Permitere acces pivnita

Sentinţă civilă 384 din 25.02.2010


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.384/25.02.2010

Domeniu asociat -  ordonanţă preşedinţială - permitere acces pivniţă

Constată că prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2010, reclamantul I. N., dom. în M.,str. M. W. nr.- a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. L., dom. în M.,str. M. W. nr.- jud. S., ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să fie obligată pârâta a-i permite accesul în pivniţa proprietatea acesteia, pentru a-şi executa lucrările de întreţinere a conductei de canalizare aparţinând locuinţei lui. A mai solicitat reclamantul ca hotărârea să fir executorie, fără somaţie sau trecerea vreunui termen.

În motivare, reclamantul arată că  deţine apartamentul cu nr.6 din imobilul situat în M.,str. M. W. nr.-, încă din anul 1997,  şi că la acel moment a avut aprobarea IGCL M. pentru a se racorda la reţeaua de canalizare prin traversarea pivniţei deţinută în prezent de către pârâtă. Pretinde reclamantul că în vara anului trecut , pentru că vara acestui an, cum este menţionat în cerere nu a fost încă, pârâta ar fi întreprins nişte lucrări de betonare a pivniţei. În urma acestor lucrări , straturile de beton turnate peste pardoseală, ar apăsa pe mijlocul conductei, fapt ce a condus la modificarea pantei de cădere . În consecinţă, susţine reclamantul, de 5 zile , are inundată baia şi parţial bucătăria nemaiputând folosi grupul sanitar şi toate încercările sale de a primi acordul pârâtei de a putea intra în pivniţă şi să remedieze defecţiunea, au eşuat. Conclude reclamantul prin a aprecia că în această situaţie nu are altă alternativă decât obţinerea unei hotărâri care să o oblige pe pârâtă să-i permită accesul pentru ca şi familia lui să poată beneficia de standardele civilizaţiei secolului XXI.

În drept, cererea nu este motivată şi nici probele de care se prevalează în susţinerea ei, nu sunt arătate.

Ataşat plângerii au fost depuse o serie de înscrisuri constând în extras CF , împuternicire avocaţială, precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.

La data de 19 februarie 2010, reclamantul a arătat că îşi modifică cererea iniţială, precizând că alături de pârâta M. L. , care deţine un drept de uzufruct, înţelege să o cheme în judecată şi pe pârâta T. R., aceasta având dreptul de nudă proprietate asupra pivniţei respective.

Fiind citate, pârâtele au depus întâmpinare / filele 14-16 dosar/, prin care au arătat că se opun admiterii cererii reclamantului, solicitând respingerea ei. În motivarea poziţiei lor procesuale, pârâtele susţin că reclamantul doreşte rezolvarea situaţiei sale prin măsuri paleative , făcute de el or, în opinia lor, situaţia şi cauza inundaţiei locuinţei lui ar trebui cercetată de către un specialist. Mai arată pârâtele că, de fapt, betonarea pardoselii pivniţei lor s-a făcut în vara anului 2006, şi ca atare, efectul de inundaţie nu poate fi pus în legătură cauzală cu această lucrare. Mai mult, precizează pârâtele, în tot acest timp, reclamantul nu

 le-a contactat şi nu a încercat ca să găsească o rezolvare a situaţiei în care se află, pe cale amiabilă ci, dimpotrivă, le-ar fi adresat ameninţări, insulte, intimidări. Afirmă pârâtele că au permis reclamantului ca să sape , cu ceva timp în urmă, în grădina lor , o groapă , în scopul investigării problema canalizării, dar acesta nu a mai astupat locul pe unde s-a intervenit, lăsând groapa descoperită. Susţin pârâtele că tehnic canalizarea existentă, a fost proiectată şi construită în mod defectuos , din această pricină având de suferit şi alte familii care deţin locuinţe în imobil. Conclud pârâtele prin a aprecia că problema reclamantului trebuie abordată de către un specialist care să constatate cauza reală a inundaţiei şi în cazul în care se va impune spargerea betonului, reclamantul să fie obligat să suporte costurile pe care le presupune refacerea pardoselii de pe urma intervenţiei preconizate.

La acest termen de judecată s-au înfăţişat personal în instanţă,  atât reclamantul cât şi pârâtele.

Pârâtele au stăruit în poziţia lor exprimată prin întâmpinarea depusă, menţionând că sunt de acord în ipoteza în care intervenţia se va efectua de către lucrătorii unei firme specializate şi nu de către reclamant, prin metodele înţelese de el, cu condiţia ca în măsura în care,  pentru lăturarea cauzei care duce la înfundarea canalului,  este necesară spargerea pardoselii, reclamantul să suporte cheltuielile aferente refacerii ei.

Reclamantul fiind prezent a acceptat condiţiile pârâtelor .

Prin urmare, luând  act de poziţia exprimată de părţi , din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele :

Părţile au locuinţele în acelaşi imobil, situat în M. pe strada M.W. nr.-. Potrivit extrasului CF de la fila 8, reclamantul are în proprietate exclusivă apartamentul nr. 6 situat la demisolul imobilului, deţinând totodată şi o cotă indiviză de 14% din  părţile de folosinţă comună, incluzând aici şi branşamentele tehnico-edilitare.

Prin cererea de faţă reclamantul a solicitat ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să fie obligate pârâtele să-i permită accesul în pivniţa acestora din urmă, pretinzând că din acea zonă provine defecţiunea care i-a produs inundaţia în locuinţă.

Această împrejurare a fost combătută de către pârâte, dar acestea,  totuşi, în ideea ca reclamantul să-şi poată rezolva problema canalizării s-au declarat de acord cu o eventuală intervenţie, dar aceasta să fie făcută  de către o unitatea specializată şi pe cheltuiala exclusivă a reclamantului.

Inundaţia la care a făcut referire reclamantul constă de fapt , aşa după cum a mărturisit, în refularea apei din canal şi vasul de toaletă, apa scurgându-se pe pardoseală şi aceasta numai în baie, atunci când foloseşte grupul sanitar.

Potrivit art.581 alin.1 C.pr.civilă, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice , pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce

s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Situaţia evocată de reclamant se regăseşte în cea de-a doua ipoteză a textului de lege menţionat, efectul de inundaţie prin refulare de apă fiind un factor care denunţă iminenţa producerii unei pagube.

Prin urmare, în considerarea acestei situaţii, a dreptului de coproprietate indiviză  asupra branşamentului comun şi a poziţiei exprimate de părţi, instanţa urmează a admite cererea sa în sensul că pârâtele vor fi obligate să permită reclamantului accesul la branşamentul

tehnico-edilitar  de folosinţă comună, pentru realizarea intervenţiei printr-o firmă specializată, a lucrărilor de urgenţă ce se impun a fi efectuate pentru înlăturarea efectului de inundaţie , prin refulare de apă, din baia reclamantului, lucrări ce se vor efectua pe cheltuiala reclamantului şi cu remedierea urmărilor intervenţiei. În circumstanţierea caracterului provizoriu al măsurilor luate, instanţa va stabili data de 11.03.2010 ca fiind termenul până la care va dăinui cele dispuse. În stabilirea acestei date , s-a avut în vedere ca prelungirea lor să nu dureze foarte mult în timp , spre a preîntâmpina constituirea unei servituţi perpetue şi împovărătoare, iar pe de altă parte, pentru a da reclamantului posibilitatea reală de a-şi putea remedia problema canalizării prin contactarea unei firme şi efectuarea lucrărilor urgente ce se impun. În această procedură, nu pot fi cercetate sau adoptate soluţii cu caracter definitiv, aşa încât alte aspecte, legate de soluţii tehnice potrivite, debranşarea şi constituirea unei reţele proprii, sunt aspecte ce pot fi lămurite , dacă nu pe cale amiabilă, atunci în alte proceduri.

În temeiul art.581 alin.4 C.pr.civilă, se va dispune ca măsura dispusă să fie executată fără somaţie sau trecerea vreunui termen.

Instanţa apreciază că soluţia preconizată este susceptibilă de executare,  şi în modalitatea în care ea a  dispusă este în măsură să ofere rezolvarea optimă  a situaţiei reclamantului, accesul solicitat de a pătrunde în pivniţă , în mod necondiţionat şi oricând, fiind susceptibilă de producerea altor neînţelegeri , care pot dobândi un caracter abuziv, ceea ce nu trebuie să se întâmple. 

Cheltuieli de judecată nu s-au cerut şi prin urmare nu se vor acorda.