Drept procesual civil Contestaţie la executare - anularea executării silite, deblocarea conturilor şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei .Anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, precum şi a întregii executăr

Drept procesual civil

Contestaţie la executare - anularea executării silite, deblocarea conturilor  şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei .

Anularea încheierii de încuviinţare a executării silite,  precum şi a întregii executări silite efectuată în baza acestei încheieri

Art. 399- 405 şi ale art. 400 Cod proc. civ. 

Prin decizia civilă nr. 670/31.10.2012, pronunţată de Tribunalul în dosarul nr. …./116/2012 a fost respins recursul declarat de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „A”- Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.1891/2012 pronunţată de Judecătoria O., a admis recursul declarat de recurentul A R, în contradictoriu cu intimaţii  BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI "A" Bucureşti, SC B… IFN SA, R….. şi B………. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.1891/2012 pronunţată de Judecătoria O. pe care o modifică în parte doar cu privire la modul de soluţionare a contestaţiei la executare şi rejudecând a dispus anularea şi a  încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţată de Judecătoria C în Camera de Consiliu la 17.05.2012, în dosar …/202/2012, precum şi a întregii executări silite efectuată în baza acestei încheieri în dosarul de executare 232/2012 al BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a  pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere următoarele :

La data de 24. 07. 2012, pe rolul Judecătoriei O a fost înregistrată contestaţia formulată de contestatorul AR împotriva intimaţilor Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „A” şi B  I.F.N. S.A., solicitând anularea executării silite începute împotriva sa, deblocarea conturilor sale şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei .

În fapt, contestatorul arată că, la data de 28. 08. 2007, a cumpărat, prin contractul de leasing  nr. 50951, de la B  I.F.N. S.A., un autoturism Hundai Accent …….., serie sasiu nr. …….., pentru care a plătit, în avans, suma de 24970,000 lei vechi, pentru perioada de leasing ( 84 luni ).În contract, au stipulat ca el, contestatorul, să achite,  lunar, ratele , în lei.

Aşa fiind, până în anul 2010, respectiv luna noiembrie 2009, a plătit, către B……. I.F.N. S.A., toate ratele datorate, inclusiv CASCO şi a folosit autoturismul, respectând  obligaţiile stipulate în  contractul de leasing. La data de 26. 03. 2010, prin contractul de primire- predare nr. 953, încheiat cu, a  predat  acesteia autoturismul.  De la acea dată,consideră că nu mai are nicio obligaţie  faţă de aceasta.

Unitatea furnizoare (B…. I.F.N. S.A.), prin Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „” i-a adus la cunoştinţă că s-a înfiinţat poprirea pe conturile sale băneşti, urmare  neachitării sumelor  datorate conform titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing nr. 50951/28. 08. 2007, fiind somat să plătească  suma de 35 903 000, 98 lei vechi , reprezentând debit  restant.

A considerat că această executare  silită este neîntemeiată şi nelegală, motive pentru care, a solicitat anularea acestei executări silite, desfiinţarea popririi înfiinţate asupra conturilor sale şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 399- 405 şi ale art. 400 Cod proc. civ. 

La termenul din 14. 08. 2012, contestatorul şi-a precizat contestaţia, în sensul că înţelege să se judece şi cu terţii popriţi  B………. şi R………….

Drept  urmare, s-a dispus citarea în cauză a terţilor popriţi.

Intimata B…… I.F.N. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi, pe cale de consecinţă, menţinerea măsurii de executare silită, în vederea recuperării debitului restant precum şi a cheltuielilor de executare,  arătând că, în fapt, între B……. I.F.N. S.A., în calitate de locator  şi contestatorul AR, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 50951/28. 08. 2007, prin care B…… I.F.N. S.A. a finanţat achiziţionarea, în sistem de leasing financiar, a unui autoturism marca Hyundai Accent 1.4 ………….., conform art. 2 din contract Totodată, prin contract, se stabilea transmiterea dreptului de posesie şi folosinţă a bunului către utilizator, în schimbul plăţii de către acesta a avansului şi a ratelor de leasing,  cu posibilitatea , pentru utilizator,  de a deveni proprietar al bunului la expirarea durate contractuale, cu condiţia achitării integrale a ratelor de leasing, a valorii reziduale şi a îndeplinirii celorlalte obligaţii asumate de părţi prin contract.

Ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor asumate, B…. S.A. a emis  cele 5 facturi fiscale ( depuse la dosar), pentru plata ratei  de leasing nr. 25 ( achitată parţial),  a ratelor de leasing nr.26, 27, 28 şi plata servicii – reposesie bun şi rata CASCO,  dar, cu toate că, în temeiul art.8 pct. 4 şi art. 10 din contract, contestatorul avea obligaţia de a achita ratele de leasing şi valoarea reziduală, conform graficului de rambursare stabilit de părţi, contravaloarea acestor facturi nu a fost achitată nici până în prezent.

Având în vedere  acest aspect, şi ‚în conformitate cu dispoziţiile art. 16.5 lit. c din contract, B B….. I.F.N. S.A. a  reziliat contractul încheiat cu contestatorul. Urmare rezilierii contractului, B….. I.F.N. S.A. a recuperat bunul  ce a făcut obiectul finanţării  şi s-a adresat Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „A”, cu cerere de executare silită împotriva contestatorului,  în vederea recuperării debitului restant şi  a costurilor recuperării bunului finanţat

B……….. I.F.N. S.A. a solicitat  obligarea contestatorului la plata unei cauţiuni pentru cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea acestei cauze. Infirmă susţinerile contestatorului  formulate în sensul că nu ar mai avea nicio obligaţie faţă de  B…… S.A., întrucât a făcut dovada achitării ratelor de leasing financiar  nr. 24 şi 25 cu cele două ordine de plată depuse la dosar şi, ulterior, a predat bunul care a făcut obiectul finanţării. Arată că ordinul de plată nr. 2009101600085225/26. 10. 2009 atestă transferul sumei de 683, 985 lei, reprezentând contravaloarea facturii  emise pentru rata de leasing nr. 24. Cu această sumă, în temeiul art. 8.6 din contractul de leasing financiar, prin care părţile stabilesc ordinea de stingere a debitelor, B…… I.F.N. S.A. a  stins debitul restant aferent ratei de leasing nr. 23, care fusese achitată parţial. Astfel,  după cum reiese, în mod explicit, din situaţia penalizărilor, deşi fusese virată  suma de 683, 85 lei, suficientă pentru acoperirea integrală a ratei 24, ca urmare a acoperirii restanţei din rata 25, rata 24 a fost doar parţial achitată, rămânând un sold restant de 577, 30 lei. Acest sold a fost stins  odată cu transferul în contul B….. S.A., prin ordinul de încasare nr. 2009111800094743/18. 11. 2009, a sumei de 1410, 98 lei, sumă ce a fost transferată  de către debitor  cu intenţia de a achita factura e aferentă ratei nr. 25. Drept urmare, această factură a fost achitată în limita sumei de 833, 68 lei, rămânând un sold restant  în cuantum de 577, 30 lei , sold pe care contestatorul nu l-a achitat nici până în prezent.

Începând cu data de 18. 11. 2009, A R nu a mai făcut nicio plată, deşi avea posesia bunului, posesie în  temeiul căreia B…… I.F.N. S.A. a  emis facturile aferente ratelor de leasing nr. 26, 27 şi 28. Deşi factura aferentă ratei de leasing nr. 28 a fost emisă la 01. 02. 2010, cu scadenţa la 12. 02. 2010, B…………. I.F.N. S.A. a reintrat în posesia bunului abia la 26. 03. 2010, urmare a rezilierii contractului din culpa contestatorului, pentru neplata ratelor. Pentru recuperarea costurilor suportate cu reposesia bunului, a fost emisă ultima factură în cuantum de 3556,94 lei.

Faptul că a intervenit rezilierea contractului nu este de natură a exonera contestatorul de plata facturilor restante, a penalităţilor aferente acestor facturi şi a daunelor – interese, la care B……….I.F.N. S.A. este îndreptăţită, întrucât contractul a fost reziliat din culpa contestatorului. B………. I.F.N. S.A. solicită să se constate că  a redus cuantumul creanţei datorate cu valoarea obţinută din revânzarea bunului, astfel încât, suma pretinsă în prezent reprezintă  diferenţa cu care este prejudiciată prin rezilierea contractului de leasing.

 Intimatul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „ ”, deşi legal citat cu această menţiune, nu a depus întâmpinare şi nici nu a fost reprezentat în  instanţă. La solicitarea instanţei, a depus copii certificate din dosarul de executare nr. 232/2012.

La termenul din 11. 09. 2012, la cererea instanţei, contestatorul a precizat că  solicită anularea popririi nr. 232 din 9. 07. 2012 şi a procesului – verbal de  stabilirea a cheltuielilor de  executare silită din 22.05. 2012. Totodată, a precizat că înţelege să nu achite 10% cu titlu de cauţiune, din suma contestată.

Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr.1891/2012, Judecătoria O în temeiul art. 404 alin. 1 Cod proc. civ., a admis, în parte, contestaţia  la executare formulată de contestatorul A  R, cu domiciliul în mun. O, b-dul……….., jud. Călăraşi,  în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „A”, cu sediul în Bucureşti………, sector 3, S.C. B………….. IFN S.A., cu sediul în Bucureşti, …………, sector 3 şi terţii popriţi B……., cu sediul social în Bucureşti, b-dul …………… sector 1 şi R…….,cu sediul în Bucureşti, …… , sector 1.

A respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

A anulat poprirea nr. 232/9. 07. 2012 şi procesul – verbal de stabilirea a cheltuielilor  de executare silită din 22. 05. 2012, emise  de intimatul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „A”.

A obligat intimaţii să plătească contestatorului suma de 199 lei, reprezentând cheltuielile de judecată taxă judiciară de timbru şi timbre judiciare.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut în fapt,  că intimata B…….. I.F.N. S.A. a solicitat,  prin  Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „ A”, Judecătoriei C,  încuviinţarea executării silite  împotriva contestatorului, pentru suma de 35903, 98 lei, reprezentând credit restant, la care se adaugă cheltuielile de executare, în baza titlului executoriu respectiv contractul de leasing financiar nr. 50591/28. 08. 2007, pe care l-a încheiat cu contestatorul. Cererea a fost admisă  de Judecătoria C.  prin încheierea din 17. 05. 2012, iar intimatul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „ A” a emis poprirea cu nr. 232/9. 07. 2012, până la concurenţa sumei de 35903,98 lei, reprezentând credit restant şi a sumei de 4820, 94 lei, reprezentând cheltuieli de executare, stabilite prin procesul – verbal din 22. 05. 2012, blocând conturile  pe care contestatorul pe care le are deschise la cei doi terţi popriţi. 

Aceste acte de executare sunt emise în mod nelegal, întrucât s-a cerut încuviinţarea executării silite Judecătoriei C, fără însă a se solicita această încuviinţare Judecătoriei O, în a cărei circumscripţie se face executare silită. Este adevărat că, după emiterea celor două acte de executare silită, intimatul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „A” a solicitat şi Judecătoriei O încuviinţarea executării silite a aceluiaşi titlu executoriu, cerere care a fost admisă prin încheierea din 19. 07. 2012, ulterioară actelor de executare silită.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti şi contestatorul AR.

Prin recursul formulat Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „A” – Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În motivarea excepţiei recurentul susţine că potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.188/2000 executorul judecătoresc îndeplineşte un serviciu de interes public iar potrivit art.7 alin.1 lit.a din acelaşi act normativ executorul are atribuţia de a pune în executare dispoziţiile cu caracter civil din titlul executoriu, actele sale fiind supuse, în condiţiile legii controlului instanţelor judecătoreşti, cei interesaţi sau vătămaţi prin actul de executare au posibilitatea de a formula contestaţie la executare conform codului de procedură civilă.

În acest context, executorul judecătoresc nu poate fi parte într-o acţiune cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, calitate procesuală activă şi pasivă în cadrul unei contestaţii la executare au doar părţile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit.

Calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nu este justificată nici de necesitatea opozabilităţii hotărârii pronunţate cu privire la actul de executare pentru că în calitatea sa de asigurator al unui serviciu public este obligat dă respecte o hotărâre judecătorească.

În acelaşi sens art.399 alin.2 C.proc.civ. statuează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită se sancţionează cu anularea actului nelegal, o posibilă calitate a organului de executare s-ar putea pune numai în situaţia în care contestaţia este formulată împotriva refuzului de îndeplinire a unui act de executare, în toate celelalte cazuri executorul judecătoresc nu dobândeşte calitate procesuală pasivă.

Mai arată recurentul că referitor la calitatea procesuală pasivă a executorului Curtea Constituţională având de soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.399 C.Nou a stabilit că „în cadrul executării silite ca şi în cazul contestaţiei la executare, organul de executare nu are interese proprii şi în consecinţă nu are calitate de parte în proces şi nu este necesar să fie citat ca atare” şi că instanţa de fond a pronunţat în mod eronat o hotărâre împotriva sa, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.

Faţă de motivele invocate şi în baza art.312 alin.1,2,3 C.proc.civ. s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii contestaţiei formulate împotriva BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti, cu obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea recursului formulat de recurentul A R s-a arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică conform atr.304 pct.7,8,9,10 C.proc.civ.

În motivarea recursului formulat recurentul arată că a formulat contestaţie la executare solicitând anularea executării silite pentru că a considerat că înfiinţarea popririi pe conturile sale este nelegală având în vedere că şi-a îndeplinit toate obligaţiile faţă de furnizorul autoturismului faţă de care nu are nicio obligaţie financiară, aşa cum rezultă şi din procesul verbal de predare primire o astfel de obligaţie nefiind stipulată nici în contractul de vânzare cumpărare.

În aceste condiţii, hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală.

Netemeinicia hotărârii rezultă din faptul că instanţa fără o cercetare judecătorească suficientă şi o interpretare justă a probelor nu a ţinut cont de faptul că recurentul nu mai are nicio obligaţie financiară faţă de furnizor şi că şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale aşa cum rezultă din actele depuse la dosar.

Mai arată recurentul că în mod greşit instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare faţă de situaţia că nu mai are nicio obligaţie faţă de furnizorul autoturismului.

Faţă de motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului formulat, casarea sentinţei şi rejudecând cauza să se pronunţe o hotărâre temeinică şi legală.

Intimata B…..IFN SA – Bucureşti a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti şi respingerea recursului declarat de contestatorul AR.

În motivarea întâmpinării intimata a arătat că BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti  nu are calitate procesuală pasivă în cauză având în vedere că în cadrul contestaţiei la executare au calitate de părţi creditorul, debitorul şi terţii popriţi neputând fi chemat în calitate de intimat organul de executare, care nu are interese proprii în cauză.

În ceea ce priveşte recursul formulat de contestatorul intimat a arătat că în mod temeinic şi legal a respins instanţa de fond cererea de suspendare a executării silite pentru că nu s-a achitat cauţiunea de 10% iar în şedinţa publică din 11.04.2012 contestatorul a precizat că nu înţelege să achite cauţiunea şi că a fost admisă contestaţia dispunându-se anularea actelor de executare instanţa pronunţându-se corect asupra acestui aspect având în vedere că executarea s-a făcut în baza unei încheieri de încuviinţare dată de o instanţă necompetentă.

Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a apreciat că recursul declarat de BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti este nefondat.

Prin sentinţa civilă nr.1891/11.09.2012 a Judecătoriei O în baza art.274 C.proc.civ. intimaţii S.C. B…….. IFN SA – Bucureşti şi BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti au fost obligaţi către contestator la plata sumei de 199 lei neprezentând cheltuielile de judecată.

În prezentul recurs BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive menţionând că în cadrul unei contestaţii la executare părţi sunt creditorul şi debitorul problema calităţii procesuale pasive a organului de executare ar putea fi posibilă doar în ipoteza prevăzută de art.399 alin.1 C.proc.civ. când contestaţia are în vedere refuzul de a se îndeplini un act de executare, în toate celelalte cazuri actele întocmite de organul de executare fiind supuse controlului instanţei, care poate dispune la cererea persoanelor interesate sau vătămate prin întocmirea unui act cu nerespectarea dispoziţiilor legale să dispună anularea actului.

La termenul din 14.08.2012 contestatorul prezent în faţa instanţei de fond a învederat că înţelege să se judece cu S.C. B………… SA, BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti şi terţii popriţi B………………. şi R………….iar în urma soluţionării contestaţiei instanţa a apreciat că în baza art.274 C.proc.civ. se impune obligarea la plata cheltuielilor de judecată şi a BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti, ceea ce înseamnă că s-a apreciat că acesta este în culpă procesuală.

Este fără îndoială că cel care formulează o cerere de chemare în judecată stabileşte cadrul procesual în baza principiului disponibilităţii iar în situaţia de faţă contestatorul a înţeles să se judece şi cu BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti, cel care emisese actele de executare silită a căror anulare se solicitase.

Este adevărat că potrivit art.399 alin.1 C.proc.civ contestaţia la executare se poate formula în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare ori să îndeplinească un act în condiţiile prevăzute de lege. În situaţia de faţă nu suntem în prezenţa unui refuz executorului de îndeplinire a unui act de executare însă acesta a fost cel care a îndeplinit actele de executare silită cu nerespectarea dispoziţiilor legale. Astfel, acesta s-a adresat Judecătoriei C pentru încuviinţarea executării silite împotriva debitorului A R, deşi acesta domicilia în Municipiul O. şi nu în C. , situaţie ce rezultă din facturile ataşate contractului de leasing nr.5095/2007 şi situaţia penalizărilor iar în urma acestei încuviinţări s-a dispus înfiinţarea popriri pe conturile debitorului.

Ulterior în urma verificării documentelor depuse în dosarul de executare se constată că domiciliul debitorului este în Municipiul O. şi că încuviinţarea executării trebuia dată de Judecătoria O. În această situaţie conform procesului verbal din 6.07.2012 BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti constată că în mod eronat s-a solicitat încuviinţării executării la Judecătoria C şi se dispune ridicarea poprii înfiinţate asupra conturilor bancare ale debitorului deschise la B……… şi R………….. şi restituirea sumei de 772 lei, solicitându-se şi încuviinţarea executării la instanţa competentă respectiv Judecătoria O, care admite cererea prin încheierea din 19.07.2012. Faţă de împrejurările în care s-a realizat executarea silită împotriva debitorului rezultă că nu au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la formularea cererii de încuviinţare la executare silită la instanţa competentă iar culpa îi aparţine executorului judecătoresc, pentru că acesta trebuia să depună diligenţele necesare şi să analizeze actele dosarului de executare pentru a se adresa instanţei competente. Pentru că nu a procedat în acest mod s-a efectuat o executare silită care nu a respectat dispoziţiile legale motiv pentru care debitorul a fost nevoit să declanşeze prezentul proces. Cum obligarea la plata cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţilor tribunalul a apreciat că şi BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti este în culpă şi că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea art.274 C.proc.civ.

În baza considerentelor arătate tribunalul a apreciat că recurentul BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti are calitatea procesuală pasivă atâta timp cât actele de executare nu au respectat dispoziţiile legale datorită neglijenţei sale.

Referitor la recursul declarat de contestatorul A R analizând probele administrate în cauză, sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate tribunalul l-a apreciat fondat, sub aspectele ce vor fi arătate.

În primul rând, nu poate fi primită critica recursului referitoare la respingerea cererii de suspendare a executării silite de către instanţa de fond în condiţiile în care contestatorul nu a înţeles să achite cauţiunea prevăzută de lege. Astfel, potrivit art.403 C.proc.civ. instanţa poate suspenda executarea dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă sau prevăzut de lege. În situaţia de faţă art.403 alin.4 C.proc.civ. prevede o cauţiune de 10% din valoarea obiectului cererii iar instanţa i-a pus în vedere contestatorului să achite cauţiunea în acest procent însă acesta la termenul din 11.09.2012 a precizat că nu înţelege să achite cauţiunea. Sancţiunea care intervine în cazul neachitării cauţiunii este respingerea cererii aşa cum în mod legal a procedat şi instanţa de fond.

Prin sentinţa civilă nr.1891/11.09.2012 Judecătoria O a admis contestaţia la executare formulată şi a dispus anularea popririi nr.232/9.07.2012 şi procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 22.05.2012 deşi se solicitase de către contestatorul A R anularea întregii executări silite. La termenul din 11.09.2012 contestatorul precizează că solicită anularea popririi nr.232/2012 şi a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare dar nu a arătat dacă înţelege să renunţe la anularea executării, ceea ce însemnă că contestaţia la executare a vizat şi acest aspect.

Pentru aceleaşi considerente reţinute de instanţa de fond respectiv că încuviinţarea executării silite a fost dată de o instanţă necompetentă tribunalul a apreciat că se impune anularea şi a încheierii din 17.05.2012, pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr………./202/2012, în şedinţa Camerei de Consiliu şi prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite la solicitarea creditorului B……. IFN SA. Se impune anularea acestei încheieri şi pentru faptul că atâta timp cât aceasta rămâne în fiinţă poate produce efecte juridice şi cel puţin teoretic pot fi emise alte acte de executare în baza acesteia, chiar dacă creditoarea s-a adresat cu o nouă cerere de încuviinţare a executării instanţei competente, respectiv Judecătoriei O. Întrucât executarea silită s-a desfăşurat în baza încheierii din 17.05.2012 a Judecătoriei C…., instanţă care nu avea competenţa de a o pronunţa, înseamnă că au fost nesocotite dispoziţiile art.3731 C.proc.civ. şi pe cale de consecinţă se impune anularea întregii executări silite conform art.404 C.proc.civ.. Trebuie avute în vedere şi prevederile art.105 alin.1 C.proc.civ. potrivit cărora „actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege iar instanţa de fond a constatat corect că încuviinţarea executării silite a fost dată de o instanţă necompetentă, situaţie în care în baza textului legal citat se impune anularea actului emis cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

Instanţa de fond a dispus anularea formelor de executare pentru considerentul că au fost întocmite de o instanţă necompetentă şi nu a analizat şi criticile contestatorului cu privire la fondul creanţei pentru care se solicitase executarea acesta susţinând, ca şi prin prezentul recurs, că nu mai datorează nicio sumă de bani. Întrucât necompetenţa instanţei care a încuviinţat executarea silită a dus la anularea încheierii de încuviinţare a executării a actelor emise în baza acesteia şi a întregii executări silite instanţa nu mai putea analiza celelalte susţineri ale contestatorului referitoare la creanţă atâta timp cât exista un alt motiv de nulitate iar încuviinţarea executării silite de către instanţa competentă s-a dispus ulterior emiterii actelor de executare contestate prin prezenta contestaţie respectiv 19.07.2012, nefiind emise în baza acestei încheieri acte de executare noi.

Prin cererea de recurs contestatorul a arătat că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală în baza prevederilor art.304 pct.7,8,9,10 C.proc.civ.. În primul rând, pct.10 de la art.304 a fost abrogat prin OUG nr.158/2000 iar invocarea celorlalte texte prin reproducerea doar a conţinutului acestora fără o referire concretă la aplicarea acestora în raport de hotărârea recurată nu este suficientă. În aceste condiţii tribunalul a apreciat că nu este incident nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de aceste dispoziţii legale la care s-a făcut referire.

Faţă de considerentele expuse şi văzând şi dispoziţiile art.312 C.proc.civ. s-a dispus respingerea recursului declarat de BEJ Asociaţi „” – Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.1891/2012 pronunţată de Judecătoria O.

A fost admis recursul declarat de recurentul A R, în contradictoriu cu intimaţii  BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI "A" Bucureşti, SC …… IFN SA, R…. S.A- Bucureşti şi B………….. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.1891/2012 pronunţată de Judecătoria O, modificată  în parte sentinţa doar cu privire la modul de soluţionare a contestaţiei la executare şi rejudecând:

S-a dispus anularea şi a  încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţată de Judecătoria C în Camera de Consiliu la 17.05.2012, în dosar …../202/2012, precum şi a întregii executări silite efectuată în baza acestei încheieri în dosarul de executare 232/2012 al BEJ Asociaţi „A” – Bucureşti, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Domenii speta

Spete similare