Antecontracte

Prin sentinţa civilă nr.2465/24.03.2008, pronuntata în dosarul nr.3685/180/2006 (dosar în format vechi 15641/2006) s-a admis acţiunea în perfectare  formulată de reclamanţii C.C. şi C.M. în contradictoriu cu pârâta C.M. şi s-a respins cererea reconventională formulată de pârâta-reclamantă C. M., pentru combaterea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare cumpărare, ca nefondată. Ca urmare, prin sentinta sus mentionată s-a perfectat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la 21.03.2000 pentru suprafata de 2506 mp din T.15 P.263/49. Pârâta-reclamantă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 811 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanta de fond a retinut că, la 21.03.2000 între V.C., autorul pârâtei si reclamantul C.C., s-a încheiat un  acord privind vânzarea suprafetei de 14 prăjini, pentru un pret de 2.800.000 Rol, acord consemnat într-un înscris sub semnătură privată. Analizând înscrisul  respectiv si declaratiile martorilor audiati în cauză, respectiv H.S. si F. E.D., instanta a retinut  că respectiva conventie a vizat vânzarea terenului si nu  arendarea, astfel cum a sustinut pârâta. Privitor la declaratiile martorilor M.N. si H.M., instanta a retinut că acestea nu sunt relevante în cauză, având în vedere că martorii nu au putut da detalii legate de împrejurarea în care s-a încheiat acest antecontract între V.C. si reclamant.

Cum pârâta-reclamantă, prin răspunsurile  la interogatoriu, a arătat că refuză perfectarea contractului, instanta raportat la dispozitiile art.5 ain.2 titlul X Legea 2472005, a admis acţiunea principală, perfectând antecontractul de vânzare cumpărare privitor la suprafata de 2506 mp,  identificată prin raportul de expertiză – ing. T.V.

Privitor la cererea reconventională, instanţa de fond a arătat că, din TP nr. 139508/1994 rezultă că terenul în litigiu apartine doar numitului V.C. nu şi sotiei sale, terenul din titlu figurând ca atare si în certificatul de moştenitor nr- 136/2006 – certificat eliberat după defunctul V.C..

Având în vedere aceste aspecte precum si  împrejurarea că, însuşi martorul H.M. arată că terenul ar fi apartinut doar numitului V.C., instanţa a respins cererea reconventională retinând că nu s-a făcut dovada faptului că terenul este bun comun al sotilor V. si a  fost înstrăinat fără ştirea soţiei.

Cum cererea principală a fost admisă, acţinea în revendicare  formulată de pârâta-reclamantă, pentru terenul ce face obiectul antecontractului, a fost respinsă, reclamanţii devenind  proprietarii terenului din  înscrisul sub  semnătură privată. In ceea ce priveste  diferenta de 1694 mp teren, instanta de fond a retinut că din declaratiile martorilor, nu rezultă că reclamantii-pârâti ocupă acest teren, astfel încât s-a respins si revendicarea în ceea ce priveste această suprafaţă.

Impotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta-reclamantă.

Recursul a fost legal timbrat cu 235 lei taxa de timbru si timbru judiciar de 3 lei.

In motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instantei de fond este nelegală si netemeinică deoarece terenul de 14 prăjini, ce a făcut obiectul antecontractului, este bun comun al părinţilor săi si nu bun propriu astfel cum retine instanta de fond. Atâta vreme cât actul sub semnătură privată a fost semnat doar de unul din soti, actul e lovit de nulitate absolută. Ca urmare instanţa, în mod gresit a respins cererea reconventională si a admis acţiunea principală,  privind perfectarea. 

Imprejurarea că terenul este cuprins în titlul de proprietate emis  doar pe numele defunctului V.C. se  explică prin aceea că practica în materie de reconstituire a dreptului de proprietate face ca titular de titlu să fie soţul, chiar dacă terenul era  bun comun al ambilor soţi. De asemenea este firesc să fie trecut terenul în masa succesorală după defunctul V.C., atâta vreme cât sotia sa V.M. a decedat  înaintea lui. Ca urmare, aceste împrejurări, pe care le retine instanta de fond în  respingerea cererii  reconventionale şi în  admiterea cererii principale, nu sunt relevante.

Intimaţii, prin apărător, au solicitat respingerea recursului, sustinerile recurentei fiind nedovedite astfel cum a arătat si instanta de fond.

In recurs s-au depus la dosar documentatia cadastrală aferentă contractului de vânzare cumpărare nr.2799/2006.

Analizând motivele de recurs invocate si din oficiu, tribunalul retine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile aduse sentintei sub aspectul solutionării gresite a cererii  reconventionale, întrucât antecontractul a fost semnat doar de unul din soti, sunt neîntemaiet deoarece în cauză este vorba doar de un antecontract respectiv de o promisiune  bilaterală de vânzare cumpărare, pentru a cărei valabilitate nu e necesar consimţământul ambilor soţi, deoarece , prin antecontract părţile s-au înteles să încheie, în formă autentică, respectiva conventie. Ca urmare, doar  pentru încheierea conventiei de vânzare cumpărare în formă autentică e necesar consimţământul ambilor soţi nu si petru încheierea antecontractului, care reprezintă doar o promisiune de vânzare.

Privitor la împejurarea că din aceste considerente a lipsei consimţământului ambilor soţi, coproprietari ai terenului, nu s-ar putea perfecta antecontractul, tribunalul constată că instanta de fond, pe baza probatoriului administrat în mod corect, a retinut că nu s-a făcut dovada caracterului de bun comun al sotilor.

A sustinut recurenta că includerea terenului în titlul de proprietate emis doar pe numele defunctilor V.C. si includerea aceluiasi teren, în certificatul de moştenitor, în masa succesorală după acest defunct nu fac dovada că bunul ar fi unul propriu defunctului dar nici nu a indicat alte elemente din care ar rezulta împrejurarea sustinută de recurentă că bunul este comun. Nu există înscrisuri si nici martorii audiaţi nu sustin că bunul a fost comun al sotilor V. Dimpotrivă, chiar martorul H.M., audiat la cererea pârâtei, a arătat că terenul apartinea lui V.C. nu si sotiei sale.

Faţă de declaratia  acestui martor, având în vedere si copia rolului agricol de la fila 17 dosar fond, rol al cărui titular este V.C. si având în vedere si modalitatea de emitere a TP nr. 139508/1994 si mai ales modalitatea de emitere a certificatului de moştenitor, tribunalul retine  că în mod corect instanta de fond a retinut că din coroborarea acestor  elemente rezultă calitatea de bun propriu, acestor elemente nefindu-le opuse probe contrare din care să rezulte calitatea e bun al  terenului în litigiu.

Pe de altă parte sustinerile apelantei în sensul că certificatul de moştenitor nu e o dovadă în sensul calitătii de bun propriu, nu sunt întemeiate deoarece pentru apelantă, certificatul de moştenitor astfel cum a fost emis face dovada deplină până la anularea lui. Or atâta vreme cât terenul a fost  trecut în masa defunctului  tată nu si în masa defunctei mame, rezultă că el este bun propriu. Sustinerile în sensul că certificatul de moştenitor a fost emis astfel întrucat V.M. a decedat ulterior sunt de asemenea inexacte, masa succesorală după fiecare defunct putând cuprinde, în conditiile în care unele bunuri erau comune, cota de 1/ 2 di aceste bunuri, astfel cum se retine pentru imobilul casă.

Cum nu s-a făcut dovada calitătii de bun comun, având în vedere menţiunile din înscrisul sub semnătură privată, tribunalul retine că, în mod întemeiat instanta de fond a procedat la perfectarea conventiei de vânzare cumpărare.

In consecinţă, faţă de dispozitiile art.304 pct.9 si art.312 cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

In temeiul art.274 cod procedură civilă, tribunalul va obliga  recurenta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei nr.06016013/2006.

Domenii speta

Spete similare