Plângere contravenţională . Repunere în termen

Sentinţa civilă nr. 1430/18.10.2012. Plângere contravenţională . Repunere în termen

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele :

 Prin cererea înregistrată sub nr. xx pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de xx, petentul NGM  a formulat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ, plângere împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor xx, prin care a fost sancţionat cu amendă în cuantum de xx lei.

În motivarea cererii, petentul a arătat, la data de 29.03.2012 a aflat de la Primăria municipiului Iaşi, Direcţia Economică şi de Finanţe Publice Locale că este înregistrat cu o amendă în cuantum de xx de lei, aplicată prin procesul verbal xx. A arătat că nu cunoaşte motivele pentru care a fost întocmit acest proces verbal, acest act nefiindu-i comunicat, motiv pentru care a revenit la data de 29.03.2012 la sediul Primăriei Iaşi pentru a i se comunica o copie. Totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 31 şi 32 din OG nr. 2/2001.

În dovedire a anexat copie chitanţă (fila 3).

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată. A menţionat că procesul-verbal a fost întocmit conform OG nr. 2/2001, nu-i lipseşte vreun element care este de natură a atrage nulitatea sa absolută, iar fapta a fost comisă în împrejurările descrise de agentul constatator. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1169 şi art. 1171 Cod civil, art. 15 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 121 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1391/2006.

În dovedire a anexat copia procesului-verbal contestat, planşă fotografică.

În temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin sentinţa civilă nr. xx Judecătoria Piatra Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petent în favoarea Judecătoriei Bicaz, faţă de locul săvârşirii faptei, pe raza localităţii xx. Dosarul a fost înregistrat pe rolul judecătoriei Bicaz sub acelaşi număr xx la data de 30.07.2012.

Instanţa a administrat, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisuri. La solicitarea petentului instanţa a solicitat intimatei să facă dovada comunicării procesului verbal contestat, sens în care la dosar a fost depus un borderou trimiteri corespondenţă din data de 27.04.2011.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Cu privire la termenul de introducere al plângerii instanţa constată că procesul verbal xx a fost întocmit la data de 26.04.2011, iar plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 13.04.2012, fiind expediată prin poştă, data înregistrării la poştă fiind 11.04.2012.

În raport de dispoziţiile art. 31 din OG nr. 2/2001 conform căruia „Împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia” instanţa apreciază că în speţă trebuie stabilit în concret momentul comunicării procesului verbal contestat. Analizând procesul verbal contestat instanţa reţine că acesta nu este semnat de contravenient, agentul constatator completând procesul verbal cu menţiunea că „Nu recunoaşte faptele şi refuză să semneze procesul verbal”. În acest context instanţa apreciază că procesul verbal seria CC nr. 8003845 nu a fost înmânat petentului la data constatării săvârşirii contravenţiei – 26.04.2012.

Conform dispoziţiilor art. 26 alin. 3 OG nr. 2/2001, în situaţia în care contravenientul deşi prezent, refuză să semneze procesul verbal, comunicarea acestuia se va face de către agentul constatator în condiţiile prevăzute de art. 27 din OG nr. 2/2001 conform căruia „Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează intr-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor”. Analizând „Borderoul pentru trimiteri de corespondenţă recomandat prezentate în serie din data de 27.04.2011”, document anexat de către intimată pentru a face dovada comunicării către petent a procesului verbal contestat, instanţa reţine că acest înscris nu face dovada comunicării, prevederile legale fiind foarte clare – aviz de primire sau proces-verbal de afişare, semnat de un martor. În aceste condiţii instanţa apreciază că intimata nu a comunicat în condiţii legale procesul verbal contravenientului.

Instanţa reţine că petentul a formulat plângerea contravenţională înlăuntrul termenul de 15 zile, termen calculat  de la momentul la care a aflat de la Direcţia economică şi finanţe publice locale faptul că figurează cu un debit de xx de lei, amendă aplicată prin procesul verbal xx.

 Faţă de aceste aspecte instanţa a repus petentul în termen şi a considerat plângerea formulată în termen legal.

Deşi procesul verbal nu a fost comunicat petentului în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin.3 din Legea nr. 2/2001, instanţa nu poate aplica dispoziţiile referitoare la prescripţia executării sancţiunii amenzii conform art. 14 din Legea nr. 2/2001, aceasta putând fi invocată doar pe calea contestaţiei la executare şi nu în procedura plângerii contravenţionale cu care a fost sesizată instanţa.

Prin procesul verbal de contravenţie xx încheiat la 26.04.2011, se reţine că petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare xx pe xx în localitatea xx, cu viteza de 84 km/h, faptă prevăzute de art. 121 alin. 1 Hotărârea de Guvern nr. 1391/2006 şi sancţionată de art. art. 101 alin. 2 O.U.G. nr. 195/2002. Petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 402 lei şi 4 puncte de penalizare. Procesul-verbal nu este semnat de contravenient, acesta refuzând să semneze

Instanţa, analizând conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, legalitatea procesului-verbal de contravenţie, prin prisma cazurilor de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că petentul nu a reuşit să facă dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie, acesta beneficiind în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinice instituită de lege în favoarea sa.

Din perspectiva jurisprudenţei Curţii, în materia prezumţiei de nevinovăţie sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 nu interzice existenţa unor prezumţii de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora statele trebuie să respecte cerinţa proporţionalităţii între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit. Aşadar, trebuie analizat în fiecare caz în parte dacă modul în care operează această prezumţie de legalitate a procesului-verbal nu aduce atingere principiului proporţionalităţii între scopul urmărit şi mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.

În cazul analizat instanţa apreciază că sarcina probei este răsturnată, respectiv procesul-verbal de contravenţie nu este valabil decât dacă este însoţit de către o dovadă, de natură tehnică, de săvârşire a contravenţiei. În acest sens, proba certă a vinovăţiei petentului reiese din conţinutul planşelor fotografice anexate la dosar. Din fotografii rezultă în mod neîndoielnic faptul că petentul circula cu viteza de 84 km/h în localitatea xx, pe xx, judeţul Neamţ.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancţiunea contravenţională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei instanţa apreciază că acesta este ridicat, fiind de notorietate faptul că datorită vitezei excesive se produc cele mai multe accidente de circulaţie, multe dintre ele soldate cu vătămarea sau pierderea de vieţi omeneşti. Depăşirea vitezei legale creează un pericol real pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Având în vederea gravitatea faptei, precum şi atitudinea petentului instanţa nu poate face aplicarea art. 7 alin. 2 şi 3 OG 2/2001.

Pentru aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 31 şi 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa consideră plângerea contravenţională ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.

În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare