Obligaţia societăţilor comerciale de a coopera în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea si igiena în munca, în cazul desfăşurării activităţii la acelaşi punct de lucru. Accident mortal la locul de muncă

Prin sentinţa nr. 728/CA/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta SC C. P.M. SRL împotriva pârâţilor I.T. .M. şi M.M.F.P.S. – INSPECŢIA MUNCII.

Pentru a hotărî astfel , instanţa a reţinut că :

Prin procesul verbal de cercetare nr. 114090/04.05.2009 încheiat de ITM s-au stabilit împrejurările şi cauzele care au condus la producerea evenimentului asigurat, reglementările legale încălcate, răspunderile şi măsurile ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi pentru determinarea caracterului accidentului.

Din probele administrate în cauză, rezultă că numitul A.N. lucrător la SC C.P.SRL a suferit, la locul de muncă, un traumatism cranio cerebral acut deschis, cu multiple fracturi de neurocraniu şi viscero craniu, decedând în drum spre spital.

Evenimentul s-a produs la data de 11.03.2009, în jurul orei 1310 , cu ocazia executării „Proiectului de mărire a capacităţii de producţie a cuptorului de clincher la 4.300 t/zi”, la montarea unei schele metalice la cota +17, la SC H.SA . situată în localitatea C.

Mecanismul de producere a accidentului , necontestat de nici o parte din proces, a fost următorul:

În data de 11.03.2009, una din echipele SC  E. SA a efectuat lucrări de recuperare a suporţilor metalici de susţinere a zidăriei interioare din ciclonul 3B, aflat la cota + 40 m suporţi formaţi din segmente metalice de aproximativ 2 m lungime.

În vederea efectuării lucrărilor, a fost confecţionată o podină din lemn, cu o zi înainte, însă aceasta nu acoperea în totalitate interiorul ciclonului, având din loc în loc goluri între podină şi peretele ciclonului, astfel cum se poate observa şi din fotografiile depuse la dosar.

Recuperarea suporţilor se făcea prin tăierea segmentelor de 2 m lungime de pe peretele ciclonului, urmată de tăierea lor în două bucăţi şi apoi evacuarea acestora printr-o fereastră din peretele ciclonului, urmând să fie depozitate pe platformă şi apoi transportate la sol.

În acelaşi timp, echipa de lucrători a reclamantei monta o schelă metalică, la Turnul de cicloane, pe platforma cotei +17 m, pentru a continua lucrările începute, în urma solicitării SC H. SA ..

În jurul orei 1310  , ultimul segment de circa 2 m lungime a fost tăiat de pe peretele ciclonului, însă acesta nu s-a desprins în întregime, motiv pentru care a fost tăiat în jumătate, o bucată fiind scoasă pe fereastră afară, iar cealaltă bucată rămasă s-a desprins de pe peretele ciclonului şi a căzut prin golul existent în podina de lemn, între podină şi peretele ciclonului, ajungând până la platforma cotei + 17 m , unde l-a lovit în cap pe numitul A. N. care deşi purta cască de protecţie a fost accidentat mortal.

Cauza producerii evenimentului o constituie, în opinia instanţei, amenajarea necorespunzătoare a locului de muncă de către cele 3 societăţi comerciale implicate.

Astfel, instanţa constată că în acelaşi loc de muncă – Turnul de cicloane  aparţinând SC H.  SA -  şi-au desfăşurat activitatea lucrători din cele două societăţi comerciale. La cota + 40 m se aflau lucrătorii SC E. SRL, iar la cota + 17 m, exact sub platforma de la cota + 40, se aflau lucrătorii reclamantei care montau o schelă metalică, ambele echipe având folosind aceeaşi cale de acces la platforme, conform traiectoriei piesei de fier şi declaraţiilor martorilor.

Din declaraţiile martorilor rezultă că lucrătorii reclamantei au început să monteze schela metalică, în jurul orei 1300,  ei urcând manual profilele metalice care urmau să formeze schela, la etajul 1 al Turnului de cicloane. Schela a fost dată apoi din mână în mână până la locul unde trebuia montată, de la cota +10 m până la cota + 17 m.

Instanţa reţine că lucrătorii reclamantei aveau cască de protecţie, însă alte măsuri de protecţie a acestora nu s-au luat, deşi ar fi fost necesară protejarea lor în condiţiile în care deasupra lucrătorilor, la o înălţime considerabilă, cota + 40 m, se tăiau bucăţi mari de fier , existând riscul căderii lor, mai ales că podina de lemn construită la acea cotă prezenta goluri.

Nu poate fi reţinută apărarea reclamantei în sensul că singura culpabilă de producerea evenimentului era SC E. SRL, care nu a luat toate măsurile de protecţie, respectiv a efectuat o podină defectuoasă, cu goluri, care a permis căderea bucatei de fier.

În acest sens, sunt de reţinut dispoziţiile art.  7 alin. 5 din Legea nr. 319/2006 a securităţii si sănătăţii în muncă, potrivit cărora, ambele societăţi comerciale trebuiau să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea si igiena în munca, luând în considerare natura activităţilor desfăşurate şi să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor si prevenirii riscurilor profesionale, respectiv să se informeze reciproc despre riscurile profesionale şi pe lucrătorii lor.

Reclamanta nu putea pur şi simplu să îşi trimită lucrătorii la acel loc de muncă şi să nu ia nici o măsură faţă de faptul că lucrătorii celeilalte societăţi comerciale efectuau lucrări cu risc ridicat de accident, aproximativ 30 m mai sus. Ea avea obligaţia legală să îşi coordoneze acţiunile cu cele ale SC E. SRL.

În mod corect s-a reţinut în procesul de cercetare faptul că reclamanta şi-a încălcat obligaţia prevăzută de art. 13 lit. a din Legea nr. 319/2006, respectiv :  sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea si sanatatea în munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de îmbolnăvire profesionala a lucrătorilor.

În executarea obligaţiei de mai sus, se mai reţin şi dispoziţiile pct. 10 din HG nr. 1091/2006 care prevede măsurile pe care angajatorul trebuie să le ia în zonele periculoase. Astfel, dacă locurile de munca includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii, exista riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie sa fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care sa evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone . De asemenea, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa pătrundă în zonele periculoase. Zonele periculoase trebuie marcate clar.

Or, reclamanta şi-a lăsat lucrători să pătrundă în zonele periculoase, fără a le marca clar, în scopul atenţionării lucrătorilor, şi fără  a lua măsuri de protejare a lor. Mai mult, aceştia folosind acelaşi loc de acces spre platforme ca şi lucrătorii SC E. SRL, au fost expuşi riscului căderii obiectelor de metal, în gol, nefiind luată nici o măsură de protejare, de oprire dintr-o eventuală  cădere a unei bucăţi de fier. Dovadă stă faptul că bucata de fier a căzut liber până la cota + 17 m.

Este evidentă absenţa coordonării acţiunilor în vederea protecţiei lucrătorilor între cele două societăţi comerciale, ceea ce a dus la o proastă amenajare a şantierului şi, apoi , la producerea accidentului de muncă.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază ca temeinic şi legal procesul verbal de cercetare, respectiv reţinerea ca persoană răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale a reclamantei, pentru amenajarea necorespunzătoare a locului de muncă.

În mod corect s-a reţinut şi caracterul evenimentului produs de accident de muncă mortal, acesta având loc în timpul procesului de muncă, persoana obligată să înregistreze accidentul de muncă fiind reclamanta, în calitate de unitate la care a fost angajată victima, în temeiul art. 136 alin. 1 din HG nr. 1425/2006.

Faţă de concluzia privind persoana responsabilă de producerea evenimentului, instanţa apreciază ca întemeiate măsurile dispuse de către pârât prin procesul verbal de cercetare, respectiv prelucrarea procesului verbal de cercetare de către reclamantă şi obligaţia raportării modului de realizare a măsurilor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din legea nr. 554/2004, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.

În temeiul art. 274 C.p.c, având în vedere căderea în pretenţii a reclamantei, va respinge cererea acesteia privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.

Domenii speta

Spete similare