Natura comercială a cauzei. Nulitate absolută contract de înstrăinare imobil-teren către o societate comercială.

Decizie 1861R din 20.12.2007


Natura comercială a cauzei.

Nulitate absolută contract de înstrăinare

imobil-teren către o societate comercială.

Obiectul litigiului - constatarea nulităţii absolute a unui contract de înstrăinare imobil-teren către o societate comercială. Natura comercială a cauzei. Prezumţia de comercialitate, instituită de art.4 din Codul Comercial, nu a fost răsturnată prin dovedirea caracterului civil al obligaţiei. Prin acte civile se înţeleg acele acte de drept privat care, prin structura şi funcţia lor esenţială rămân civile indiferent de persoana care le săvârşeşte: testamentul, adopţia, recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei, etc.

(Decizia comercială nr.1861R din 20.12.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr.24847/3/2007)

Prin sentinţa comercială nr.10889/3.10.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea reclamantei S.C. RB S.A. de constatare a nulităţii absolute a contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.330/16.05.2007 de BNPA Tatomir Cristina şi Drăguţ Reli.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că instanţa a fost sesizată cu o cerere prin care se solicită anularea contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare şi că temeiul legal invocat nu pune în discuţie comercialitatea actului sau natura comercială a contractului de înstrăinare, astfel că tribunalul a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Buftea, considerând că implicarea în proces a unei societăţi comerciale nu este de natură să schimbe caracterul civil al cauzei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. RB S.A. care a solicitat casarea hotărârii de declinare şi trimiterea cauzei spre soluţionare Tribunalului Bucureşti - Secţia Comercială.

Recurenta susţine în motivarea recursului că obiectul cererii introductive este neevaluabil în bani şi are o cauză comercială deoarece scopul încheierii contractului atacat a fost acela al realizării unei investiţii şi realizării de profit.

Se invocă dispoziţiile art.4 Cod comercial care instituie prezumţia de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciantului, indiferent de izvorul lor.

Recursul a fost legal timbrat.

Nu s-a formulat întâmpinare.

Din examinarea sentinţei atacate în raport de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că recursul este întemeiat şi a fost admis pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă S.C. RB S.A. a chemat în judecată pe pârâtul T.M. solicitând instanţei să se constate nulitatea absolută a contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.330/16.05.2007.

În mod greşit prima instanţă a apreciat şi reţinut natura juridică civilă a cauzei şi a declinat dosarul spre soluţionare în favoarea Judecătoriei Buftea.

Sunt întemeiate criticile recurentei referitoare la prezumţia de comercialitate prevăzută de art.4 din Codul comercial, conform căreia, toate contractele şi obligaţiunile unui comerciant au o natură comercială.

În sensul art.4 Cod comercial, pentru ca un contract sau o obligaţie juridică asumată de un comerciant să aibă caracter comercial este necesar ca respectivul contract să nu fie de natură civilă, ori ca părţile raportului obligaţional să nu fi stabilit ele însele contrariul.

Prezumţia de comercialitate este o prezumţie legală, relativă, care poate fi răsturnată, în condiţiile art.4 Cod comercial, prin dovedirea caracterului civil al obligaţiei.

Prin acte civile se înţeleg actele de drept privat care, prin structura şi funcţia lor esenţială nu se pot referi la activitatea comercială şi care rămân civile, indiferent de persoana care le săvârşeşte, cum ar fi: testamentul, acceptarea ori renunţarea la moştenire, adopţia, recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei, etc.

În speţă, prezumţia de comercialitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurenta-reclamantă care este un comerciant, nu a fost răsturnată, ci dimpotrivă, scopul încheierii contractului a fost acela al realizării unei investiţii adecvate obiectului de activitate al societăţii comerciale.

În concluzie, cauza are caracter comercial şi competenţa de soluţionare revine, potrivit dispoziţiilor art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă Tribunalului Bucureşti - Secţia Comercială.

În conformitate cu dispoziţiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul şi a casat sentinţa atacată. A trimis cauza spre competentă soluţionare în fond Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială.

2

Domenii speta