Rezoluţiune contract

Prin sentinţa civilă nr. 464/12.06.2008, pronunţată în dosarul nr.30/199/2007 al Judecătoriei Buhuşi, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.A. în contradictoriu cu pârâta F.M., pentru rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager şi clauză de întreţinere.

S-a admis excepţia lipsei coparticipării procesuale  pasive şi ca urmare s-a respins acţiunea în rezoluţiune. Totodată s-a respins cererea de intervenţie în interes alăturat reclamantei, formulată de intervenientele S.M. şi S.A.. Reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 24.02.1997, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.368, între reclamantă şi soţul său, actualmente decedat, pe de o parte, şi pârâta F.M. în calitate de cumpărătoare, de pe altă parte. În contract s-a trecut clauza de uzufruct viager şi clauza de întreţinere în favoarea vânzătorilor, iar în ceea ce o priveşte de pârâta-cumpărătoare s-a trecut menţiunea că aceasta este căsătorită.

S-a arătat de instanţa de fond că s-a pus în discuţia părţilor respectiv a reclamantei, problema coparticipării procesuale, raportat la susţinerile făcute de pârâtă prin întâmpinare şi anume că nuda proprietate a fost dobândită în regimul comunităţii de bunuri, preţul nudei proprietăţi fiind achitat din banii comuni ai soţilor. Instanţa de fond a arătat că, în speţă, este incidentă instituţia coparticipării procesuale forţate şi aceasta întrucât ne aflăm în faţa unui contract sinalagmatic ale cărui efecte urmează a se produce faţă de toţi participanţii la încheierea contractului.

Privitor la cererea de intervenţie accesorie, instanţa a arătat că urmează a fi respinsă ca urmare a respingerii acţiunii principale, cererea fiind formulată în interesul reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, reclamanta şi intervenientele.

Prin încheierea din 25.05.2009, raportat la valoarea contractului, calea de atac a fost calificată drept recurs.

Recursul a fost legal timbrat.

În susţinerea recursului s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, soluţia de admitere a excepţiei şi a nesoluţionării cauzei pe fond fiind una greşită. Au arătat recurentele că, deşi F.M. era căsătorită la data încheierii contractului, lipsa din cauză a soţului nu împiedica soluţionarea cererii şi aceasta pentru că hotărârea n-ar fi putut fi pusă în executare decât raportat la pârâtă nu şi la soţul acesteia, or acest lucru ar prejudicia-o pe reclamantă. S-a arătat totodată că instanţa, în virtutea rolului activ, putea din oficiu să introducă în cauză soţul pârâtei dar nu a făcut acest lucru. Pe cale de consecinţă, greşită e şi soluţionarea cererii de intervenţie,instanţa de fond trebuind să judece cauza pe fond, administrând probe în acest sens.

Intimata,prin apărător, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece F.V., soţul pârâtei, era necesar să figureze în proces, motivat de faptul că dobândirea nudei proprietăţi s-a făcut de soţia sa şi imobilul a intrat în comunitatea de bunuri a soţilor. Cu privire la criticile aduse sentinţei sub aspectul rolului activ, intimata a arătat că în cauză este incident principiul disponibilităţii, cadrul procesual fiind fixat de reclamant şi nu de instanţă.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând motivele de recurs invocate şi din oficiu, Tribunalul reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile aduse sentinţei sub aspectul greşitei soluţionări a cauzei pe excepţie, prin constatarea incidenţei excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive sunt nefondate deoarece, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, ne aflăm în ipoteza unui caz de coparticipare procesuală forţată prin natura şi obiectul cauzei.

Chiar dacă, F.V., soţul pârâtei, nu a participat efectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, regimul comunităţii de bunuri, care este un regim consacrat de lege şi de la care soţii nu pot deroga, face ca, în mod automat, prin efectul legii nuda proprietate să fie dobândită nu numai de pârâtă – parte semnatară a contractului de vânzare-cumpărare, dar şi de soţul său, pârâta fiind căsătorită la momentul încheierii contractului.

Ca urmare, indiferent de faptul că soţul pârâtei nu a figurat în contract, regimul comunităţii de bunuri, care se aplică imperativ şi de drept, face ca dobândirea dreptului de proprietate să fie făcut de soţii Feraru şi nu numai de pârâtă.

Rezoluţiunea contractului, care tinde la desfiinţarea contractului şi restabilirea situaţiei anterioare, face ca, în mod necesar, în proces să figureze ambii soţi, deoarece din momentul încheierii contractului ambii soţi Feraru au devenit proprietari, iar efectele rezoluţiunii nu se pot produce în mod parţial doar cu privire la unele părţi.

Din acest motiv susţinerile recurentelor în sensul că ar fi cel mult o problemă de executare a hotărârii şi nu de judecată în sine, nu pot fi primite deoarece prin hotărâre se stabileşte dacă a intervenit sau nu rezoluţiunea şi nu la momentul executării hotărârii. Apărările recurentelor ar putea fi reţinute doar dacă ne-am afla în prezenţa unui regim al separaţiei de bunuri ale soţilor, când soţii au patrimonii distincte.

Constatând incidenţa excepţiei, în mod corect, raportat la dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă, instanţa a dat curs soluţionării excepţiei, fiind inutilă cercetarea fondului.

Cât priveşte criticile legate de lipsa de rol activ a instanţei, analizând dispoziţiile art. 129 Cod procedură civilă, raportat la situaţia invocată, Tribunalul reţine că de asemenea nu sunt fondate, deoarece instanţa de fond nu putea introduce în cauză soţul pârâtei, fără nicio cerere în acest sens, deoarece procesul civil e guvernat de principiul disponibilităţii care face ca reclamantul să fie cel care stabileşte cadrul procesual, respectiv părţile, obiectul şi temeiul cauzei şi acest fapt rezultă şi din dispoziţiile art.112 Cod procedură civilă.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Faţă de dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, recurentele vor fi obligate la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, cheltuieli avansate de intimată în recurs.

Domenii speta

Spete similare