Exercitare autoritate părintească exclusiv de tată

Sentinţa civilă nr. 1577/08.11.2012 – Materie minori şi familie. Exercitare autoritate părintească exclusiv de tată

I N S T A N T A,

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul xx reclamanta TM a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în contradictoriu cu pârâtul TM, ca autoritatea părintească  privind pe minora RM să fie exercitată exclusiv de ea, iar locuinţa minorei să se stabilească la domiciliul său.

În motivare a arătat, în esenţă, că  fetita este minora in vârsta de 5 ani, de creşterea si educarea ei fiind imperios sa se ocupe mama şi nu tatăl. De asemenea, de la naşterea minorei si pana in prezent ea s-a ocupat exclusiv de creşterea si educarea acesteia şi nu tatăl său care fie a fost plecat din tara, fie in perioadele cat a fost la domiciliu nu a dat importanta creşterii si educării acesteia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

La termenul din data de 01.11.2012 s-a conexat dosarul nr. xx în care reclamantul TM a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în contradictoriu cu pârâta TM, ca autoritatea părintească  privind pe minora RM să fie exercitată exclusiv de el, iar locuinţa minorei să se stabilească la domiciliul său.

În motivarea acestei cereri s-a arătat, în esenţă, că minora s-a aflat în îngrijirea sa de la iniţierea dosarului de divorţ, mergând la grădiniţă şi simţindu-se bine alături de el şi de părinţii săi. În caracterizarea pe care i-a făcut-o d-na sa educatoare se arată că a suferit foarte mult după el, iar la întoarcerea sa în ţară şi-a revenit şi d-na educatoare a fost încântată când a revăzut-o veselă şi plină de viaţă, avându-i alături de ea şi pe bunici.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

Analizând cererile deduse judecăţii în raport cu înscrisurile depuse la dosar, reţine următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Bicaz există înregistrat dosarul nr. xx în care reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între ea şi pârât şi exercitarea autorităţii părinteşti privind pe minora RM; prin cerere reconvenţională pârâtul-reclamant a solicitat ca el să exercite autoritatea părintească asupra minorei.

Ordonanţa preşedinţială, prin esenţa ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică şi fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun. Dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, invocate drept temei al cererilor de faţă, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condiţiilor privind urgenţa măsurii ce se solicită a fi luată de instanţă, neprejudecarea fondului dreptului şi caracterul vremelnic al măsurii ordonate.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 ind.2 Cod procedură civilă, pe timpul divorţului, se pot lua, pe cale de ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice privind încredinţarea minorilor – exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea domiciliului minorilor conform noilor modificări ale Codul Civil, în acest caz, condiţia urgenţei prevăzută de art. 581 Cod procedură civilă fiind prezumată chiar de lege.

În condiţiile în care, în pricinile care au ca obiect luarea unor

măsuri provizorii cu privire la minori, pe durata procesului de divorţ al părinţilor, urgenţa este presupusă, instanţa trebuie să verifice îndeplinirea, în cauză, a celorlalte două condiţii de admisibilitate reglementate de procedura ordonanţei preşedinţiale, respectiv vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

 Astfel, condiţia vremelniciei rezultă din împrejurarea că dispoziţia de atribuire a exerciţiului autorităţii părinteşti asupra minorei cât şi stabilirea locuinţei acesteia se cere a fi luate până la soluţionarea irevocabilă a cererii de desfacere a căsătoriei.

Privitor la cea de a treia condiţie, respectiv cea a neprejudecării fondului, instanţa reţine că măsurile ce se cer a fi luate nu este similară negării dreptului celuilalt părinte de a păstra legături personale cu copilul său iar măsura definitivă a stabilirii exerciţiului autorităţii părinteşti asupra minorei cât şi locuinţa acesteia va fi luată de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de desfacerea a căsătoriei, pe baza unui probatoriu mult mai complex decât cel care poate fi administrat în cauza de faţă, pe baza căruia instanţa îşi va putea forma convingerea care dintre cei doi părinţi prezintă cele mai bune garanţii materiale şi morale pentru creşterea minorei, ţinând cont şi de necesitatea protejării interesului superior al acestuia.

Potrivit dispoziţiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti referitoare la copii.

Stabilirea acestui interes se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care vârsta copilului, condiţiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală şi fizică, ataşamentul acestuia faţă de copil, precum şi al copilului faţă de părinte, profesia părinţilor, profilul lor socio-moral, interesul şi grija manifestată de părinţi în timpul convieţuirii şi după despărţirea în fapt şi alte asemenea împrejurări, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat, sau altul să nu fie luat în seamă.

De la despărţirea soţilor în fapt, minora RM, născută la data de xx a locuit atât împreună cu tatăl său, cât şi împreună cu mama, neavând o locuinţă statornică.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, în prezent minora locuieşte împreună cu mama sa, la locuinţa părinţilor acesteia din comuna xx, sat xx, judeţul Neamţ, iar pentru o perioadă de timp a locuit la locuinţa concubinului mamei sale, numitul BI din comuna xx, judeţul Neamţ. Până la data părăsirii domiciliului comun de către reclamanta-pârâtă, familia a locuit într-un imobil din comuna xx, judeţul Neamţ, însă, datorită condiţiilor modeste, la revenirea pârâtului-reclamant din străinătate, acesta împreună cu fiica lui au locuit la domiciliul părinţilor pârâtului din comuna xx, sat xx, judeţul Neamţ. Din caracterizarea depusă la dosar la fila x rezultă că minora este înscrisă la grădiniţa din xx, frecventând cu regularitate cursurile şi prezentându-se ca o fire veselă, activă, interesată de tot ce se întâmplă în jurul ei.

Neînţelegerile dintre părinţi au culminat cu un episod nefericit în care mama reclamantă a venit la grădiniţă şi şi-a luat fiica de la cursuri, în ciuda împotrivirii educatoarei – fila xxdosar. Ulterior acestui moment, reclamanta s-a mutat împreună cu minora  la locuinţa concubinului său, BI, despre care avea cunoştinţă că fusese condamnat şi arestat pentru o perioadă de 3 ani de zile – după cum recunoaşte în interogatoriul administrat în cauză – fila x dosar, şi nu s-a mai îngrijit ca fetiţa să revină la grădiniţă. Reclamanta a susţinut că nu avea cunoştinţă că bărbatul cu care intrase într-o relaţie extraconjugală suferise o condamnare pentru infracţiuni la viaţa sexuală, însă faptul că s-a mutat cu fiica ei minoră, în vârstă de doar 6 ani la locuinţa unui alt bărbat pe care nu îl cunoştea suficient, denotă că reclamanta nu este în măsură să asigure o bună educaţie copilului; din contră, aceste schimbări pot influenţa în mod negativ dezvoltarea emoţională a minorei, acesta fiind practic nevoită să locuiască în domiciliile unor persoane necunoscute.

Instanţa apreciază că in interesul minorei este ca aceasta să locuiască împreună cu tatăl ei, de care este foarte ataşată – lucru ce rezultă din declaraţiile ambilor martori audiaţi în cauză, persoană responsabilă, care a muncit pentru a-şi întreţine familia şi s-a ocupa cum a ştiut mai bine de creşterea şi educarea fiicei sale. Deşi în cererea principală reclamanta a susţinut că ea a fost singura care s-a ocupat de creşterea şi educarea fiicei sale, din probele administrate rezultă contrariul.

 Reclamanta, persoană care beneficiază de pensie de boală – suferind de miopie, nu a avut un loc de muncă, pârâtul-reclamant fiind cel care susţinea financiar familia; în acest context a fost nevoit să muncească, atât în ţară, cât şi în străinătate, având credinţa ca soţia sa se ocupă de creşterea fiicei lor; din declaraţiile martorilor rezultă însă că reclamanta avea un comportament necorespunzător, obişnuind să umble în compania altor bărbaţi, să consume alcool şi să neglijeze fetiţa. Minora este ataşată de tată, acest lucru rezultând din declaraţiile martorei – care afirmă că minora plângea în faţa fotografiei acestuia – în perioada cât a muncit în Italia, fiindu-i dor de el, dar şi din caracterizarea depusă de educatoarea fetei, din care rezultă schimbarea stării afective a minorei în perioada cât tatăl său era plecat în străinătate.

Deşi s-a susţinut că pârâtul-reclamant ar fi o fire violentă, acest lucru nu a fost probat în cauză, chiar martorul propus de reclamantă arătând că acesta nu este cunoscut ca o fire agresivă sau consumator de alcool, aşa cum s-a încercat a se dovedi.

În aplicarea dispoziţiilor art.496 al.2 Cod civil, instanţa va stabili în  mod provizoriu locuinţa minorei rezultată din căsătoria părţilor la domiciliul tatălui din comuna xx, judeţul Neamţ până la soluţionarea irevocabilă a cererii de divorţ înregistrată pe rol acestei instanţe sub nr.xx

În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta pârâtă la plata sumei de xx lei cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare