Exercitare autoritate părintească

Sentinţa civilă nr. 1802/2018

Şedinţa publică din data de 20.07.2018

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 28.12.2017 reclamanta _ a chemat în judecată pe pârâtul _, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minorul _ exclusiv de către aceasta.

În motivarea în fapt a cererii, a arătat reclamanta că în perioada, 2003-20012 a întreţinut relaţii de concubinaj cu paratul, în urma cărora s-a născut minorul Anton Alexandru, iar începând cu anul 2012 s-a separat în fapt de pârât, iar din acel moment si pana in prezent minorul se afla in grija si ocrotirea sa.

A mai arătat reclamanta că, în situaţia în care aceasta este cea care are efectiv grija de acest minor, iar uneori este obligata sa plece din tara, in aceasta situaţie este nevoita sa solicite acordul paratului de fiecare data, pentru a simplifica aceste proceduri, precum si pentru rezolvarea altor probleme curente legate de creşterea si educarea minorului, a apreciat ca este util ca să fie cea care să exercite autoritatea părinteasca cu privire la minor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 505 Cod civil.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri (filele 3-5).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru (fila 11).

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă.

La termenul de judecată din data de 12.06.2018 reclamanta a depus la dosarul cauzei o declaraţie notarială din care rezultă că pârâtul este de acord cu acţiunea promovată de către aceasta.

Analizând cererea în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi de prevederile legale incidente în cauză, instanţa constată următoarele:

În fapt, reclamanta _ şi pârâtul _ sunt părinţii minorului _, născut la data de _, astfel cum rezultă din certificatul de naştere depus în copie la dosarul cauzei (fila 3), fiind născut în timpul relaţiei de concubinaj ce a existat între cei doi părinţi până în anul 2012.

Instanţa reţine că, în susţinerea cererii de a se dispune exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minorul _ exclusiv de către reclamantă, aceasta nu a indicat un motiv temeinic datorită căruia pârâtul nu ar fi îndreptăţit să-şi exercite autoritatea părintească asupra minorului al cărui tată este.

 A invocat reclamanta că uneori este obligata sa plece din tara, iar în aceasta situaţie este nevoita sa solicite acordul paratului de fiecare data, şi pentru a simplifica aceste proceduri, precum si pentru rezolvarea altor probleme curente (?) legate de creşterea si educarea minorului, neindicând problemele la care face referire şi nici eventuale piedici din partea pârâtului, a apreciat că este util ca să fie cea care să exercite autoritatea părinteasca cu privire la minor, astfel că cererea reclamantei este vădit neîntemeiată, în raport de cele ce urmează, având în vedere interesul superior al copilului care are dreptul de a menţine o relaţie şi cu tatăl său, interes care nu poate fi înfrânt prin astfel de generalităţi.

Pe de altă parte, nu poate fi luată în seamă nici declaraţia notarială dată de pârât la data de 27.12.2017, autentificată sub nr.3430 de Biroul Notarial  „_” prin care pârâtul arată că este de acord ca autoritatea părintească asupra minorului _ să fie exercitată doar de mama acestuia, având în vedere dreptul copilului de a menţine relaţia cu ambii părinţi în privinţa căruia părinţii nu pot tranzacţiona potrivit celor expuse în cauză, nefiind un drept personal al acestora asupra căruia să poată dispună de această manieră, interesul superior al copilului nepunând fi înlăturat printr-o simplă declaraţie la care reclamanta achiesează.

În drept, potrivit art. 503 alin. 1 din Codul civil „părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească”, iar conform prevederilor art. 505 alin. 2 „dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ”.

Potrivit prevederilor art. 398 din Codul civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând doar dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Din interpretarea coroborată a celor două alineate, rezultă că părintele care va exercita autoritatea părintească va avea toate drepturile şi obligaţiile care dau conţinut autorităţii părinteşti (art. 487-502 NCC), iar celălalt părinte, potrivit alin. (2), va avea numai dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 507 din Codul civil, există posibilitatea de a dispune exercitarea autorităţii părinteşti numai de către un singur părinte „dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa”.

În speţă, nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de articolul de mai sus, neexistând niciun motiv întemeiat în sensul legii, astfel că cererea este vădit neîntemeiată.

Astfel, instanţa poate hotărî, prin excepţie de la art. 397 NCC, ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte, dacă există motive întemeiate. Sintagma este utilizată în mai multe texte din noul Cod civil (art. 118, 120), fiind sinonimă cu formularea „motive temeinice”, utilizată atât în Codul familiei, cât şi în noul Cod civil.

 Jurisprudenţa a identificat asemenea „motive întemeiate”, ca fiind comportamentul violent al unui părinte faţă de minor; conduita imorală unită cu neglijarea şi neîndeplinirea îndatoririlor părinteşti; abandonarea domiciliului conjugal şi a minorului, fără a menţine legături cu acesta etc.

Prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, instanţa reţine, astfel, că nu există niciunul dintre cazurile prevăzute de textul de lege enunţat – art.507 C.civ, şi nici alte motive întemeiate care să justifice exercitarea în mod exclusiv a autorităţii părinteşti asupra minorului de către reclamanta, aşa cum a solicitat aceasta.

Astfel, în raport de motivele generale invocate de reclamantă, respectiv faptul că, uneori, este obligata sa plece din tara, iar în aceasta situaţie este nevoita sa solicite acordul paratului de fiecare data, şi pentru a simplifica aceste proceduri, precum si pentru rezolvarea altor probleme curente legate de creşterea si educarea minorului (neindicând problemele la care face referire şi nici eventuale piedici din partea pârâtului), nu poate fi admisă o astfel de cerere.

Instanţa are în vedere faptul că interesul superior al minorului este de a menţine legătura cu ambii părinţi, de a întări relaţiile de atașament cu aceştia, indiferent de neînţelegerile care au determinat despărţirea părinţilor, sau lipsa de comunicare dintre ei, care nu trebuie să afecteze creşterea şi dezvoltarea acestuia.

 Exercitarea drepturilor personale trebuie sa fie apreciate prin raportare  la  împrejurările concrete în care se afla minorul în diferitele etape ale vieţii, împrejurări care sunt practic imposibil de prevăzut la momentul soluţionării cauzei, iar o eventuală lipsire a tatălui de dreptul a exercita autoritatea părintească poate avea consecințe asupra copilului pe viitor. În acest sens, urmează ca tatăl pârât din prezenta cauză să-şi revizuiască atitudinea faţă de propriul copil care are dreptul de a petrece timp alături de el şi de a beneficia de îngrijirea şi ocrotirea şi a tatălui, nu doar din partea mamei.

Pentru considerentele expuse, se reţine că nu există nici un motiv temeinic pentru ca autoritatea părintească asupra minorului __, născut la data de __, să fie exercitată doar de către reclamantă, astfel că instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare