Omisiunea de punere în discuţia partilor a cererilor succesive de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor cu care a fost sesizata instanţa

Asupra apelurilor declarate, analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine că prin rechizitoriul nr. 4809/P/2005 din 10.11.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea au fost trimişi în judecată inculpatul PJL, pentru săvârşirea a 10 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 2 şi 3 C. penal, respectiv 10 infracţiuni prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 fiecare cu aplicarea art 37 lit b C.pen., şi inculpatul BI, pentru săvârşirea a şase infracţiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 2 şi 3 C. penal, reţinându-se în sarcina acestora faptul că în perioada august-octombrie 2004 ar fi indus în eroare reprezentanţii mai multor societăţi comerciale de la care ar fi achiziţionat marfă în schimbul căreia ar fi emis o file cec care nu au putut fi valorificate la bancă pe considerentul lipsei de disponibil.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti efectuată de prima instanţă, la termenul din 19.02.2009 (f. 1 vol II dosar fond), instanţa a pus în discuţie din oficiu schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii art 215 alin 4 C.pen. la infracţiunea de înşelăciune în concurs cu infracţiunea prev de art 84 alin 3 din Legea nr 59/1934 faţă de ambii inculpaţi, deşi potrivit actului de sesizare inculpatul PJL a fost trimis în judecată pentru 10 infracţiuni de înşelăciune (şi nu doar pentru una singură), iar inculpatul BI pentru 6 infracţiuni de înşelăciune şi fără a fi trimis în judecată şi pentru infracţiunea prev de art 84 alin 3 din Legea nr 59/1934.

Ulterior, la termenul din 20.05.2010 (f. 307 vol II dosar fond), procurorul a solicitat la rândul său schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului BI, în sensul reţinerii stării de recidivă postcondamnatorie în raport de s.pen. nr 1818/2007 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin d.pen. nr 525/R/2009 a Curţii de Apel Oradea.

La acelaşi termen din 20.05.2010 (f. 308 vol II dosar fond), în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei, instanţa a mai pus în discuţia părţilor reţinerea art 41 alin 2 C.pen., faţă de ambii inculpaţi, în condiţiile în care procurorul a reţinut existenţa concursului de infracţiuni. Asupra acestui aspect, potrivit cuprinsului încheierii de şedinţă de la acel termen, procurorul nu a pus concluzii.

Din considerentele sentinţei apelate nu rezultă ca instanţa să fi analizat temeinicia sau netemeinicia tuturor acestor cereri de schimbare a încadrării juridice, cereri esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei.

Mai mult, din cuprinsul minutei şi dispozitivului s.pen. apelate, rezultă că inculpatul PJL a fost condamnat de către instanţa de fond cu reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie, prev de art 37 lit a C.pen., în condiţiile în care în rechizitoriu s-a reţinut starea de recidivă postexecutorie, prev de art 37 lit b C.pen., fără ca instanţa de fond să fi pus în discuţie noua încadrare juridică.

Omisiunea instanţei de fond de a verifica şi analiza temeinicia cererilor succesive şi diferite de schimbare a încadrării juridice, urmată de condamnarea inculpatului PJL cu reţinerea unei încadrări juridice (adică reţinând o altă formă de recidivă) diferită de cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, încadrare juridică nepusă în discuţia părţilor, a determinat o încălcare evidentă a dreptului la apărare a inculpatului, a dreptului acestuia de a fi informat în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiilor aduse împotriva sa şi a dreptului acestuia de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării lor, drepturi consacrate în art. 6 paragraf 3 din CEDO.

Încălcarea acestor garanţii ale dreptului la apărare este cu atât mai evidentă cu cât, reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie, ar fi impus în prealabil o analiză atentă a incidenţei dispoziţiilor art 33 C.pen. ori a celor prev de art 41 alin 2 pentru faptele pentru care inculpatul PJL a fost trimis în judecată, momentul consumării, respectiv al epuizării activităţii infracţionale fiind unul esenţial pentru verificarea incidenţei art 33 C.pen. ori a art 37 lit a sau b C.pen.

Pe de altă parte, deşi a reţinut în sarcina inculpatului PJL starea de recidivă postcondamnatorie, instanţa de fond nu a aplicat regimul sancţionator al acesteia prev de art 39 C.pen. (deşi există cazierul judiciar la f. 228, vol II, dosar fond) anulând, în schimb, din eroare, faţă de inculpatul PJL, suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată coinculpatului BI prin s.pen. nr 1818/2007 a Judecătoriei Oradea, în baza art 85 C.pen., cu consecinţa inaplicării aceluiaşi text de lege, coinculpatului BI,  la care se referă s.pen. 1818/2007.

Aceste ultime neregularităţi procedurale ale instanţei de fond nu mai pot fi remediate de instanţa de control judiciar, chiar dacă s-ar stabili vinovăţia inculpaţilor, căci potrivit deciziei nr 70/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare de către instanţa de fond prin reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie fără a fi pusă în discuţia procurorului şi a părţilor,  Tribunalul reţine că potrivit art. 334 C. proc. pen., dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.

În acelaşi sens s-a pronunţat în mod constant şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în jurisprudenţa sa (chiar recent, în decizia nr. 1372/06.04.2011) arătând că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale şi, totodată, a felului şi a limitelor pedepsei aplicabile şi că, având în vedere consecinţele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede că în faţa primei instanţe schimbarea nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor şi în primul rând al inculpatului, cât şi a soluţionării corecte a cauzei condiţii prevăzute în art. 334 C. proc. pen.

S-a mai arătat că art. 334 C. proc. pen. se referă la obligaţia instanţei de a pune în discuţia părţilor noua încadrare, procurorul şi părţile urmând să-şi expună concluziile cu privire la necesitatea şi temeiurile schimbării încadrării juridice, însăşi instanţa fiind datoare să atragă atenţia asupra consecinţelor acestei schimbări şi să explice drepturile inculpatului, şi anume de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea în raport cu noua încadrare.

Aceste exigenţe procesuale şi procedurale privind garantarea şi asigurarea dreptului la apărare al inculpatului în situaţia schimbării încadrării juridice a faptei corespund şi exigenţelor art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil [„orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat în termenul cel mai scurt (...) şi în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa şi b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”], exprimate ca atare în cauza Sadak şi alţii contra Turciei  (hotărârea din 17 iulie 2001).

De altfel, CEDO, în jurisprudenţa sa recentă, chiar împotriva României - hotărârea din 12 aprilie 2011 în cauza Adrian Constantin contra României - a arătat că dispoziţiile paragrafului 3 al articolului 6 recunosc dreptul acuzatului de a fi informat nu numai cu privire la fundamentul acuzaţiilor ce i se aduc, adică a faptelor materiale ce îi sunt reţinute în sarcină, dar şi cu privire la încadrarea juridică dată respectivelor fapte, şi aceasta într-o manieră detaliată.

Curtea a mai arătat că nu contestă dreptul instanţelor de a schimba încadrarea juridică a unor fapte penale cu judecarea cărora a fost legal învestită, dar a arătat că acest drept al instanţei naţionale trebuie însoţit de garanţii procedurale în favoarea inculpatului. Ca atare, după dreptul intern, instanţa care consideră că este necesară o schimbare de încadrare juridică trebuie să pună acest aspect în discuţia părţilor şi să indice inculpatului că este în drept să ceară timp să-şi pregătească apărarea şi să propună probe. Garanţiile procedurale mai sus menţionate sunt aplicabile tuturor reîncadrărilor juridice, indiferent care este elementul infracţional în cauză.

Constatând că în prezenta cauză, după finalizarea dezbaterilor, Judecătoria Oradea a trecut la reîncadrarea faptelor inculpatului PJL, fără a da posibilitatea părţilor să-şi exercite apărarea, dispunând în mod direct condamnarea acestui inculpat ţinând cont de starea de recidivă postcondamnatorie, constatând că instanţa de fond a anulat greşit faţă de inculpatul PJL suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce-l privea pe coinculpatul BI cu consecinţa inaplicării art 85 C.pen., coinculpatului BI, constatând că instanţa de fond nu a analizat şi verificat niciuna din celelalte posibile încadrările juridice care au fost puse în discuţie, constatând că toate aceste neregularităţi, pentru considerentele anterior expuse, nu pot fi remediate în calea de atac a apelului fără a se încălca dublul grad de jurisdicţie şi decizia nr 70/2007 pronunţată în recurs în interesul legii, Tribunalul apreciază că se impune desfiinţarea în totalitate a sentinţei apelate şi rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.

În cadrul rejudecării cauzei, instanţa urmează a pune în discuţia părţilor, inclusiv a procurorului, corecta încadrare juridică dată faptelor fiecărui inculpat, şi în funcţie de aceasta urmează a da eficienţă dispoziţiilor legale specifice în raport de cuprinsul cazierului judiciar al fiecărui inculpat.

De asemenea, în cadrul rejudecării, instanţa va avea în vedere toate celelalte motive de nelegalitate şi netemeinicie invocate, cu privire la modul de soluţionare a laturii penale şi civile a cauzei.

Domenii speta

Spete similare