Administrator. Înstrăinarea părţilor sociale după data deschiderii procedurii. Nulitate.

Administrator. Înstrăinarea părţilor sociale după data deschiderii procedurii. Nulitate.

Art. 38 din Legea nr. 64/1995 republicată interzice administratorilor societăţii comerciale aflate în încetare de plăţi, de a–şi înstrăina, fără acordul judecătorului sindic, acţiunile ori părţile lor sociale, după data deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

Sancţiunea prevăzută de lege pentru încălcarea normei imperative este nulitatea absolută.

Lichidatorul societăţii comerciale în faliment a sesizat judecătorul sindic cu o acţiune în nulitate privind actul adiţional de modificare a actelor constitutive, autentificat sub nr. 1600/ 27.11.2001, întocmit de administratorul societăţii.

S-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2862COM/ 07.11.2001 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei, ridicarea dreptului său de a-şi mai conduce activitatea şi numirea unui lichidator.

Nesocotind dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 64/1995 republicată, asociaţii GV şi BG au înstrăinat părţile lor sociale după data iniţierii falimentului, întocmind în acest sens un act autentic.

Acţiunea este întemeiată.

Textul imperativ al art. 38 din Legea nr. 64/1995 republicată statuează asupra interdicţiei aplicate administratorilor societăţii comerciale aflate în încetare de plăţi, de a–şi înstrăina fără acordul judecătorului sindic, acţiunile ori părţile lor sociale, deţinute la debitorul care face obiectul acestei proceduri.

Sancţiunea prevăzută de lege pentru încălcarea normei imperative este nulitatea absolută.

Aceeaşi sancţiune urmează a fi reţinută în speţă actului adiţional încheiat la actele constitutive ale societăţii supuse acestei proceduri, prin care s-a decis înstrăinarea părţilor sociale către un terţ.

(sentinţa civilă nr. 3918 COM/ 12.06.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Notă: Se poate reţine că sancţiunea nulităţii operează faţă de un act juridic – în speţă, cesiunea de părţi sociale - iar nu asupra actului adiţional, ca înscris care confirmă raportul juridic de transfer a proprietăţii asupra părţilor sociale. În consecinţă, considerăm că soluţia judicios exprimată era cea a constatării nulităţii cesiunii de părţi sociale, conform actului adiţional autentic.

Domenii speta

Spete similare