Fara titlu

Hotărâre din 26.02.2009


1.Înapoiere minor. Obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de reîncredinţare în cursul procesului.

Prin cererea înregistrată sub nr.1053, la data de 03.10.2008, reclamantul P. A., domiciliat în comuna Livezi, satul Pleşoiu, judeţul Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâta V. E., domiciliată în comuna Livezi, satul Tina, judeţul Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la înapoierea minorului P.A.S. pe care îl ţine fără drept. Totodată, a pretins restituirea cheltuieli de judecată avansate.

S-a susţinut de către reclamant în justificarea cererii promovate că, urmare a desfacerii căsătoriei cu pârâta prin sentinţa civilă nr.279/03.03.2003 a Judecătoriei Bălceşti, minorul sus numit i-a fost încredinţat spre creştere şi educare. Cu toate că i-a asigurat toate condiţiile unei dezvoltări corespunzătoare, nu l-a expus vreunui risc material sau moral şi l-a înscris la şcoala din localitate, la 01.11.2007, după ce a primit mai multe apeluri telefonice, a plecat la domiciliul acesteia şi nu l-a mai putut aduce înapoi în pofida eforturilor depuse. S-a învederat în final că instanţele judecătoreşti au respins demersul pârâtei de a obţine reîncredinţarea copilului, iar spaţiul locativ oferit de aceasta este impropriu desfăşurării unei vieţi de familie normale.

În drept s-au invocat disp. art. 103 C.fam.

Cererea s-a timbrat conform reglementărilor în materie.

În dovedire s-au administrat probatorii scrise şi testimoniale.

Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu a uzat de niciun mijloc de probă, cu justificarea adusă pe parcursul judecăţii că minorul i-a fost reîncredinţat de către Tribunalul Vâlcea, comunică foarte bine cu sora lui şi refuză să se mai întoarcă în gospodăria reclamantului.

În complinirea probatoriului s-a luat acesteia, din oficiu, interogatoriu şi s-a anexat decizia civilă nr.33/R-MF/15.01.2009 a Curţii de Apel Piteşti.

Cu privire la problematica speţei, autoritatea tutelară competentă şi-a expus opinia în cuprinsul referatului de anchetă socială întocmit.

 Examinând coroborat ansamblul probelor produse în cauză, instanţa a reţinut că, încredinţat reclamantului spre creştere şi educare prin sentinţa civilă nr. 99/31.01.2003 a Judecătoriei Bălceşti, minorul A.S. a părăsit domiciliul  la începutul lunii noiembrie 2007 şi s-a mutat în locuinţa pârâtei, refuzând să se mai întoarcă. Pentru a conferi legalitate situaţiei create, aceasta a solicitat de îndată reîncredinţarea lui atât pe cale de ordonanţă preşedinţială cât şi pe calea dreptului comun, ambele cereri fiind respinse prin sentinţele civile nr.768/14.12.2007 şi 134/29.02.2008. Urmare a apelului declarat, hotărârea prin care s-a soluţionat fondul a fost desfiinţată de Tribunalul Vâlcea cu decizia civilă nr.254/31.10.2008, confirmată în recurs de decizia civilă nr.33/R-MF/15.01.2009 a Curţii de Apel Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr.41 din 23 ianuarie 2009 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată, în baza argumentelor următor expuse .

 În sensul art.103 C.fam., părinţii pot să ceară înapoierea copilului lor de la orice persoană care l-ar ţine fără drept. În continuare, acelaşi text de lege dispune că, instanţa judecătorească va respinge o astfel de solicitare, dacă înapoierea este contrară intereselor copilului.

Or, în speţă, în cursul derulării prezentului proces, pârâta a obţinut prin hotărâre judecătorească irevocabilă custodia minorului a cărui restituire se solicită, aşadar dreptul de a-l reţine în propria locuinţă şi de a se ocupa de îngrijirea, supravegherea, îndrumarea şi instruirea lui.

În contextul evocat, reclamantului îi revine în mod imperativ obligaţia de a respecta şi a se conforma statuărilor judiciare oricât de injuste şi inechitabile i s-ar părea, mai ales că art.307 C.pen. incriminează fapta reţinerii unui copil minor fără consimţământul persoanei căreia i s-a încredinţat, pedeapsa prevăzută pentru o astfel de infracţiune fiind inclusiv închisoarea.

Întrucât schimbarea, modificarea măsurii de ocrotire anterior luate nu are cum să-i afecteze calitatea de părinte, calitate în care beneficiază de egalitate în raporturile de natură personală, evident că acesta are posibilitatea de a păstra legătura cu minorul în una din modalităţile convenite cu pârâta ori, în caz de refuz, în maniera stabilită de organele competente, dar şi de a veghea în continuare la creşterea şi educarea lui.

De asemenea, pentru ipoteza în care sănătatea, dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a acestui copil la noul domiciliu ar fi primejduită, reclamantul are la dispoziţie instrumentul procedural al acţiunii de reîncredinţare, de care însăşi pârâta a uzat.

Cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a specificat mai sus, din momentul în care s-a pronunţat decizia tribunalului prin care s-a revenit asupra măsurii de ocrotire iniţiale, această cerere vine în contradicţie şi cu unele reglementări penale.

~ 1 ~

Domenii speta