Fara titlu

Sentinţă civilă 2399 din 10.12.2009


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.2399/10.12.2009

Domeniu asociat - Carte funciară - rectificare carte funciară

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Mediaş în data de 4.04.2008 sub nr. X/257/2008, reclamanţii M.N.A. şi M.A. au chemat în judecată pe pârâţii D.C.,D.N, G.G.L. şi B.E.M., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceştia să dispună:

-rectificarea C.F. X/1 Mediaş, nr. top 3989/1/II/A şi nr. top 3989/1/II/B în sensul radierii dreptului de folosinţă al pârâţilor asupra cotei de 50 % din terenul proprietate de stat în suprafaţă de 720 m.p. şi întabularea dreptului de folosinţă al acestora doar pe cota de 25 % pentru fiecare dintre cele două imobile;

-rectificarea C.F. X superficie Mediaş, nr. top 3989/1/I în sensul înscrierii dreptului de folosinţă al reclamanţilor asupra cotei de 50 % din terenul înscris în C.F. X Mediaş, teren proprietate de stat.

 Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru de 31 lei şi timbru judiciar de 1,5 lei.

În dovedire au depus înscrisuri-extrase de carte funciară, dispoziţia nr.751/2001, decizia nr.1377 a Consiliului Popular al Judeţului Sibiu, alte acte.

În drept nu şi-a motivat cererea.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21 mai 2008, pârâţii G.G.L. şi B.E.M. au solicitat respingerea acţiunii afirmând că aceasta este inadmisibilă atâta timp cât s-a solicitat rectificarea unei cărţi funciare fără anularea încheierii de intabulare.

Au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamanţilor întrucât din actele depuse rezultă că proprietar asupra terenului pentru care se cere rectificarea este Statul Roman, astfel încât aceştia nu puteau formula o acţiune având ca obiect  rectificarea terenului în condiţiile în care nu deţin dreptul de proprietate asupra terenului.

Practic se disputa un drept al statului fără ca acesta să aibă măcar calitate de parte în proces. Din întreaga motivare a acţiunii nu se înţelege care este motivul pentru care se solicită o înlocuire a dreptului de superficie cu un drept de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei.

De asemenea, au arătat că în mod corect li s-a recunoscut un drept de folosinţă de câte 50 % asupra terenului, şi reclamanţii la rândul lor având un drept de superficie.

Mai mult, reclamanţii nu pot cere să li se recunoască un drept de proprietate asupra terenului, prin rectificarea de carte funciară, atâta timp cât au urmat procedura specială prevăzută de Legea 10/2001 şi prin aceasta li s-a recunoscut doar dreptul de proprietate asupra construcţiei.

În drept a invocat art.115-118, art.274 Cod procedură civilă.

Ulterior, la data de 11 iunie 2009, reclamanţii şi-au modificat acţiunea în sensul că la petitul al doilea nu au mai solicitat înscrierea dreptului de folosinţă pentru cota de 50 %, ci a dreptului de proprietate. În acest sens au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a M.M. reprezentant de P. şi S.R. reprezentat de C.L.M.

La termenul din 25.06.2008 instanţa a lămurit calitatea procesuală pasivă a pârâtului S.R. stabilind că potrivit art. 12 al. 5 din Legea 213/1998 acesta nu poate fi reprezentat de către C.L., care este un organ al Administraţiei publice locale, ci doar de M.F.P.

Prin întâmpinare, M. M. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acţiunii principale, arătând că nu există nici o prevedere legală care să permită reclamanţilor să ceară recunoaşterea dreptului lor de proprietate asupra terenului prin rectificarea C.F. atâta timp cât nu au calitatea de proprietari. Mai mult, prin Dispoziţia 751/2001 a Primarului M.M., s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi doar a  imobilului construcţie înscris în C.f. X Mediaş nr. top 3989/1/I.

A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.M. prin C.L.M. întrucât acesta nu are calitatea de reprezentant al S.R.şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în promovarea acţiunii privind radierea dreptului de proprietate al statului, singurul proprietar al terenului fiind este Statul, reclamanţii având doar un drept de superficie.

Mai arata că acţiunea este inadmisibilă întrucât reclamanţii au calitatea de proprietari doar asupra construcţiei, apartament nr.1 şi un drept de folosinţă pentru terenul pe care este edificată construcţia. Prin dispoziţia nr.751/2001 a Primarului M.M. s-a dispus restituirea în natura către reclamanţi doar a construcţiei, neputându-se restitui şi terenul aferent, întrucât Constituţia României nu permitea cetăţenilor străini să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor. Acţiunea are caracterul unei acţiuni în revendicare, ceea ce este inadmisibil întrucât pentru teren reclamanţii nu au fost niciodată proprietari.

A  depus înscrisul de la fila 76.

Pârâtul S.R. prin D.G.F.P. Sibiu a depus la data de 11 august 2008 comunicarea unui exemplar al cererii de chemare în judecata şi înscrisurile anexe.

Prin sentinţa civilă nr.X/1.10.2008 Judecătoria Mediaş a admis în parte acţiunea, a dispus rectificarea C.F. X Mediaş nr. top 3989/1/II/A şi 3989/1/II/B în sensul că radiază dreptul de folosinţă al pârâţilor G.G.L. şi B.E.M. pe de o parte şi D.C., D. N. pe de altă parte, asupra cotei de câte 50% drept de folosinţă din terenul de 720 m² aferent construcţiilor şi a dispus intabularea acestora cu drept de folosinţă doar în cotă de cât 25% din teren, pentru fiecare  apartament (2A şi 2B). A respins capătul de cerere privind rectificarea C.F.X Mediaş, nr. top 3989/1/I.

Împotriva acestei sentinţe pârâţii au promovat apel, prin decizia civilă nr.X/6.04.2009 apelul fiind admis, sentinţa desfiinţată, iar cauza trimisă în rejudecare.

S-a reţinut de către Tribunal că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiilor de tardivitate a introducerii precizării de acţiune, a  lipsei de calitate procesuală activă a reclamanţilor şi a inadmisibilităţii acţiunii.

În rejudecare cauza a fost înregistrată la nr.X/257/2009.

Au fost comunicate înscrisurile depuse de către reclamanţi în susţinerea cererii pârâţilor care au menţionat că nu le au, constatându-se totodată că au fost comunicate în primul ciclu procesual cerere de chemare în judecată tuturor părţilor pârâte.

Cât priveşte excepţiile invocate în cauză - a  lipsei de calitate procesuală activă a reclamanţilor, a lipsei de calitate procesuală pasiva  a S.R., a tardivităţii precizării de acţiune, se observă că asupra acestora instanţa de fond s-a pronunţat, aşa cum apare menţionat în încheierile de şedinţa din 25 iunie 2008 şi din 3 septembrie 2008  (dosar nr.X/257/2008).

Cu toate acestea, urmând dispoziţiile instanţei de control, instanţa le-a pus în discuţia parţilor, urmând a se pronunţa asupra lor.

În rejudecare reclamanţii au precizat că obiectul cererii lor este cuprins în precizarea la acţiune (fila 44).

Înainte de a intra în dezbateri, reclamanţii prin apărător au arătat că se solicită şi rectificarea  CF X în care este nr. top.3989/1/2/B, considerând că este vorba despre o eroare materială, întrucât nr. top. a cărui rectificare se cere a fost indicat.

 Analizând acţiunea instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanţii au fost proprietari tabulari asupra imobilului apartament situat în M, str. Si, nr. 2, ap. 1, înscris în C.F. X Mediaş cu nr. top 3989/1/I.Prin decizia nr. 1377/1989 a Consiliului Popular al Judeţului Sibiu s-a preluat în proprietatea statului apartamentul nr.1. Apartamentul 2 din cadrul aceleiaşi construcţii, având nr. top 3989/1/II nu a fost preluat de către stat rămânând în proprietate autorilor pârâţilor D. C. şi N., G.G.L. şi B.E.M. Acest apartament a fost dezmembrat în două subapartamente (2 A şi 2 B) întabulate în CF X cu nr. top 3989/1/II/A şi  CF X Cu nr. top.3989/1/II/B. Cum la acel moment S. R. era proprietar şi asupra terenului aferent construcţiei dar şi asupra apartamentului nr. 1 (preluat de la reclamanţi), pârâţii şi-au intabulat un drept de folosinţă asupra întregului teren de 720 m.p. de câte 50 %.

Prin decizia nr. 751/2001 a M.M. le-a fost retrocedat reclamanţilor apartamentul nr. 1, în baza Legii 10/2001.

Asupra terenului aferent construcţiei este întabulat un drept de superficie în favoarea reclamanţilor, în baza sentinţei civile nr.X/1975 a Judecătoriei Mediaş, aşa cum apare şi în extrasul de carte funciară nr.X în care este înscris un drept de superficie asupra apartamentului cu nr.1 din CF X în favoarea reclamanţilor.

Dreptul de superficie presupune un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului aferent. În cadrul acestui drept este evident că reclamanţii au un drept de folosinţă asupra terenului, dobândit încă din 1975. Ei nu au avut niciodată vreun alt drept asupra terenului, acesta fiind în proprietatea statului. Ulterior, în 1989 apartamentul 1 a fost preluat de către stat şi restituit în anul 2001.

 Dispoziţiile art. 36 al. 2 din Legea 18/1991 actualizată prevăd următoarele:

Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe  proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unei asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.

 Acesta este motivul pentru care reclamanţii au formulat acţiunea de faţă, pârâţii putând uza de dispoziţiile Legii 18/1991 şi obţine proprietatea terenului în detrimentul reclamanţilor, care ar rămâne cu un drept de superficie, aşa cum a reţinut şi instanţa din prima judecată.

 Dreptul de folosinţă dat de superficie nu este identic cu dreptul de folosinţă pe cote părţi  pe care proprietarii imobilelor îl au în cote părţi. Cu toate acestea, este inadmisibil ca instanţa să dispună rectificarea cărţilor funciare menţionate în sensul constatării unui drept de folosinţă pentru pârâţi de câte 25% din teren, câta vreme reclamanţii au un drept de folosinţă asupra terenului în virtutea superficiei şi chiar de ar fi avut drept de folosinţă, nu este determinată cota, aceasta determinându-se în funcţie de cât  deţine proprietarul din construcţie. Această situaţie în privinţa dreptului de superficie trebuie reglementată, prin acţiuni judecătoreşti corespunzătoare, nu pe calea rectificării.

 Dreptul pe care reclamanţii îl au asupra terenului nu poate susţine o atare acţiune, la acest moment.

 Având în vedere că reclamanţii urmăresc un drept eventual, se constată că ei au totuşi calitate procesuală activă, motiv pentru care excepţia se va respinge. De asemenea excepţia tardivităţii completării acţiunii va fi respinsă, aceasta fiind formulată la prima zi de înfăţişare, aşa cum rezultă din desfăşurarea procesului aceasta fiind la data de 11 iunie 2008, când a fost

precizarea depusă la dosar. Prima zi de înfăţişare este cea în care părţile legal citate pot pune concluzii. Primul termen a fost pentru asigurarea apărării, iar al doilea pentru studiul întâmpinării depuse chiar în ziua şedinţei de judecată. Prin urmare prima zi de înfăţişare s-a prorogat până la 11 iunie 2008, completarea de acţiune fiind introdusă în termen. 

În ce priveşte al doilea capăt de cerere, reclamanţii au solicitat recunoaşterea unui drept de proprietate asupra cotei de 50 % din teren. Acest lucru este inadmisibil în lipsa unui raport juridic care să-i îndreptăţească pe reclamanţi la o asemenea cerere. Statul deţine dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, drept pe care reclamanţii nu l-au avut niciodată, iar în aceste condiţii cererea lor este fără fundament.

Prin urmare, cel de-al doilea capăt de cerere va fi respins ca inadmisibil.

Reclamanţii au arătat că obiectul acţiunii lor este cuprins în precizarea de acţiune, dar chiar şi acţiunea iniţială nu este admisibilă pentru motivele arătate.

În ce priveşte cheltuielile de judecată făcute de părţi, instanţa urmează a acorda pârâtelor Greiner şi Boila cheltuielile efectuate cu onorariile avocaţilor (chitanţe justificative la fila 50 dosar în valoare de 2380 lei, fila nr.85 si 86 din dosar X/2008 în valoare de 1000 şi respectiv 2000 lei şi fila 45 din dosarul din calea de atac pentru suma de 1500 lei, în baza art.274 Cod de procedură civilă.