CONT.ADM.:Sancţionarea avocatului contravenientului cu amendă judiciară în temeiul prevederilor art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. Confirmarea soluţiei fondului de instanţa de recurs. Contestaţie în anulare inadmisibilă

Decizie din 17.11.2010


Prin încheierea  din X/2010 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. X/X/2009  s-a dispus  sancţionarea  avocatului P. E. cu 700 lei amendă judiciară în temeiul prevederilor art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt  că în baza contractului de asistenţă juridică nr. Y/2009 încheiat cu petiţionarul R. N., avocatul P. E. a introdus pe rolul Judecătoriei Buzău două contestaţii împotriva aceluiaşi proces verbal de contravenţie seria CC nr. Y/2009 , una ce a făcut obiectul dosarului nr. Z/Z/2009 repartizată aleatoriu pentru termenul de judecată din 20.10.2009 / CC 17 , iar alta ce a făcut  obiectul dosarului  nr. W/W/2008 repartizată aleatoriu pentru termenul de judecată din 23 .10.2009/ CC 15 , după care a depus sub semnătură proprie o cerere de renunţare la judecata cauzei ce face obiectul dosarului nr. Z/Z/2009  (ce nu poartă  semnătura clientului ).

În contextul expus , în raport de prevederile art. 68 alin. 1 şi art. 69 alin. 1 din Codul de procedură civilă,  prin raportare la dispoziţiile Legii avocaturii nr. 51/1995, instanţa a apreciat că avocatul P.E. , prin conduita sa , a urmărit eludarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor consacrat de Legea nr. 304/2004 şi Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti , în condiţiile în care a formulat o cerere de renunţare la judecată , vădit netemeinică , întrucât nu a fost mandatată în acest sens, urmărind  ca plângerea să fie judecată de un alt complet de judecată .

Cererea de reexaminare formulată de avocat împotriva încheierii sancţionatorii a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din Y/2010 , reţinându-se  conform considerentelor expuse,  că în raport de prevederile art. 723 alin. 1 din Codul de procedură civilă potrivit cărora drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă  şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege ,  sancţiunea cu 700 lei amendă judiciară  a fost corect aplicată.

Împotriva  celor două încheierii din X/ 2010 şi respectiv Y/2010 a declarat recurs petenta P. E., în termen legal , criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar .

În expunerea motivelor de recurs, petenta a invocat în esenţă  faptul că s-ar putea face vinovată cel mult de neglijenţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu , în nici un caz de abuz de drept , în condiţiile în care  acţiunea a fost înregistrată din eroare de un alt avocat , datorită mapei comune  existentă la nivelul cabinetului de avocatură , privind  acţiunile ce ţin de competenţa Judecătoriei Buzău .

Prin decizia nr. X/2010 pronunţată de Tribunalul Buzău  s-a respins recursul ca neîntemeiat,  sub motivaţia că petenta a urmărit  prin  conduita sa eludarea  principiului repartizării aleatorii a cauzelor , manifestând  astfel rea credinţă în exercitarea  mandatului încredinţat de contravenient .

Împotriva deciziei nr. X/2010 pronunţată de Tribunalul Buzău a formulat contestaţie în anulare petenta P. E.în temeiul art. 317 şi urm. din  Cod de procedură civilă , invocând în esenţă  cel mult neglijenţa sa în înregistrarea a două plângeri împotriva aceluiaşi proces verbal de contravenţie , cu concursul unei alte colege avocat  , datorită confuziei  asupra mapei de acţiuni întocmită la nivelul biroului de avocatură .

Prin decizia civilă nr. Z/2010, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petentă.

În acest sens s-a avut în vedere :

Conform dispoziţiilor art. 317 alin. 1 din Cod de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare ,  când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina , nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii , sau când  hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică  privitoare la competenţă ,şi numai dacă motivele expuse nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului .

Potrivit art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie  când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale  sau când instanţa , respingând recursul sau admiţându-l numai în parte ,  a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

În cauza dedusă judecăţii  , contestatoarea  a formulat motive de critică ce  vizează fondul cauzei , nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 şi respectiv ale art. 318 din Cod procedură civilă, considerent pentru care s-a  respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare .