Fond funciar. Cerere de restituire respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu face obiectul legilor fondului funciar, ci a l. 10/2001

 Fond funciar. Cerere de restituire respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu face obiectul legilor fondului funciar, ci a L. 10/2001.

Plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar respinsă ca neîntemeiată, deoarece sunt incidente în speţă dispoziţiile L. 10/2001 şi nu cele ale L. 18/1991 rep., mai precis ale art. 36 al. 5. invocate de petentă abia în cursul judecăţii şi nu în cererea de reconstituire, pe care a depus-o în 16.09.2005,  perioada în care intrase deja în vigoare L. 247/2005.

Judecătoria Bistriţa – Sentinţa civilă nr. 2344/2010.

 Prin plângerea înregistrată la această instanţă, petenţii MAA, MP şi SL au solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, în principal, să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 200 mp. situat în Bistriţa, str. Cerbului, nr. 25, desprins din CF nr. 2182, nr. top. 64/3/2/b/2, iar în imposibilitatea reconstituirii pe acest amplasament, să dispună compensarea cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau dacă nu mai există teren, acordarea de despăgubiri, iar în subsidiar, să dispună trimiterea cererii spre competentă soluţionare Primăriei mun. Bistriţa, în temeiul art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991, republicată.

 În motivare, s-a arătat că în conformitate cu prev. art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991,republicată terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.

 Art. 34 din Legea 1/2000, preluând în esenţă prevederile sus menţionate, face precizarea că este vorba de terenurile ce constituie proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrative teritoriale.

 Alin. 6 din art. 36 din Legea 18/1991, instituie procedura de restituire, precizând că atribuirea în proprietate a terenurilor se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

 Petenţii mai arată că cererea lor, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. top. 64/3/2/b/2 desprins din CF nr. 2182 Bistriţa poziţia B12 în baza Decretului de expropriere nr. 168/1977, s-a adresat Primăriei Bistriţa, însă a fost soluţionată de Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa, indicându-se calea de atac a contestaţiei la Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, în baza art. 27 alin. 1 din Regulamentul privind funcţionarea comisiilor. Petenţii au urmat calea de atac indicată de comisia locală, însă Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud a respins contestaţia ca inadmisibilă.

 Petenţii au considerat că soluţia comisiei în sensul că cererea nu se încadrează în prevederile Legii 18/1991 nu are temei legal, solicitând astfel anularea Hotărârii nr. 174/19.10.2006 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud şi să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei indicate, deoarece aceasta este liberă, nefiind afectată de detaliile de sistematizare invocate de intimată, aspect ce urmează a se lămuri printr-o expertiză de specialitate.

 Legal citată, intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud a formulat întâmpinare (f. 53 – 56), prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.

 În motivare s-a arătat că în temeiul Legii 247/2005, petenţii au depus la Comisia municipală Bistriţa cererea înregistrată sun nr. 22605/16.09.2005 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 200 mp. situată în mun. Bistriţa, str. Cerbului, nr. 25, nr. top. 64/3/2/b/2.

 Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa a respins cererea, motivat de faptul că terenul este ocupat de blocul 1A str. Cerbului, alee de acces, parcare, trotuar aferent blocului nr. lA, alee de acces între blocul 2A şi 1A, conform planului de situaţie întocmit de către Direcţia Tehnică din cadrul Primăriei mun. Bistriţa.

 Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, analizând cererea formulată de petenţi, precum şi actele anexate, în temeiul art. 51, 53 alin. 2 din Legea 18/1991 modificată şi completată prin ar. 2 alin. 1 lit. h, art. 8 alin. 1 şi art. 11 din Legea 10/2001, republicată a hotărât respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei, întrucât terenul nu poate fi restituit în natură în baza art. 34 din Legea 1/2000, modificată şi completată de Legea 247/2005, întrucât nu face obiectul legilor fondului funciar, ci face obiectul Legii 10/2001, petenţii fiind ţinuţi să urmeze procedura prevăzută de această lege.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că în temeiul Legii 247/2005, petenţii au depus la Comisia municipală Bistriţa cererea înregistrată sun nr. 22605/16.09.2005 prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 200 mp. situată în mun. Bistriţa, str. Cerbului, nr. 25, nr. top. 64/3/2/b/2.

 Cererea a fost înregistrată la data de 16.09.2005, deci înăuntrul termenului stabilit de lege pentru depunerea cererilor la Legea 247/2005, fapt pentru care a fost soluţionată de Comisia municipală Bistriţa, urmând procedura prevăzută de acest act normativ.

 Dacă soluţionarea cererii trebuia să urmeze procedura prev. de art. 36 din Legea 18/1991, petenţilor li s-ar fi invocat prev. art. 51 din aceiaşi lege, potrivit cărora cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea decăderii din termen şi ar fi fost îndrumaţi de către comisie în acest sens.

 Dar cererea a fost înregistrată la data de 16.09.2005, iar petenta a urmat procedura prevăzută de Legea 247/2005, însă când a luat cunoştinţă că aceasta i-a fost respinsă, a revenit în plângerea depusă la instanţă şi a invocat disp. art. 36 alin. 5 din L. 18/1991 rep.

 Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, se reţine că suprafaţa scriptică a imobilului teren cu nr.top. 64/3/2/b/2 expropriată din terenul foştilor proprietari, adică a petentei şi soţului ei MP este de 125 mp, însă în realitate suprafaţa de teren expropriată este de 200 mp, reprezentând diferenţa dintre suprafaţa reală, rezultată pe baza măsurătorilor din teren şi suprafaţa înscrisă în cartea funciară, astfel că la aceasta se mai adaugă suprafaţa expropriată a parcelei cu nr.top. 64/3/b/2 de 125 mp, rezultând o suprafaţă totală expropriată de 325 mp, vecinătăţile imobilului fiind: la N – parcarea dintre blocurile cu nr.2A şi 9A, la E- blocul nr. 9A, la S- imobilul cu nr.top. 64/3/2/b/1/1/1, fosta proprietate a petentei şi soţului ei, iar la V – aleea de acces la blocul cu nr.2A, zona verde şi blocul cu nr. 2A. Se precizează în concluzie de către expertul topograf că suprafaţa de teren în cauză esate afectată în proporţie de 100 % de detalii de sistematizare, deoarece pe acest teren sunt amplasate aleile de acces, parcarea, zona verde şi o parte din blocul cu nr. 9A, fapt ce rezultă şi din planul de situaţie întocmit de către expertul tehnic ataşat acestei lucrări (fila 156).

 În speţă , petenţii  nu au invocat disp. art. 36 al. 5 din L. 18/1991 în cererea lor de restituire ci abia când au formulat plângerea împotriva hotărârii comisiei judeţene de respingere ca inadmisibilă a acesteia, deşi atunci era în vigoare L. 247/2005, iar pe de altă parte, din chiar proba cu expertiza tehnică depusă la dosar instanţa reţine că acest teren nu poate face obiectul L. 18/1991 rep. ci doar al L. 10/2001, deoarece terenul în cauză este afectat în totalitate de detalii de sistematizare.

 Astfel, disp. art. 36 al. 5 din L. 18/1991 rep. prevăd că „Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi al altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.

 De asemenea potrivit art. 5 indice 1 din L. 18/1991 rep. „ Cererile de restituire prevăzute la alin. 5, împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancţiunea decăderii din termen”.

 Ca atare, pe de o parte, cererea a fost înregistrată abia la data de 16.09.2005, deci nu în interiorul termenului legal prev. de textul de lege mai sus citat, adică până la data de 1 noiembrie 2001, iar pe de altă parte, în speţă nu-i sunt aplicabile disp. art. 36 al. 5 din L. 18/1991 deoarece terenul în cauză este afectat 100 % de detalii de sistematizare, aşa cum arată şi expertul tehnic care a întocmit documentaţia topografică în cauză, iar datorită faptului că cererea lor nu se poate admite în condiţiile art. 36 al. 5 din L. 18/1991 rep. nu se impune trimiterea cererii pentru a fi soluţionată de către comisia locală, aşa cum s-a solicitat în subsidiarul plângerii precizate (filele 36-37 din dosar).

 Având în vedere considerentele expuse mai sus, văzând că în cauză nu se putea întocmi o documentaţie pentru eliberarea unui ordin al prefectului pe terenul din litigiu, hotărârea atacată cu prezenta plângere fiind temeinică şi legală, instanţa a respins plângerea formulată ca neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile legale mai sus citate şi în considerarea disp. art. 51,53 al. 2 din L. 18/1991 rep, raportat şi la prev. art. 2 al. 1 lit h, art. 8 al. 1 şi 11 din L. 10/2001.

Domenii speta

Spete similare