea sa.

 Pe fondul plângerii se constată că petenul a recunoscut că a condus autoturismul fără a avea centura de siguranţă, pe str. St .L. R. din M.,  dar a susţinut că acest lucru  s-a întâmplat pe o distanţă relativ scurtă de drum. A contestat însă susţinerile agentului constatator din cadrul raportului depus de acesta, aflat la fila 17 dosar.

Relativ la contestarea celor enunţate de către agent în raportul amintit, cu privire la locul săvârşirii prezumtivei contravenţii, instanţa reţine că în procesul-verbal este menţionată  strada St .L. R. din M., iar localizarea agentului este corectă şi nu cea a petentului, întrucât este de notorietate faptul că str. St. L. R. nu se învecinează cu Liceul St .L. R., unde într-adevăr există o parcare, ci se află în prelungirea str. M. E. până în Piaţa R. F. din M.. Aşadar,  aserţiunile asupra erorii sau confuziei în care s-ar afla agentul constatator şi  la care a făcut referire petentul în cadrul răspunsului său la întâmpinarea intimatei sunt neîntemeiate. Cu privire la alte împrejurări evocate de agentul constatator în cadrul  aceluiaşi raport depus , se reţine că,  întrucât privesc alte  fapte ce nu fac obiectul procesului-verbal de contravenţie atacat, nu pot fi luate în discuţie.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, în cadrul plângerii, instanţa verifică temeinicia şi legalitatea procesului-verbal atacat prin prisma contravenţiei reţinută în actul respectiv. În cauza de faţă, agentul a reţinut o singură faptă contravenţională, nepurtarea centurii de siguranţă,  şi prin urmare,  în această procedură,  doar această faptă poate face obiect al controlului judecătoresc , nu şi alte prezumtive fapte faţă de care agentul ar fi luat alte decizii, mai mult sau mai puţin arbitrare.

 În legătură cu celelalte aserţiuni ale petentului  este adevărat că intimata nu a făcut dovada celor reţinute în procesul-verbal de contravenţie, dar petentul nu a contestat  că s-a aflat pe strada Şt. L .R. din M.,  atunci când a condus autoturismul , precum nu a contestat nici  împrejurarea că  nu avea centură de siguranţă, aşa încât nefiind contestate nu mai erau necesare alte dovezi.

Cât despre faptul  susţinut de petent , precum că deplasarea fără centură de siguranţă  s-a realizat pe o porţiune scurtă de drum, având în vedere faptul că în cadrul procesului-verbal de contravenţie ca şi în raportul depus, agentul nu a făcut o astfel de delimitare, iar intimata nu a adus alte probe în combaterea acestei susţineri, fiind de asemenea de notorietate că porţiunea străzii St. L .R. cuprinsă între str. M. E. şi Piaţa R. F.  este scurtă pe mică distanţă  şi prevăzută cu locuri de parcare, iar din parcare şi până la ieşirea din parcare purtarea centurii nu mai constituie o obligaţie, numai în trafic portul acesteia fiind obligatorie, instanţa conclude că raportat la aceste împrejurări, într-adevăr sancţiunea aplicată este mult prea drastică.

 Potrivit art. 21 alin.3 din OG 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională nu numai cu  pericolul faptei, dar şi cu împrejurările comiterii faptei şi urmările produse. Evaluând împrejurările de fapt enunţate mai sus prin prisma criteriilor menţionate, rezultă că nesocotirea regulii a fost una circumstanţială, scoaterea portmoneului din buzunar şi după ieşirea dintr-o parcare, lipsind orice alte urmări în planul traficului rutier.

Considerente de fapt şi de drept pentru care , în baza art. 7 alin.3 din OG 2/2001 se va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, urmând a se adresa petentului, în acord cu dispoziţiile art. 7 alin.1 din acelaşi act normativ, recomandarea şi atenţionarea ca pe viitor să respecte întocmai dispoziţiile legale .

 Cât priveşte sancţiunea complementară a punctelor de penalizare, instanţa constată că potrivit art. 5 alin.6 din OG 2/2001 aceasta se aplică funcţie de gravitatea faptei comise. Cum în cauză s-a reţinut că fapta contravenţională constă într-o minimă atingere adusă normei rutiere, fără implicaţii majore , în planul urmărilor produse, se constată că aplicarea ei este disproporţionată, aşa încât va fi înlăturată.

Domenii speta

Spete similare