Plangere Contraventionala

Sentinţă civilă 2319 din 05.12.2013


Pe rol se află soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de petentul C.E.N. împotriva procesului verbal de contravenţie seria CP nr. …………. din data de ………….  încheiat de intimatul I.P.J. Constanţa. 

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de …………şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. 1 Cod pr. civilă, a amânat pronunţarea la data de ………….

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ………. sub numărul …………………, petentul C.E.N. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. ………….. încheiat la data de ……………, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa, solicitând anularea procesului – verbal contestat.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, că fapta reţinută în sarcina sa nu corespunde realităţii, întrucât pietonul nu era angajat în traversarea drumului public, ci încerca să se asigure.

În drept au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susţinut temeinicia şi legalitatea procesului – verbal.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi a administrat, la solicitarea ambelor părţi, proba cu înregistrarea video a faptei, planşele fotografice şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul – verbal contestat şi transcrierea mecanică a acestuia, certificat de aprobare model nr. 12/2009, atestatul operatorului radar, buletin de verificare metrologică.

Analizând procesul – verbal contestat din prisma dispoziţiilor legale incidente şi a materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de …………. a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţiei Judeţean Constanţa procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. ………….., prin care s-a reţinut săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. ……….. pe strada Oituz şi, ajungând la intersecţia cu strada G. Vîrtejanu, a efectuat viraj stânga, fără să acorde prioritate de trecere pietonilor aflaţi în traversare pe marcajul pietonal.

Pentru aceste motive, contestatorului i-a fost aplicată o amendă contravenţională în cuantum de 320 de lei şi s-a dispus măsura tehnico – administrativă a reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.

Petentul a refuzat să ia la cunoştinţă, să semneze şi să primească o copie de pe procesul – verbal.

1.Sub aspectul legalităţii, analizând conţinutul procesului-verbal de contravenţie, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.

2.Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct fapta face dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său până la proba contrară. În cauză, proba contrară este furnizată tocmai prin înregistrarea video a faptei depusă la dosar de către intimat.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenţie „neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”

Condiţiile existenţei neacordării priorităţii rezultă din dispoziţiile art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care definesc acordarea priorităţii drept „obligaţia oricărui participant la trafic de a nu îşi continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalţi participanţi la trafic care au prioritate de trecere să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să oprească”. Aşadar, din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii, rezultă că, pentru a se reţine în sarcina unui participant la trafic săvârşirea faptei de neacordare a priorităţii de trecere, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

-făptuitorul să îşi continue deplasarea ori să efectueze orice altă manevră;

-alţi participanţi la trafic să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să se oprească;

-respectivii participanţi la trafic să aibă prioritate de trecere, conform legii;

-între acţiunea făptuitorului şi cea a celorlalţi participanţi la trafic să existe o legătură de cauzalitate.

Pentru început, trebuie să menţionăm că noţiunea de „participant la trafic” utilizată anterior cuprinde şi sfera pietonilor, nu doar pe cea a conducătorilor auto, astfel cum reiese din art. 6 pct. 24 din acelaşi act normativ, care defineşte participantul la trafic drept „persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public”.

În ceea ce priveşte contravenţia supusă analizei, din conţinutul art. 100 alin. 3 lit. b redat anterior, rezultă şi alte condiţii specifice care trebuie, de asemenea, să fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea constatata săvârşirea acesteia, respectiv:

-participanţii la trafic influenţaţi să fie pietoni;

-pietonii să fie angajaţi în traversarea drumului public;

-această traversare să se realizeze regulamentar, prin locuri special amenajate şi semnalizate;

-pietonii să se afle pe sensul de deplasare al autovehiculului.

În urma vizionării înregistrării video, instanţa constată că fapta săvârşită de către petent nu întruneşte condiţiile expuse anterior.

Astfel, la momentul pătrunderii contestatorului pe marcajul pietonal (17:13:24), un pieton era angajat în traversarea drumului, însă acesta se afla pe sensul opus de deplasare şi nici nu a fost obligat ca, datorită continuării drumului de către petent să îşi modifice brusc viteza ori direcţia de deplasare sau să se oprească (17:13:24 – 17:13:27).

Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că petentul nu a săvârşit fapta imputată constând în continuarea deplasării care să conducă la modificarea bruscă a vitezei ori a direcţiei de deplasare a unor pietoni angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul său de deplasare, nefiind îndeplinită condiţia ca pietonul să se afle pe sensul său de deplasare.

În aceste condiţii, prezumţia de temeinicie a procesului – verbal fiind răsturnată prin probele administrate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de  petentul C.E.N. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa şi va anula procesul – verbal seria CP nr. ……………. încheiat la data de ………….. de către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul C.E.N., cu domiciliul în ……………, în contradictoriu cu intimatul IPJ CONSTANŢA, cu sediul în ………………...

Anulează procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. …………… încheiat la data de …………. de către intimat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Mangalia.

Pronunţată prin ……………..