Fara titlu

Hotărâre din 26.02.2009


Partaj succesoral. Necompetenta instantei sesizate de a solutiona cererea de partaj

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1203/185/2008, reclamantul B N a chemat în judecată pârâţii B P şi B I, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se dispună partajarea averii succesorale  a defunctei B M, decedată la 07.06.1995, cu ultimul domiciliu în comuna L, satul T, judeţul Vâlcea.

În motivare s-a arătat faptul că B M a decedat având ultimul domiciliu în comuna L, satul T, iar părţile sunt moştenitori cu vocaţie  succesorală la succesiunea autoarei.

Masa succesorală a defunctei  se compune dintr-o casă în suprafaţă de 86 m.p. din BCA  acoperită cu tablă şi situată în comuna L, sat T, judeţul Vâlcea, un pătul în suprafaţă de 12 m.p., un fânar în suprafaţă de  32 m.p. şi  un teren intravilan curţi construcţii în suprafaţă de 1000 m.p. situat în comuna L, sat T, judeţul Vâlcea, tarlaua 35, parcela  527/2, cu vecin la N.-  A A, la E.- drum naţional, la S- B I şi la  V.- V N.

În drept au fost invocate disp. art. 728 cod civil , 998 cod procedură civilă şi 673 14  şi urm. Cod procedură civilă.

La termenul din  9 decembrie 2008, reclamantul B N a formulat cerere de precizare a acţiunii principale prin care a  menţionat că masa partajabilă se compune din cota de ?  din bunurile menţionate în cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii  reclamantul a arătat că solicită să se constate deschisă succesiunea autoarei, masa bunurilor succesorale, cotele fiecăruia, lichidarea stării de indiviziune şi atribuirea  în lot a bunurilor solicitate.

Reclamantul a mai solicitat ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile din masa partajabilă în totalitatea lor iar nu prin atribuirea unor cote.

De asemenea, s-a arătat că bunurile au fost realizate în timpul căsătoriei defunctei cu pârâtul B P  iar pentru a ieşi din indiviziune  nu are importanţă cota de ? a soţului supravieţuitor deoarece prin partaj acestuia i se pot atribui bunuri în natură ori eventual sume de bani  cu titlu de sultă.

În drept au fost invocate disp. art. 728 cod civil , 998 cod procedură civilă şi 673 14  şi urm. c od procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului în soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bălceşti,  instanţa reţine următoarele:

Pentru determinarea instanţei competente  în soluţionarea unui litigiu ceea ce trebuie stabilit este obiectul acţiunii, adică dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiţiei, pretenţia concretă a reclamantului.

În cauză, instanţa reţine că obiectul principal al prezentei acţiuni îl reprezintă dezbaterea succesiunii  defunctei B M şi ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce alcătuiesc masa de împărţit.

Faţă de limitele investirii din punct de vedere al obiectului cererii introductive, care vizează pretenţii pe care un moştenitor le are faţă de ceilalţi , instanţa reţine că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 14 cod procedură civilă, potrivit cărora, în materie de moştenire,  sunt de competenţa ultimului domiciliu al defunctului cererile privitoare la validarea sau executarea dispoziţiilor testamentare, cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar  avea  unul împotriva altuia şi cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitorii sau împotriva executorului testamentar.

Din certificatul de deces seria DA nr. 099683/08.06.1995, rezultă ca ultimul domiciliu al defunctei B M a fost situat în raza teritorială a Judecătoriei Rm Vâlcea. Din copia B.I. a soţului supravieţuitor B P rezultă faptul că acesta are domiciliul stabilit în Municipiul R V, str. G nr. 3, sc.F, ap.7, domiciliu identic cu ultimul domiciliu al defunctei. Deşi in adeverinţa nr. 3586/2008, Consiliul local Livezi  menţiona că , „după Revoluţie” defuncta a locuit împreună cu soţul supravieţuitor  pe raza comunei L, satul T, judeţul Vîlcea, această împrejurare este contrazisă de menţiunea din buletinul de identitate a pârâtului B P unde se menţionează că, la data de 27 octombrie 1994, acesta domicilia în R V.

Mai trebuie precizat şi că, deşi în masa bunurilor de împărţit se cuprind mai multe bunuri imobile, în concursul dintre dispoziţiile art. 13 şi ale art. 14 cod procedură civilă,  urmează a se aplica cu prioritate dispoziţiile art. 14 cod procedură civilă, soluţia impunându-se faţă de topografia celor două texte, legiuitorul înţelegând, astfel că, în materie succesorală, să deroge de la regula înscrisă în art. 13 cod procedură civilă.

Având în vedere norma legală imperativă menţionată care reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 159  pct. 3 cod procedură civilă, potrivit cu care necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, instanţa apreciază întemeiată  excepţia invocată, urmând să o admită şi, în temeiul art. 158 alin. 3 cod procedură civilă, să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea  Judecătoriei Rm Vâlcea, în a cărei circumscripţie teritorială s-a aflat ultimul domiciliu al defunctei Buşe Maria.

1