Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut obiectiv săvârşirea faptei, tribunalul apreciază că în favoarea acestuia nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev.de art. 74 lit.”a” şi „b” Cod penal, deoarece, pe de o parte, si...

Drept penal

Sentinţă penală

Infracţiuni

Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut obiectiv săvârşirea faptei, tribunalul apreciază că în favoarea acestuia nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev.de art. 74 lit.”a” şi „b” Cod penal, deoarece, pe de o parte, simpla constatare a lipsei antecedentelor penale nu atrage automat reţinerea circumstanţei atenuante prev.de art. 74 lit.”a” Cod penal, iar pe de altă parte, recunoaşterea  făcută în condiţiile descrise – prin minimalizarea propriei vinovăţii – nu justifică reţinerea celei de-a doua circumstanţe atenuante.

 (Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 100/F/9 septembrie 2009, nepublicată)

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud nr.948/P/2008 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M. (P.) O. G., pentru comiterea infracţiunii prev.de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.”c” Cod penal, reţinându-se în sarcina sa că în seara zilei de 24 decembrie 2008, aflându-se sub influenţa alcoolului, a aplicat fiului său, M. R. R.,două lovituri de cuţit în zona abdomenului, care au produs la scurt timp decesul acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv : procesele-verbale de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la faţa locului precum şi planşa foto realizată cu acea ocazie, procesele-verbale de depistare şi ridicare a corpurilor delicte; dovada ridicării cuţitului corp-delict;referatul de evaluare privind pe inculpat întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, declaraţiile părţii vătămate M. A., declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile  de recunoaştere date de inculpat în faza de urmărire penală şi de judecată, tribunalul reţine în fapt următoarele:

La  data de 11.02.1987 inculpatul s-a căsătorit cu numita M. A., luând numele de familie al acesteia. Cei doi soţi s-au stabilit în comuna Rodna, din relaţiile de căsătorie rezultând 8 copii.

Din cauza conduitei necorespunzătoare adoptate de inculpat, în cursul anului 2004 numita M. A. a  promovat acţiune de divorţ. Prin sentinţa civilă nr.1747/13.09.2004, pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 2271/2004 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre cei doi soţi, din vina exclusivă a pârâtului, încredinţarea spre creştere şi educare a copiilor rezultaţi  din  căsătorie mamei reclamante şi obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreţinere.

Totodată, s-a dispus ca pârâtul inculpat să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de „P.”, fără ca acesta să facă demersurile necesare în acest sens, ulterior rămânerii irevocabile a sentinţei de divorţ. Mai mult decât atât, inculpatul a continuat să locuiască cu fosta soţie şi copiii lor, în acelaşi imobil, respectiv o garsonieră din blocul nr. 78 din comuna Rodna.

În cursul zilei de 24.12.2008, atât inculpatul M. O. G. cât şi fiul acestuia, victima M.R. R. au consumat băuturi alcoolice, în companii diferite, ajungând sub influenţa alcoolului.

În seara aceleiaşi zile, în jurul  orelor 22-23, martorul S. F. N., vecin cu familia inculpatului, s-a deplasat la locuinţa acesteia pentru a face cuvenitele urări de Crăciun. La scurt timp după sosirea martorului, la locuinţa familiei M. au venit doi dintre copii, respectiv numiţii M.R. R. şi M. A. N. S., acesta din urmă intrând într-o dispută verbală cu martorul, care i-a reproşat la un moment dat că l-a insultat în mai multe rânduri. În această dispută a intervenit M.R. R. de partea martorului, cel în cauză ajungând să se îmbrâncească cu fratele său M. A. N. S..

În intenţia aplanării conflictului, între cei doi fraţi a intervenit martorul S. F. N.care l-a luat pe M.R. R. şi l-a condus la locuinţa sa, situată pe aceeaşi scară a blocului. Minorul M.R. R. a rămas în apartamentul martorului aprox.10-15 minute, interval de timp în care a consumat 2 pahare cu bere, după care a plecat spre locuinţa sa, cu intenţia declarată de a se „lua” de fratele său A. şi de tatăl său. Ştiind că pe fondul consumului de alcool, minorul a mai provocat scandal în familie, martorul a pornit pe urmele sale  în scopul aplanării unui  eventual incident.

În momentul în care M.R. R. a pătruns în garsonieră, inculpatul,  soţia sa M. A. şi minorul M. A. N. S.erau în şezut, pe pat, urmărind programul la televizor. În aceste condiţii, minorul M.R. R. s-a deplasat la fratele său, l-a prins de haine şi l-a îmbrâncit, cei doi dezechilibrându-se şi căzând pe pat, peste mama lor. Aceasta din urmă le-a cerut să înceteze, împingându-i de pe ea şi i-a cerut fiului său M. A. N. S. să părăsească locuinţa, lucru pe care l-a şi făcut, ieşind pe scara blocului. Apoi, martora l-a împins pe fiul său M.R. R. care căzuse peste ea, moment în care l-a observat pe inculpat ridicând mâna cu intenţia de a lovi, înspre cei doi. În intenţia de a para lovitura, martora a ridicat mâna, astfel încât inculpatul a atins-o când a lovit, ocazie cu care, cea în cauză a realizat că fostul său soţ este înarmat cu un cuţit, deoarece a fost rănită superficial la braţ. Ca urmare, martora şi-a avertizat fiul că tatăl său are asupra sa cuţitul, motiv pentru care M.R. R. s-a ridicat de pe pat şi s-a întors cu faţa spre inculpat, care , în timp ce se ridica, la rândul său, de pe pat, a aplicat o lovitură cu cuţitul în partea dreaptă a abdomenului fiului său.

În urma agresiunii suferite, victima a mai făcut câţiva paşi, după care şi-a pierdut cunoştinţa şi a căzut. Inculpatul a aruncat apoi cuţitul între pat şi dulap, iar apoi, la solicitarea soţiei sale a părăsit locuinţa. Mama victimei şi martorul S. F. N.au încercat să acorde primul ajutor acestuia , însă la sosirea ambulanţei s-a constatat decesul minorului.

Din raportul de constatare medico-legală nr.3518/III/526/18.02.2009 întocmit la nivelul Serviciului Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud rezultă că moartea victimei M.R. R. este violentă; că aceasta se datorează unei insuficienţe circulatorii acute, consecutivă unei hemoragii interne, produsă ca urmare a unei plăgi tăiate-înţepate, penetrantă în ficat; că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înţepător (posibil cuţitul corp-delict); că între leziunile tanatogeneratoare şi deces există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată; că în momentul aplicării loviturii poziţia victimă-agresor a putut fi „faţă în faţă”, direcţia de aplicare a loviturii fiind oblică, dinainte-înapoi şi uşor dinspre medial spre lateral şi de jos în sus; că victima prezenta excoriaţii la  nivelul regiunii cervicale şi a trunchiului precum şi o plagă înţepată în fosa iliacă stângă, nepenetrantă, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă şi zgâriere cu un corp tăietor-înţepător ( de ex. acelaşi cuţit corp-delict) şi în fine, că victima  prezenta o alcoolemie  de 1,60 gr.%o.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut în mod obiectiv săvârşirea faptei, admiţând că decesul victimei s-a datorat leziunii produse prin aplicarea unei lovituri de cuţit. Cu toate acestea, cel în cauză a prezentat o serie de detalii şi de circumstanţe în care a fost comisă  fapta cu scopul vădit de a-şi uşura situaţia, dar care nu au nici un suport probatoriu, Mai mult chiar, analiza depoziţiilor inculpatului relevă  procesul de reflecţie parcurs de acesta, cu scopul prezentării unei versiuni cât mai avantajoase pentru el. Prezentată însă astfel, propria percepţie asupra desfăşurării  incidentului soldat cu decesul fiului său, reflectă tendinţa de minimalizare  a propriei fapte.

Astfel, în declaraţia iniţială dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a relatat că, revenind în locuinţă însoţit de martorul S. F. N., victima s-a îndreptat înspre inculpat spunându-i că „ nu scapă de el”, moment în care acesta a luat cuţitul de pe pat şi a lovit cu mâna dreaptă, o singură dată, înspre abdomenul fiului său, în timp ce acesta era „lăsat” asupra sa (f.58 verso).

Ulterior, în instanţă, inculpatul a adăugat elemente noi, prezentându-se ca o adevărată „victimă” în raport cu fiul său minor.

În concret, inculpatul a arătat că în cursul altercaţiei dintre cei doi fraţi – victima şi M. A. N. S.– a intervenit pentru a pune capăt incidentului; că victima l-a ameninţat spunându-i „în seara asta oricum te lichidez”; că revenind în garsonieră victima a venit înspre inculpat şi fratele său Anghel; că din cauza atitudinii agresive a fiului său inculpatul a căzut pe spate, pe pat şi că, în timp ce minorul era tras de pe inculpat de mama sa şi de martorul care îl însoţea, inculpatul s-a sprijinit de pat în intenţia de a se ridica, ocazie cu care a găsit cuţitul pe care l-a luat şi cu care apoi, ridicându-se, a lovit înspre fiul său,  atingându-l în zona abdomenului.

Totodată, inculpatul a relatat că, după ce a aplicat lovitura de cuţit ce s-a dovedit a fi fatală, în timp ce părăsea locuinţa , a fost ameninţat de fiul său cu moartea.

În plus, în ambele declaraţii, inculpatul a relevat că a avut o relaţie tensionată cu victima deoarece aceasta l-a agresat în nenumărate rânduri pe fondul consumului de alcool, pentru că nu dorea să muncească şi pentru că nu avea bani suficienţi pentru băutură.

În fine, este de reţinut că, în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a prezentat şi o altă versiune cu ocazia întocmirii referatului de evaluare, relatând consilierului de specialitate că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, victima căzând în cuţit în momentul în care se zbătea să scape de cei care l-au prins.

Toate aceste susţineri sunt însă infirmate de probaţiunea administrată în cauză.

Astfel, din declaraţiile martorilor M.A. şi S. F. N., coroborate între ele dar şi cu constatările medico-legale rezultă cu evidenţă că, pe fondul consumului de alcool inculpatul s-a înarmat cu cuţitul corp-delict, anterior revenirii victimei în locuinţă (varianta potrivit căreia ar fi găsit cuţitul în pat fiind lipsită de suport logic, în condiţiile în care, potrivit relatărilor fostei soţii a inculpatului acesta era păstrat în bucătărie) şi că, în momentul altercaţiei dintre victimă şi fratele său, a intervenit, lovind cu cuţitul de mai multe ori înspre fiul său.

Această împrejurare este relevată  atât de probele testimoniale cât şi de concluziile raportului medico-legal care a evidenţiat pe corpul victimei existenţa mai multor leziuni produse cu acelaşi cuţit corp-delict. Aceste concluzii, ca şi cea referitoare la mecanismul de producere al leziunii tanatogeneratoare (lovire activă cu corp tăietor-înţepător) infirmă versiunea morţii accidentale, versiune avansată la un moment dat de către inculpat.

Pe de altă parte însă, instanţa nu poate primi nici cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărare cu motivarea că  rezultatul periculos s-a produs cu intenţie depăşită întrucât susţinerea inculpatului potrivit căreia nu ar fi urmărit moartea fiului său este lipsită de relevanţă.

În speţă, este esenţial a se observa că inculpatul a folosit, pentru atac, un cuţit, obiect apt să producă moartea; că lovitura aplicată a vizat o zonă a corpului în care se află organe vitale şi că intensitatea loviturii a fost ridicată, obiectul vulnerant pătrunzând în ficat, producând astfel hemoragia ce a condus în cele din urmă la deces.

În aceste împrejurări ipoteza săvârşirii faptei cu praeterintenţie  este exclusă putându-se discuta, eventual, despre comiterea faptei cu intenţie indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale şi fără a urmări producerea lui, acceptă posibilitatea producerii acestuia.

Pe de altă parte însă, în favoarea inculpatului nu poate fi reţinută nici circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, prev.de art. 73 lit.”b” Cod penal, întrucât nu sunt întrunite cerinţele legale ale dispoziţiei legale invocate.

În concret, conduita victimei faţă de fratele său, exprimată prin îmbrâncirea acestuia nu se constituie într-un act provocator în sensul disp. art. 73 lit.”b” Cod penal , cu  atât mai mult cu cât, în cursul serii, între cei doi fraţi mai avusese loc un incident similar.

De altfel, este de reţinut că inculpatul nu a invocat niciun moment  faptul că ar fi acţionat agresiv sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinate de o provocare din partea fiului său. Sub acest aspect declaraţia inculpatului se coroborează cu cele ale martorilor audiaţi în cauză (M. A. şi S. F. N.) care au relevat că nu au remarcat modificări ale stării inculpatului anterior săvârşirii faptei.

În fine, mai este de menţionat faptul că în faţa instanţei, într-o încercare timidă de a-şi justifica gestul, inculpatul a susţinut că este posibil să fi avut o asemenea reacţie „şi de teamă” deoarece victima îl bătuse anterior în mai multe rânduri.

Chiar dacă din probaţiunea testimonială administrată în cauză rezultă că pe fondul consumului de alcool victima a mai provocat scandaluri, iar la momentul decesului aceasta avea o alcoolemie de 1,60 gr.%o este de reţinut că, în ziua incidentului, între aceasta şi tatăl său (inculpatul) nu a avut loc nicio altercaţie. Mai mult decât atât, prezent în locuinţa familiei M. anterior săvârşirii faptei , martorul S. F. N. a precizat în mod explicit că nici măcar nu a auzit-o pe victimă să profereze ameninţări la adresa tatălui său.

De altfel, mama victimei a confirmat , în parte, susţinerile inculpatului, arătând că victima l-a lovit de 2-3 ori pe inculpat însă de fiecare dată ca urmare a faptului că acesta „se lega” de ea, precizând însă că, în seara incidentului, până la momentul altercaţiei dintre victimă şi fratele său, a fost linişte (f.19).

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare este corectă, acţiunea celui în cauză, de a provoca decesul fiului său în condiţiile descrise, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev.de art.174 alin.1 rap.la art. 175 alin.1 lit.”c” Cod penal.

Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut obiectiv săvârşirea faptei, tribunalul apreciază că în favoarea acestuia nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev.de art. 74 lit.”a” şi „b” Cod penal, deoarece, pe de o parte, simpla constatare a lipsei antecedentelor penale nu atrage automat reţinerea circumstanţei atenuante prev.de art. 74 lit.”a” Cod penal, iar pe de altă parte, recunoaşterea  făcută în condiţiile descrise – prin minimalizarea propriei vinovăţii – nu justifică reţinerea celei de-a doua circumstanţe atenuante.

În context, este de observat că, deşi lipsit de antecedente penale, inculpatul nu a reprezentat nu model pentru membrii familiei şi comunităţii locale, acesta având un comportament agresiv asupra tuturor membrilor familiei, pe fondul unui consum ridicat de băuturi alcoolice, atitudini similare adoptând şi în comunitate, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

Cu toate acestea, instanţa va da eficienţă împrejurărilor mai sus relevate, orientându-se, la aplicarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.

În baza textelor legale mai sus menţionate şi făcând şi aplic. disp.art. 53 pct.2 lit.”a”, art.64 Cod penal dar şi ale art.72 Cod penal , tribunalul îl va condamna pe inculpatul M.O.G.,  pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" , teza a II-a şi lit. "b" Cod penal.

Potrivit art. 118 alin.1 lit. „b” Cod penal se va dispune confiscarea cuţitului corp delict, folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.

În cursul urmăririi penale inculpatul a fost reţinut de către procuror la data de 25 decembrie 2008, ulterior dispunându-se arestarea preventivă a acestuia prin încheierea penală nr.75/CC/25 decembrie 2008, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr.3324/112/2008, cel în cauză fiind trimis în judecată în stare de arest.

Ca urmare, conform disp. art. 350 Cod procedură penală se va dispune menţinerea stării de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 25 decembrie 2008, la zi.

Se va face  aplic. art. 71 şi 64 lit. "a",teza a II - a şi lit. "b" Cod penal.

În latura civilă a cauzei este de reţinut că prezentă în instanţă , mama victimei a declarat la termenul din 25 martie 2009, că nu emite pretenţii civile faţă de inculpat, aşa încât se va constata că partea vătămată M. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Domenii speta

Spete similare