Uzucapiune

Prin cererea înregistrată cu nr. 5149/180/2008 la Judecătoria Bacău , reclamanţii D.Ş., D.D.  şi F.C. au chemat în judecată în calitate de pârât municipiul Bacău prin Primar pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate că au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani proprietatea asupra  suprafeţei de 151,58 mp teren situat in mun. Bacău.

Prin sentinţa civilă nr.3229/27.03.2009 s-a respins acţiunea ca nefondată.

Instanţa de fond a reţinut că potrivit deciziei nr.349/1958 a Sfatului Popular al oraşului Bacău s-a atribuit autorilor reclamanţilor, în mod gratuit şi în folosinţă veşnică, suprafaţa de 481 mp de teren în Bacău, lotul nr.162. Prin Ordinul Prefectului nr.112/2004, în baza dispoziţiilor Legii nr.18/1991, tatălui reclamanţilor i s-a atribuit în proprietate această suprafaţă de teren, situată în Bacău.

Martorii audiaţi au relatat că terenul pe care se află casa reclamanţilor a fost îngrădit chiar de la construcţia casei şi stăpânit de către autorii reclamanţilor în mod neîntrerupt, iar după decesul acestora, de către reclamanţi.

Raportul de expertiză realizat în cauză de către expert A.G. a concluzionat că terenul stăpânit de reclamanţi şi situat în  Bacău are 633 mp, rezultând o diferenţă de 151 mp faţă de4 suprafaţa atribuită în proprietate prin Ordinul Prefectului.

Uzucapiunea (prescripţia achizitivă) reprezintă naşterea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun imobil prin posesia acestuia de către o persoană în condiţiile şi termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 1890 din Codul civil, „Toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.” Această normă reglementează uzucapiunea de 30 de ani, iar pentru ca aceasta să poată să-şi producă efectele este necesar să fie îndeplinite două condiţii: posesia să fie utilă, adică o posesie propriu-zisă şi neviciată; de asemenea, posesia să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă.”

În speţă, după cum s-a arătat, autorii reclamanţilor au primit terenul în litigiu în folosinţă.

În această situaţie,chiar dacă, aşa după cum reiese din probe, reclamanţii folosesc acest teren, în conformitate cu  prevederile din Codul civil, actele exercitate asupra unui bun aparţinând altuia, în speţă pârâţilor, sub nume precar, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar.

În cauză, proprietarul a transmis  autorilor reclamanţilor doar dreptul de folosinţă asupra terenului, adică posibilitatea de a întrebuinţa bunul şi da a culege fructele produse de către acest bun şi, conform art.1857 din Codul civil,  „Posesorul care posedă nu sub nume de proprietar nu poate să schimbe el însuşi, fie prin sine singur, fie prin alte persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesiuni.”

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii care au arătat în motivarea acestuia că prima instanţă nu a motivat care sunt probele pe care se întemeiază atunci când reţine că terenul a  fost doar în folosinţă şi s-a exercitat o posesie sub nume de proprietar şi că a interpretat greşit probele administrate în cauză.

În drept , s-au invocat prevederile art. 304 pct.7,8 şi 9 din Codul de procedură civilă.

Recursul a fost legal timbrat cu 5 lei timbru judiciar şi 768,94 lei taxă de timbru.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece instanţa de fond a apreciat corect probele administrate în cauză.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, instanţa reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.349/24.06.1958 a Sfatului Popular al Oraşului Bacău ( fila 14 din dosarul de fond) s-a atribuit în mod gratuit şi în folosinţă veşnică părinţilor reclamanţilor L. şi D.D. suprafaţa de teren de 481 mp teren situată în Bacău.

Prin Ordinul Prefectului 112/13.05.2004 tatălui reclamanţilor D.D. i s-a atribuit în proprietate această suprafaţă de teren situată în Bacău , în temeiul art.36 al.2 şi 6 din Legea nr.18/1991.

În fapt, suprafaţa de teren stăpânită de către autorul reclamanţilor până la data decesului acestuia în 26.12.2007 , a fost mai mare cu 151 mp teren. Această suprafaţă de teren face corp comun cu cea atribuită prin decizia nr.349/24.06.1958 şi respectiv prin Ordinul Prefectului 112/13.05.2004 iar din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză  rezultă că a fost îngrădită si stăpânită încă de la început din1958 întreaga suprafaţă de teren.

În consecinţă, nu se poate reţine faptul că pentru suprafaţa de 481 mp reclamanţii au stăpânit ca detentori precari iar pentru diferenţa de 151 mp teren ca adevăraţi proprietari.

Prin urmare, în mod corect a constatat instanţa de fond ca nefiind întrunite condiţiile prescripţiei achizitive sub aspectul exercitării unei posesii utile, sub nume de proprietar.

De asemenea, se poate reţine că instanţa de fond a expus în considerentele sentinţei probele în baza cărora a stabilit situaţia de fapt şi de drept, in speţă nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304  pct 7 cod procedură civilă.

Faţă de cele mai sus arătate instanţa va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare