Inadmisibilitate rezoluţiune parţială a unui act de partaj voluntar încheiat între mai mulţi coproprietari, în lipsa acordului unanim în acest sens

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată având ca obiect rezoluţiune contract formulată de către reclamantul XXX în contradictoriu cu pârâta YYY şi intervenienta ZZZ.

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 11.01.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data care face parte integranta din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 26.01.2017, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A,

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

1.Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub numărul de mai sus în data de 23.05.2016, reclamantul XXX a solicitat, în contradictoriu cu pârâta YYY, rezoluţiunea actului de partaj voluntar nr. ……/29.08.2013.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru, potrivit art. 29 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

2.Susţinerile părţilor

2.1.În fapt, reclamantul a arătat că între el şi pârâtă s-a încheiat actul de partaj voluntar prin care pârâta primea în deplină şi exclusivă proprietate apartamentul situat în Ploieşti, ……… jud. Prahova în schimbul prestării întreţinerii şi îngrijirii, însă aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere stipulată în contract.

În drept au fost invocate prevederile art. 1549 Cod civil.

La cererea de chemare în judecată au fost ataşate înscrisuri în dovedire.

2.2.Pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi preciza poziţia procesuală.

3.Cercetarea procesului

În şedinţa din data de 07.09.2016, văzând faptul că actul a cărui rezoluţiune se solicită a fost încheiat între trei părţi, în temeiul art. 78 Cod procedură civilă, instanţa a dispus introducerea în cauză a celei de-a treia persoane semnatare a actului de partaj, ZZZ. Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 21.09.2016, aceasta a precizată că este de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată

În şedinţa din data de 16.11.2016, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriul pârâtei şi martorul AAA, probele fiind administrate în consecinţă, cu excepţia celei cu interogatoriul, imposibil de administrat ca urmare a neprezentării pârâtei la termenul fixat în acest scop.

4.Dispoziţii legale relevante

4.1.CODUL CIVIL (Legea nr. 287/2009)

Art. 670: „Partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condiţiile legii”.

Art. 684 alin. 1: „Partajul prin bună învoială poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi contractele”.

Art. 684 alin. 2: „Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută”.

Art. 1144 alin. 1: „Dacă toţi moştenitorii sunt prezenţi şi au capacitate de exerciţiu deplină, partajul se poate realiza prin bună învoială, în forma şi prin actul pe care părţile le convin”.

5.Motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia

În fapt, la data de 29.08.2013 între reclamant, pârâtă şi intervenient forţat s-a încheiat actul de partaj voluntar cu clauză de uzufruct viager şi întreţinere autentificat sub nr. ……. la BNPA …….. Partajul a privit bunurile imobile deţinute în coproprietate de cei trei, reclamantul ca urmare, în parte a achiziţiei împreună cu soţia şi în parte ca urmare a moştenirii acesteia, iar celelalte două coproprietare ca urmare a moştenirii de pe urma mamei lor, soţia reclamantului.

Prin acest act, pârâta YYY a primit în deplină şi exclusivă proprietate apartamentul nr. 25 situat în Ploieşti, Aleea Petrochimiştilor nr. 8, bl. 48, sc. B, judeţ Prahova, intervenienta ZZZ a primit în proprietate apartamentul nr. 38 situat în Ploieşti, …… iar reclamantul XXX şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra celor două apartamente (f. 5-6). Pârâta şi intervenienta forţată s-au obligat la a-i asigura reclamantului întreţinere şi îngrijire constând în hrană zilnică, facerea menajului în caz de neputinţă, asigurare de asistenţă medicală cu medic şi medicamente în caz de boală, îmbrăcăminte şi ajutor gospodăresc şi toate îngrijirile necesare vârstei şi stării de sănătate, pentru asigurarea unui trai decent, înmormântare şi datini creştineşti aferente.

Pentru început, instanţa constată că în cauză este vorba despre un act juridic care cuprinde drepturi şi obligaţii specifice a două acte distincte –  partajul şi contractul de întreţinere – dar care, în speţă, faţă de opţiunea părţilor de a consemna înţelegerea lor într-un singur instrumentum (act), trebuie privit în ansamblu, în sensul că clauzele sale trebuie interpretate unele prin altele, drepturile şi obligaţiile părţilor, chiar dacă specifice uneia sau alteia dintre operaţiunile juridice, fiind interdependente.

Partajul presupune sistarea stării de coproprietate, în sensul că fiecare dintre copartajanţi devine proprietarul exclusiv al unui bun. În speţă opţiunea părţilor a fost în sensul desprinderii nudei proprietăţi – atribuită la doi dintre copartajanţi – de uzufruct – atribuit celui de-al treilea, reclamantul din prezenta cauză. Aşadar, fiecare dintre părţi nu a primit un bun în materialitatea sa, ci o componentă a dreptului de proprietate asupra a două bunuri, nudele proprietare asumându-şi şi obligaţia de întreţinere faţă de uzufructuar.

Înainte de putea analiza îndeplinirea sau nu a obligaţiei de întreţinere, este necesar ca instanţa să aibă în vedere forma juridică în cadrul căreia a fost asumată această obligaţie, şi anume un act de partaj trilateral, în care creditorul şi debitorii obligaţiei de întreţinere au înţeles să sisteze starea de indiviziune. Calitatea lor de creditor şi debitor al obligaţiei se subordonează calităţii de copartajant, partajul fiind scopul principal al actului.

Efectele desfiinţării unui partaj constau în reînvierea stării de indiviziune, bunurile transformându-se în cote-părţi ideale şi abstracte. Astfel fiind, bunurile redevin proprietatea tuturor coindivizarilor.

În cauză, reclamantul a înţeles să cheme în judecată doar pe una dintre cele două părţi cu care a fost încheiat actul de partaj voluntar, învederând în mod expres atât cu ocazia punerii în discuţie a introducerii celeilalte semnatare a actului cât şi în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei că solicită doar rezoluţiunea parţială a actului de partaj, numai în privinţa pârâtei, iar nu şi a intervenientei forţate. Cu alte cuvinte, admiterea acţiunii nu ar restabili situaţia anterioară, prin înlăturarea inechităţii generate de pretinsa neexecutare a obligaţiei de întreţinere, ci ar crea o situaţie juridică nouă, în sensul că un bun ar reintra în patrimoniul comun al celor 3 copartajanţi, prin urmare fiecare ar avea o cotă-parte din acesta, iar celălalt bun ar rămâne în nuda proprietate a unuia şi în uzufructul celuilalt. Or aici se ridică problema voinţei comune concordante a celor 3 părţi, în sensul că ele au înţeles să devină titulari exclusivi ai drepturilor supuse partajului în varianta aleasă şi consemnată în cuprinsul actului, o rezoluţiune parţială afectând echilibrul drepturilor dobândite şi a obligaţiilor asumate de fiecare.

Instanţa apreciază că o atare acţiune este inadmisibilă, dat fiind specificul actului a cărui rezoluţiune se solicită. Astfel, partajul voluntar presupune, potrivit art. 670 şi art. 1144 alin. 1 Cod civil, învoiala tuturor coproprietarilor cu privire la modalitatea de efectuare a acestuia. În eventualitatea admiterii prezentei acţiuni actul contestat ar rămâne fără efecte juridice, rămânând un act de partaj voluntar încheiat doar între reclamant şi intervenienta forţată, cu privire la apartamentul nr. 38 care a fost atribuit acesteia. Or, potrivit preambulului actului de partaj, toate cele 3 părţi deţineau în coproprietate atât apartamentul atribuit pârâtei cât şi pe cel atribuit intervenientei forţate. Aşadar, actul desfiinţat în parte ar reprezenta un act de partaj voluntar încheiat doar între 2 din cei 3 coproprietari, act nul absolut, potrivit art. 684 alin. 2 Cod civil.

Mai mult, nu trebuie făcută confuzia între un act prin care proprietarul unui imobil îl înstrăinează în schimbul unei obligaţii de întreţinere şi actul prin care doi sau mai mulţi coproprietari înţeleg să partajeze bunurile comune prin atribuirea către unul dintre aceştia, cu obligarea, în schimb, a celuilalt, la prestarea obligaţiei de întreţinere. Astfel, în prima ipoteză vânzătorul, creditor al obligaţiei de întreţinere, deţinea proprietatea bunului anterior semnării contractului, astfel că rezoluţiunea acestuia ar readuce bunul în patrimoniul său. În schimb, în cazul actului de partaj, efectul rezoluţiunii constă în readucerea bunului în patrimoniul comun al coproprietarilor. Practic, prin actul de partaj voluntar, reclamantul şi intervenienta au cedat pârâtei cota lor din proprietatea asupra apartamentului nr. 25. În schimb, pârâta a cedat intervenientei cota sa din proprietatea asupra apartamentului nr. 38 şi s-a obligat la prestarea întreţinerii către reclamant. Aşadar, în cauză, toate obligaţiile asumate de părţi şi toate concesiile şi renunţările făcute de acestea sunt interdependente, astfel că nu se poate admite o desfiinţare judiciară parţială a acestora, ci doar una care să fie tot rezultatul învoielii părţilor.

În consecinţă, nu se poate solicita rezoluţiunea parţială a unui act de partaj voluntar, doar cu privire la bunurile atribuite unuia dintre coproprietari.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamantul XXX domiciliat în Ploieşti, ……….., jud. Prahova în contradictoriu cu pârâta YYY cu domiciliul în Ploieşti, …………., jud. Prahova şi intervenientul forţat ZZZ, domiciliată în Ploieşti, …………..

Cu drept de apel în termen de 30 de la comunicare, la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei în data de 26.01.2017.

Domenii speta

Spete similare