Plângere contravenţională

Plângere contravenţională

Prin cererea  înregistrată  sub numărul de mai sus petentul H.E. a  formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. 3000472 din 01.09.2009  încheiat de DRDP Cluj, SDN Bistriţa solicitând  instanţei în principal să constate nulitatea procesului-verbal, iar în subsidiar să dispună anularea acestuia ca netemeinic şi nelegal. La termenul de judecată din 04.05.2010 petentul şi-a precizat plângerea în sensul că solicită în principal să se constate  nulitatea procesului-verbal iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

În fapt, petentul arată că la 01.09.2009 a fost oprit în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare BN 03 XMW care îi aparţinea, reţinându-se că acesta circula fără a deţine rovinietă valabilă. Arată că la simpla lecturare a procesului-verbal se poate reţine că acesta nu îndeplineşte condiţiile legale privind încheierea lui. Arată mai întâi că procesul-verbal nu este semnat nici de contravenient, nici de cel puţin un martor, aşa cum prevede art. 19 din OG 2/2001 situaţie în care se impune anularea acestuia. Mai apoi arată că speţa trebuie analizată şi prin prisma jurisprudenţei CEDO (Cauza Anghel contra României) în sensul că sarcina probei trebuie răsturnată, mai precis că agentul constatator aste cel care trebuie să dovedească realitatea celor consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar nu petentul să fie nevoit să-şi dovedească nevinovăţia. Cu referire la fondul cauzei, petentul arată că recunoaşte în parte cele menţionate în procesul-verbal, dar că în scurt timp de la încheierea acestuia a achita taxa de utilizare a reţelei drumurilor naţionale din România. Arată în final că, în situaţia în care argumentele menţionate mai sus nu vor fi luate în considerare de către instanţă, aceasta, având în vedere gradul redus de pericol social al faptei, faptul că aceasta nu a produs nici un prejudiciu, că el petentul a achitat valoarea rovinietei şi că este la prima abatere de acest gen, să-i înlocuiască amenda cu avertismentul.

În drept petentul invocă prevederile OG 2/2001.

II. Expunerea poziţiei intimatei faţă de acţiune

Legal citată, intimata  nu şi-a delegat reprezentant în instanţă, dar prin notele de şedinţă depuse le dosarul cauzei a solicitat respingerea ca  neîntemeiată a  plângerii şi menţinerea  ca legal  şi temeinic a procesului-verbal atacat. În fapt, intimata arată  că data controlului autovehiculul  aparţinând petentului circula  pe drumurile naţionale fără a deţine rovinietă valabilă, iar potrivit art. 8 din OG 15/2002 această  faptă  constituie contravenţie şi că amenda aplicată se  încadrează în limitele stabilite de legiuitor. Arată că prezumţia de legalitate şi temeinicie de care, potrivit legii, se bucură procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost răsturnată, iar sancţiunea avertismentului nu este suficientă pentru a reuşi să-i atragă atenţia petentului cu privire la obligaţiile ce-i revin în materie. Mai arată că procesul-verbal nu este semnat de petent întrucât a fost încheiat de agentul constatator în lipsa acestuia şi că apare menţionat în procesul-verbal şi motivul lipsei semnăturii martorului: faptul că nu era prezentă la momentul respectiv nicio persoană care să aibă această calitate. Arată că nulităţile invocate de petent se numără printre cele relative situaţie în care trebuie dovedită vătămarea suferită, or această dovadă nu a fost făcută de petent. Mai arată  că  este o practică  în rândul  transportatorilor de a  circula fără rovinietă şi de a achiziţiona această  rovinietă abia după ce au fost surprinşi de către organele de control şi sancţionaţi contravenţional, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Arată că la  întocmirea  procesului-verbal au  fost  respectate  toate cerinţele prevăzute  de lege şi că sancţiunea aplicată  este  proporţională  cu  gradul de pericol social al  faptei săvârşite, ţinând  seama  şi  de celelalte  criterii prevăzute  de lege. În drept, intimata  invocă  prevederile OG 2/2001.

III. Situaţia de fapt reţinută de instanţă

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 3000472/01.09.2009 încheiat de SDN BISTRITA (f. 3) s-a constatat că petentul a circulat fără rovinietă valabilă care să ateste achitarea tarifului de utilizare a reţelei drumurilor naţionale din România pentru autovehiculul BN 03 XMW, conform OG 15/2002. Drept pentru care a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 8 alin. (2) din OG 15/2002 cu amendă contravenţională de 3.500 lei. Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientei şi nu poartă semnătura vreunui martor care să ateste aceasta, dar face menţiune despre motivul care a condus la încheierea lui în acest mod: faptul că ceilalţi participanţi la trafic refuză calitatea de martor. Instanţa constată depusă de petentă la dosarul cauzei, factura fiscală emisă de POŞTA ROMÂNĂ SA (f. 20) care atestă că aceasta a achiziţionat pe data de 04.09.2009 rovinietă valabilă pentru un an de zile (04.09.2009-03.09.2010) pentru mijlocul de transport BN 03 XMW.

IV. Motivarea soluţiei în drept

Conform OG 15/2002, art. 1 alin. (2) începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz. Conform art. 1 alin. (1) lit. j), prin rovinietă se înţelege  documentul care atestă achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, ale cărui model, formă şi condiţii de eliberare se stabilesc prin normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor. Conform art. 8, fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.

Instanţa reţine că motivele pentru care procesul-verbal nu este semnat nici de petent, nici de martor, au fost menţionate de agentul constatator în cuprinsul aceluiaşi proces-verbal, prevederile art. 19 din OG 2/2001 fiind astfel respectate.

Petentul susţine faptul că, urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii în Cauza Anghel contra României, în procesul contravenţional sarcina probei trebuie răsturnată faţă de prevederile art.1169 C. civ., în sensul că agentului constatator îi revine sarcina de a dovedi vinovăţia contravenientului, iar nu ca acesta din urmă să trebuiască a-şi dovedi nevinovăţia. Cu privire la acest aspect instanţa arată că pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art. 6 al Convenţiei Curtea Europeană a instituit trei criterii: 1) calificarea din dreptul intern al statului în cauză potrivit căruia dacă o măsură este calificată în dreptul intern al unui stat ca fiind penală, ea va avea acelaşi caracter şi din punctul de vere al art. 6 din Convenţie; 2) natura dispoziţiei sancţionatorii cu două subcriterii, câmpul de aplicare al normei şi scopul pedepsei.  Conform acestui criteriu atâta vreme cât norma juridică internă a statului în cauză are un caracter general şi urmăreşte un scop represiv intră în domeniul penal al art. 6 din Convenţie şi 3) natura şi gravitatea pedepsei  conform căruia o măsură sau procedură poate fi apreciată ca fiind penală din punctul de vedere al art. 6 din Convenţie, deşi în dreptul intern nu este calificată astfel, doar dacă atinge un anumit grad de severitate.

În funcţie de aceste criterii, în Cauza Anghel contra României procedura contravenţională a fost calificată de Curte ca aparţinând domeniului penal în sensul art. 6 din Convenţie în condiţiile în care la momentul respectiv în legislaţia română era prevăzută ca sancţiune contravenţională alternativă închisoarea contravenţională, deşi aceasta nu fusese efectiv aplicată persoanei în cauză (Petre Anghel). Or este cunoscut faptul că în prezent o asemenea sancţiune nu mai există în legislaţia română condiţii în care cel puţin procedura contravenţională din prezenta cauză nu poate fi calificată drept penală.

Dealtfel problema de a răsturna sarcina probei nu poate fi pusă şi pentru motivul că petentul a recunoscut cele menţionate în procesul-verbal, respectiv faptul că nu avea achitat tariful de utilizare a reţelei drumurilor naţionale la momentul controlului şi că a achiziţionat rovinietă abia ulterior constatării contravenţiei, aşa cum atestă înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la solicitarea petentului de înlocuire a  amenzii cu avertisment, instanţa, având în vedere cuantumul ridicat al amenzii prevăzute de legiuitor, apreciază că pericolul social este pe măsură, iar aplicarea în această situaţie a avertismentului nu ar constitui o justă individualizare în raport cu prevederile art. 21 al. 3 din OG 2/2001.

Faptul însă că petentul a achitat tarifului de utilizare a reţelei drumurilor naţionale din România la scurt timp de la momentul încheierii procesului-verbal dovedeşte că acesta este o persoană ce înţelege să se conformeze prevederilor legale, aceasta reprezentând o circumstanţă personală de care instanţa ţinând seama în condiţiile art. 21 al. 3 din OG 2/2001, va reindividualiza sancţiunea aplicată contravenientului în sensul coborârii amenzii la 2.500 lei, minimul prevăzut de lege la data săvârşirii contravenţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea formulată de petentul H.E.  împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 3000472 din 01.09.2009  încheiat de DRDP Cluj prin SDN Bistriţa cu sediul în  Bistriţa str.Petru Maior 1, jud. Bistriţa-Năsăud.

Reindividualizează sancţiunea în sensul aplicării amenzii contravenţionale de 2.500 lei.

Domenii speta

Spete similare