Drept penal. Infractiunea de ucidere din culpa prev de art 178 al. 2 c. pen

Drept penal. Infractiunea de ucidere din culpa prev de art 178 al. 2 c. pen.

Individualizarea raspunderii penale.

Dosar nr. 1565/324/2007

Prin DECIZIA PENALĂ NR. 23/A DIN DATA DE  26.01.2010 a TRIBUNALULUI

GALATI  s-a dispus:

Admite apelul declarat de inculpatul D I , jud. Galaţi - si in consecinţă:

Desfiinţează în parte  sentinţa penală nr. 317/26.06.2009 a Judecătoriei  Tecuci si

in rejudecare:

Reduce  de la 3 ani la 2 ani  închisoare pedeapsa principală aplicată la instanţa de

fond inculpatului D I.

Reduce termenul  de încercare stabilit  la instanţa  de fond  pentru pedeapsa

principală si respectiv pedeapsa accesorie, de la 5 ani la 4 ani.

Modifică dispoziţia civilă de obligare  a inculpatului la plata unor prestaţii

periodice pentru minorii T M si  T L C, in sensul ca reduce  cuantumul prestaţiei  totale

de la 300 lei  RON lunar, la 200 lei RON lunar (câte 100 lei RON pentru fiecare minoră).

Menţine  celelalte  dispoziţii  ale sentinţei penale apelate.

Conform art. 192 al. 3 C.p.p cheltuielile judiciare avansate in apel vor rămâne in

sarcina  statului.

Cu recurs in termen de  10 zile  de la pronunţare pentru  apelantul-inculpat D  I -

domiciliat  in  jud. Galaţi si de la comunicare pentru  intimata-parte civilă  T  I- jud.

Galaţi.

Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:

Prin sentinta  penala nr. 317/26.06.2009 pronuntata de  Judecatoria Tecuci in

dosar nr. 1565/324/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului D I la 3 ani  închisoare

pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal.

S-a aplicat  inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. 1 lit a,b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

Conform art.81 şi 82 Cod penal şi art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea

condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii  aplicate inculpatului

pe durata termenului de încercare de  5 ani.

Conform art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra

consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

A fost admisa  latura civilă şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească

părţii civile T I suma de 5000 lei daune materiale şi suma de 6000 lei daune morale cu

actualizarea acestor sume la data plăţii efective.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile T I suma de 300 lei lunar cu titlu

de prestaţie periodică lunară pentru minorii T M născută la data de 30.01.1996 şi T L-C

născută la data de 04.11.1994 şi anume câte 150 lei pentru fiecare, începând cu data

decesului victimei T I şi anume 03.04.2006 şi până la majoratul minorelor.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 1800 lei reprezentând cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 800 lei reprezintă costul raportului de expertiză

criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudeţean Expertize Criminalistice Iaşi.

Pentru a pronunta aceasta  sentinta penala  prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin  rechizitoriul  nr.667/P/2006  al  Parchetului  de  pe lângă Judecătoria  Tecuci

a  fost trimis  în  judecată inculpatul D I  pentru săvârşirea  infracţiunii de ucidere  din

culpă  prev. de art.178  alin.2  C.p.

Din examinarea  actelor  şi  lucrărilor  dosarului prima instanta a retinut

următoarea  situaţie  de  fapt:

Inculpatul  D  I domiciliază  în Tecuci,  jud.Galaţi  şi este  posesorul  unui

motoscuter  marca Piaggio Liberta.

În ziua  de 03.04.2006,  inc.D  I a condus  motoscuterul respectiv pe 

drumul  comunal din satul Malu  Alb, comuna  Drăgăneşti,  jud.Galaţi  şi din  motive

necunoscute inculpatul a  intrat pe  contrasens intrând  în coliziune cu  motoscuterul 

marca Aprillia condus  regulamentar de T  I care  se  deplasa din sens  opus  pe  direcţia 

sa de  mers.

Accidentul  s-a  soldat  cu  decesul  numitului  T I, iar inculpatul a suferit 

leziuni  la  braţul  drept.

In cauză, în faza urmăririi  penale  s-a  efectuat o  expertiză  tehnică de

către  expertul H  N, din care  rezultă  că accidentul  s-a produs  pe  banda de  deplasare a 

victimei, în urma pătrunderii  pe  contrasens ( din motive necunoscute) a  motoscuterului

condus  de  D I.

La  cererea inculpatului, în faza  cercetării  judecătoreşti s-a  efectuat  o 

nouă expertiză  tehnică de către expertul D A, din care rezultă că dimpotrivă, 

mecanismul de  producere a accidentului a constat  din pătrunderea pe sensul contrar de 

mers a  victimei  T I cu motoscuterul Aprillia,  fără semnalizare – asigurare, în  faţa

motoscuterului Piaggio condus de D I care  circula pe banda sa normală de mers, pe 

fondul stării de  ebrietate în care se afla T  I ( f.75-92).

Având  în vedere concluziile total contradictorii ale  celor  două expertize,

instanţa de fond a  dispus  efectuarea unei expertize  de către Laboratorul Interjudeţean 

de  Expertize  Criminaliste  Iaşi , din care au  rezultat următoarele:

Accidentul s-a  produs datorită  pătrunderii inculpatului cu  motoscuterul 

pe  care-l conducea pe contrasens  unde a intrat în coliziune  cu  motoscuterul care  rula

din sens  opus  condus de  victima T  I.

Vitezele celor  două motoscutere au  fost  aproape  egale  şi  s-au situat  în

jurul valorii de  49 Km/h.

Mai  rezultă  că  impactul putea  fi  evitat  de  către numitul  D I prin

păstrarea traiectoriei  în limitele  benzii de  deplasare.

Nu s-au putut reţine  în  sarcina victimei fapte sau atitudini declanşatoare 

de  pericole.

Prin acelaşi  raport  de expertiză s-a  mai reţinut că, datorită  leziunilor  pe 

care cei doi implicaţi în accident  le-au prezentat  şi anume victima :  „ fractură de

maxilar superior verticală mediană”,  „ fractură mediană a  osului hioid”  şi  „ cartilaj

tiroid  al  laringelui fracturat median  şi paramedian  bilateral”,  iar inculpatul: „ contuzie

de  umăr drept cu elongaţie de  plex brahial”,  se  naşte suspiciunea  că în momentul

impactului  numitul  D I a avut braţul drept întins  şi l-a  lovit la  nivelul gâtului  pe 

numitul  T  I.

Expertiza precizează  că pentru a elucida  mecanismul  producerii

leziunilor este  necesară o expertiză medico – legală traumatologică  sau o expertiză 

complexă.

Având  în  vedere  recomandările expertizei criminalistice  şi apreciind

necesar pentru  stabilirea adevărului,  prima instanţa a  dispus  efectuarea  acestei

expertize medico -  legale.

Prin adresa  nr.17202/11.03.2009, I.M.L.  Iaşi a  comunicat  avizul 

Comisiei de  Avizare  şi Control al Actelor Medico – Legale (f.240)  din care rezultă  că 

leziunile  prezentate de  victima  T I şi  anume fractura  de maxilar  superior verticală,

mediană  şi cu aspect cominutiv  la nivelul  palatului  dur,  fractura mediană a osului

hioid,  cartilaj tiroid al laringelui  fracturat median  şi  paramedian bilateral)  au  putut  fi

produse  cel mai probabil  prin proiectare  şi lovire  de elemente proeminente ( inclusiv

de ghidonul  motoscuterului),  nefiind exclus  şi  producerea  prin mecanismul presupus 

prin  expertiza  criminalistică  şi  anume lovire  cu un obiect contondent, posibil  braţul 

drept al inculpatului.

Din raportul de  expertiză  legală  efectuat de I.M.L. Iaşi  în ceea  ce-l 

priveşte pe  inculpat ( f.273-278)  rezultă că,  leziunile prezentate  de  inculpat  s-au putut

produce la data  de  03.04.2006  în  cadrul  unui accident rutier.

Se concluzionează că extensia forţată  şi retropulsia umărului, cu membrul 

superior  drept  îndepărtat de  corp, se  putea  produce  în  cadrul căderii inculpatului  de

pe motocicletă,  mecanismul  sugerat  de expertiza  criminalistică fiind  puţin probabil.

Fiind  audiat la  urmărirea  penală  inculpatul a  declarat  că nu-şi explică 

din ce motiv a  intrat în coliziune  cu motoscuterul condus  de  victimă.

Prima instanţa a aratat ca, in mod surprinzător însă,  audiat in instanţă, 

inculpatul a  arătat  că  victima aflându-se sub  influenţa  băuturilor alcoolice a  pierdut 

controlul  direcţiei  şi a  intrat pe  sensul  său de  mers  unde a avut  loc impactul  şi că nu

înţelege  de ce  nu a relatat acest  lucru  şi la  urmărirea penală.

Instanta de fond a apreciat că declaraţia  inculpatului  din faza cercetării

judecătoreşti este în mod  evident nesinceră, deoarece, dacă într-adevăr aşa  s-ar  fi

derulat faptele,  nu ar fi avut  nici un  motiv  să nu relateze  şi la  urmărirea  penală în

acelaşi  mod  ca în faza cercetării  judecătoreşti.

Prima instanta a  retinut pe  de altă  parte, ca susţinerile sale  din faza 

cercetării judecătoreşti  sunt  contrazise  şi  de  probele  administrate  în  cauză  şi  anume 

procesul verbal de  cercetare la  faţa  locului, planşele  foto, schiţa  locului accidentului  şi

în primul  rând  cu raportul  de  expertiză criminalistică efectuat  în cauză, probe  din care

rezultă în mod indubitabil  că,  inculpatul fără nici un motiv, a  intrat cu motoscuterul pe

contrasens  şi a lovit-o  frontal pe  victimă, care conducea regulamentar un alt motoscuter

pe direcţia de deplasare a  acestuia.

Instanta de fond a  aratat ca este adevărat  că în urma necropsiei  s-a

stabilit  că  victima T  I a  avut în  sânge o alcoolemie de 1,85 %0, însă  această  stare nu

a avut nicio influenţă  în producerea evenimentului rutier, fiind exclusă  posibilitatea 

producerii acestuia pe  banda de deplasare a  inculpatului.

Prima instanta a  retinut ca aşa  cum a  rezultat  din coroborarea expertizei

criminalistice  cu expertizele medico – legale efectuate  în cauză, nu se poate reţine 

faptul  că  inculpatul  a  săvârşit fapta  cu intenţie, existând dubii din acest  punct  de 

vedere. Or, conform  principiului „in dubio pro reo” , dubiul profită  inculpatului, motiv

pentru care  vinovăţia sub  forma intenţiei este exclusă.

Prima instanta a retinut  că, inculpatul  în mod accidental a  intrat pe 

direcţia  de deplasare a victimei provocând coliziunea frontală a  celor  două

motoscutere urmând a  se  reţine  în sarcina  inculpatului, vinovăţia  în forma  culpei.

Prima instanta a considerat  că  vinovăţia revine în mod  exclusiv

inculpatului,  care a încălcat dispoziţiile  prev. de  art.45  şi  53 din OUG 195/2002 

privind  circulaţia  pe drumurile  publice.

Instanta de  fond  a apreciat ca  vinovăţia  inculpatului D I  este  pe  deplin

dovedită cu  plângerea  şi declaraţia  părţii  civile,  cu  procesul  verbal de cercetare la 

faţa  locului, schiţa  locului accidentului, planşele  foto, raportul de necropsie, declaraţiile 

martorilor T  V,  A I, procesul verbal de verificare a stării tehnice a  celor  două

motoscutere, coroborate  cu  raportul de expertiză criminalistică  şi  avizul şi  rapoartele 

medico -  legale efectuate de IML Iaşi.

Faţă de  aceste considerente,  prima instanta nu a primit concluziile de

achitare  în temeiul art.11-10  lit.d  C.p.p. formulate  de inculpat  prin apărător.

S-a retinut ca, in drept,  fapta  inc.D I de a accidenta  mortal pe  victima  T

I,  urmare  nerespectării  dispoziţiilor  privind  circulaţia  pe drumurile publice, întruneşte

elementele  constitutive ale  infracţiunii de  ucidere din culpă  prev. de art.178  alin.2 

C.p.

S-a aratat ca inculpatul  nu este  cunoscut  cu antecedente  penale.

La  individualizarea pedepsei ce  a fost  aplicata  inculpatului, instanţa  de

fond a  avut  în vedere  criteriile prev. de  art.72  C.p. şi  anume:  limitele  pedepsei 

prevăzute  de  legea  penală pentru  infracţiunea  săvârşită,  gradul de  pericol  social  al

faptei, circumstanţele reale ale  săvârşirii faptei, atitudinea inculpatului pe  durata 

procesului  penal , precum  şi  circumstanţele  personale  ale  inculpatului ( fără

antecedente penale, studii 10  clase,  fără ocupaţie).

Faţă de  considerentele ce  preced, instanţa de fond  a  apreciat  că  scopul

educativ  al pedepsei cu închisoarea  ce se va aplica inculpatului va  putea fi atins  şi fără 

executarea  acesteia, dispunand suspendarea condiţionată a  executării conform art.81-82 

c.p.

Conform art.359 c.p.p. prima instanţa a atras atenţia inculpatului  asupra 

consecinţelor  nerespectării  disp.art.83  c.p.

Soţia  victimei  şi  anume  T  I s-a  constituit parte  civilă  din faza de 

urmărire  penală, iar în faza  cercetării judecătoreşti a făcut următoarele precizări:

A solicitat obligarea inculpatului  la  plata  sumei de 5000 lei daune 

materiale reprezentând  cheltuieli de  înmormântare, pomeni, c/valoarea daunelor

provocate motoscuterului  şi 6000  lei daune  morale, precum şi o prestaţie periodică 

lunară pentru copiii  minori  ai  victimei  şi  anume T M  şi  T L -  C.

Inculpatul, prin apărător a  fost de acord cu despăgubirile civile, dar

acestea  să se încadreze  în  cuantumul  precizat la  urmărirea  penală  şi nu a fost de

acord  cu prestaţia periodică  lunară ( termenul  din 10.10.2007 – fila  35 dosar fond).

Prima instanta  a apreciat însă cererea de constituire  ca parte  civilă  ca

fiind admisibilă,  chiar dacă  s-a  făcut  după citirea actului de  acuzare, iar  în faza

urmăririi penale  nu  s-au cerut decât daune  materiale,  pentru următoarele  considerente:

Trebuie avut  în vedere  că la  urmărirea  penală, partea  civilă nu a  avut

apărare calificată, iar  cauza a  fost una  foarte complexă,  soluţionarea acesteia 

necesitând o durată  îndelungată.

S-a retinut ca a  constata că e tardivă cererea părţii  civile în ceea  ce

priveşte despăgubirile  civile  solicitate  în plus  decât cele de la  urmărirea penală ar

echivala  cu  îngrădirea  liberului acces la  justiţie  al părţii  civile  şi  la  soluţionarea 

cauzei sale  într-un  termen rezonabil, drept  garantat  de art.6  din Convenţie.

S-a aratat ca aşa  cum s-a  reţinut în mod constant  în practica CEDO,

termenul rezonabil începe  să curgă la  momentul  depunerii plângerii, iar  în calculul

duratei de  soluţionare a  plângerii sub  toate aspectele,  Curtea a  cumulat durata

procesului penal cu constituirea de  parte  civilă  cu durata acţiunii  civile introduse

separat ( Cauza Codarcea VS. România).

S-a aratat ca nesoluţionarea chiar  şi  parţială  în acest caz a  laturii  civile

pe  motiv  că ar  fi  tardivă sub aspectul solicitării daunelor  morale  şi a  prestaţiei

periodice lunare  pentru  minori, ar  încălca dreptul la acces la justiţie al părţii civile,

indiferent de  posibilitatea  de a introduce acţiune  civilă separată, dată fiind

complexitatea  cauzei de  faţă ( Dinchev VS. Bulgaria).

Prima instanta a apreciat că  partea  civilă a  făcut  dovada laturii civile  cu proba

testimonială.

Astfel, martorii  P C şi  C  I au declarat  că victima  îşi întreţinea  familia  şi deci 

şi pe cei  doi  minori care  sunt  elevi, făcând  fântâni.

Martorul  P  C a  mai  arătat  că  partea  civilă a  respectat obiceiul  locului  şi a

făcut toate  pomenirile tradiţionale pentru  soţul  său  şi numai pentru înmormântare i-au 

fost necesari 4000  lei, sumă pe  care mama martorului i-a trimis-o părţii civile  din Italia,

acolo  unde lucrează.

Prima instanta a  apreciat că  suma solicitată cu  titlu de  daune  materiale  este 

dovedită, fiind de  altfel de  notorietate  că cei  care aparţin religiei creştin – ortodoxe 

cheltuiesc chiar şi mai  mult decât  suma  solicitată, cu înmormântarea unei persoane. şi

cu pomenirile ulterioare.

S-a mai apreciat  că, partea  civilă a făcut  şi dovada prejudiciului moral suferit de

familia  victimei, familie  din care  fac  parte  şi doi copii minori, intensitatea tragediei

suferite fiind  cu atât  mai mare cu  cât au trebuit să  suporte dispariţia  bruscă a  tatălui 

lor  care era  şi  unicul  întreţinător  al familiei.

Aşa  cum s-a arătat de  pe urma  victimei  au  rămas  minorii T M  născută la

30.01.1996  şi  T L -  C născută la 04.11.1994, care, aşa  cum rezultă  din declaraţiile 

celor doi martori sunt elevi şi erau  întreţinuţi de  tatăl lor, care obţinea  venituri, făcând 

fântâni.

S-a aratat ca prin uciderea  tatălui minorilor, aceştia au suferit un prejudiciu fiind

lipsiţi de  aportul  cu  care victima prin munca  sa contribuia la  creşterea  şi îngrijirea lor,

aşa  încât s-a considerat  că  sunt  îndreptăţiţi  să  primească  o prestaţie periodică  lunară 

de la inculpat, începând  cu data  decesului victimei  şi până  la  majoratul  minorilor.

Faţă de  considerentele  ce  preced  şi  având  în  vedere  disp.art.14  C.p.p.,

art.998 C.civ.  şi 346 alin.1 C.p.  a fost  obligat inculpatul să  plătească  părţii civile 5000 

lei  daune  materiale,  6000  lei  daune  morale cu actualizarea acestor  sume  la  data

plăţii efective, având  în  vedere  că prejudiciul material  şi moral  trebuie  reparat 

integral  şi  raportat  şi la  durata  mare de  timp  pe care a  necesitat-o  soluţionarea 

cauzei  şi  culpa  procesuală a  inculpatului.

In temeiul aceloraşi  dispoziţii  legale,  a fost  obligat inculpatul să  plătească

pentru  minori o prestaţie periodică  lunară de 300  lei  lunar.

Impotriva acestei sentinte penale , in termen legal, a declarat  apel inculpatul  D I,

apreciind-o  ca netemeinica  si nelegala pentru urmatoarele considerente:

1.Instanta  de fond  nu a apreciat  in mod corect probele dosarului si ca urmare in

mod gresit  a dispus condamnarea  sa  pentru infractiunea prev. de  art. 178  al. 2 C.pen.

A aratat ca  in cauza nu exista nicio proba directa din care sa  rezulte vinovatia sa, iar

probele indirecte invocate sunt contradictorii si creeaza indoieli serioase in aceasta

privinta. A sustinut ca expertiza  intocmita de expert H  N a stabilit ca accidentul s-a

produs  din culpa exclusiva a sa, insa nu a prezentat si argumentele pe baza carora a ajuns

la aceasta concluzie, in timp  ce expertiza  intocmita de expert D A – care a stabilit culpa

exclusiva a victimei-  prezinta  aceste argumente. In privinta expertizei  intocmita de

expert  P G, intrucat in partea introductiva a acesteia se refera la un alt accident  de

circulatie,  sunt mari indoieli in privinta concluziilor sale. Fata de situatia expusa,

inculpatul a  solicitat achitarea sa, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p in ref. la art. 10  lit. d

C.p.p.

2.Instanta de  fond i-a aplicat o pedeapsa  prea mare raportat la varsta acestuia,

atitudinea procesuala si  lipsa antecedentelor penale, astfel incat a  solicitat retinerea in

cauza  a  circumstantelor atante  judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a, c C.p si aplicarea

unei pedepse  sub minimul  special prevazut de  lege, conform art. 76 lit. d C.p.

3.Instanta de fond a incalcat prevederile art. 4 C.p.p, a interpretat in mod gresit 

prevederile art. 15 C.p.p si, pe cale de consecinta, a rezolvat gresit latura civila a cauzei.

A aratat ca a  fost nelegal obligat  la plata sumei de 6000 lei cu titlu de daune

morale, intrucat constituirea de parte civila pentru aceasta  suma s-a facut dupa citirea 

actului de sesizare.

Inculpatul a  aratat  totodata  ca,  la stabilirea cuantumului obligatiei de intretinere

pentru cei doi copii minori ai victimei, instanta de fond nu a dat dovada de rol activ  si nu 

a stabilit  veniturile pe care victima le realiza.

In sustinerea  apelului, inculpatul a  solicitat probe (f.33,34  dosar apel), asupra

carora instanta de apel s-a pronuntat motivat prin  incheierea de sedinta din 17.12.2009

(f.37 dosar apel).

Apelul  declarat de inculpatul D I  este fondat, pentru  considerentele ce se vor

arata  in continuare.

Analizand cauza, prin prisma motivelor invocate, dar si  din oficiu, in limitele 

prev. de art. 371 al. 2 C.p.p, tribunalul constata ca hotararea primei instante  este legala,

motivata in  fapt si  in drept conform  disp., art. 356 C.p.p.

Instanta de fond, analizand  probele administrate atat in cursul urmaririi penale,

cat si in faza de cercetare judecatoreasca, a stabilit o corecta situatie de fapt, dand  faptei

retinute in sarcina inculpatului incadrarea juridica corespunzatoare.

Potrivit art. 69 C.p.p, declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, facute in 

cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt

coroborate  cu fapte  si  imprejurari ce rezulta din  ansamblul probelor  existente in 

cauza.

Fiind audiat in cursul  urmaririi penale,  inculpatul a aratat ca  nu isi explica  din 

ce motiv a intrat in coliziune cu motoscuterul condus de victima.

In faza de cercetare judecatoreasca, inculpatul a revenit asupra declaratiilor date

in cursul urmaririi penale, aratand ca  victima,  aflandu-se  sub influenta bauturilor

alcoolice, a pierdut controlul directiei si a intrat pe sensul sau de  deplasare, unde a  avut

loc impactul  si  ca nu intelege  de ce nu a relatat acest lucru si la urmarirea penala.

Retractarea de catre inculpat, in fata instantei, a declaratiilor  date in cursul

urmaririi penale, nu  trebuie acceptata necritic; prin  asemenea retractari  se divizeaza in

mod artificial procesul penal si se minimalizează necesitatea si  importanta urmaririi

penale.

Este cunoscut ca, de regula, declaratiile care reflecta  cel mai exact adevarul, sunt

cele pe care învinuitul sau inculpatul le-a scris personal in momentele initiale ale 

urmaririi penale, precum si cele in care a relatat  liber faptele intr-un moment cand inca

nu a fost in masura sa  conceapa strategii de aparare.

In mod corect instanţa de  fond  nu a dat eficienta declaratiei date  de inculpat in 

cursul cercetarii judecatoresti, apreciind-o  ca fiind nesincera.

Pentru a putea produce efecte, revenirea asupra declaratiilor date anterior in cauza

trebuie  sa fie temeinic motivata si convingator dovedita si sa se coroboreze cu fapte si

imprejurari ce rezulta din  ansamblul probelor  administrate in  cauza.

Urmeaza a constata ca  inculpatul nu a motivat temeinic si nu a dovedit

convingator revenirea  in fata instantei  asupra  declaratiilor date in faza de  urmarire

penala si totodata, ca aceste declaratii, astfel cum corect a  retinut instanta de fond, sunt 

contrazise  de probele administrate  in cauza, si anume: procesul-verbal de  cercetare la

fata locului, plansele foto, schita locului si raportul de expertiza  criminalistica intocmit

de  Laboratorul Interjudetean de  Expertize Criminalistice Iasi – probe din care rezulta

indubitabil ca inculpatul, fara a  se putea stabili un motiv, a intrat cu motoscuterul pe

contrasens si a lovit-o frontal pe victima, care conducea regulamentar un alt  motoscuter

pe directia de deplasare  a acesteia.

Sustinerile inculpatului prin aparator ales -  referitoare la  faptul ca  in cauza nu

pot  fi retinute  concluziile raportului  de expertiza criminalistica intocmit de  Institutul 

National  de Expertize Criminalistice – Laboratorul  Interjudetean  de Expertize 

Criminalistice Iasi  (f.170-178 dosar fond) intrucat din partea  introductiva rezulta ca se

refera la un alt  accident, existand serioase indoieli cu privire la  exactitatea datelor

cuprinse in acesta si, totodata ca expertul  nu a indicat argumentele ce au condus la

stabilirea culpei exclusive  a inculpatului la producerea accidentului – nu vor putea  fi

retinute in cauza.

Din analiza  expertizei efectuate rezulta  ca  aceasta  se refera la accidentul rutier

dedus judecatii, consemnarea  din introducere referitoare la  vehiculele angajate in 

evenimentul rutier fiind o evidenta eroare  materiala.

Expertiza a  avut la baza schita  locului faptei, procesul-verbal de cercetare  de

fata locului si plansele fotografice intocmite in  faza de urmarire penala.

In stabilirea  dinamicii producerii accidentului (f.2,3 din raport) se arata ca urmele

de pe aparatoarea de deasupra tobei de esapament a scuterului Aprilia atesta indubitabil 

faptul ca motoscuterele au intrat in contact lateral pe partea  dreapta – aceasta  urma  fiind

de infundare si neputand fi creata prin  frecarea cu carosabilul (fig.1- pag.172 dos.fond).

Urmare impactului (descris in fig.2 si 3 – pag. 173 dos.fond), la  fata locului s-a

constatat o urma de destratificare (zgarieri) a  asfaltului in lungime de cca. 10 m, 

conform  schitei accidentului (fig.4), stabilindu-se ca impactul s-a produs la cca. 1,65 m

fata de  marginea din dreapta a carosabilului potrivit  sensului Cernicari-Draganesti in

amonte cu cca.  21 m fata de locuinta numitei C S (fig. 7 – pag. 176 dosar fond).

Cu privire la vitezele vehiculelor in momentul premergator accidentului, in

raportul de expertiza se arata ca pentru a le stabili, s-a procedat la simularea

computerizata a impactului,  folosind modelele matematice specifice vehiculelor pe doua

roti – calculele  efectuandu-se cu ajutorul programului Virtual Crash 2.2 -  parametrii

introdusi in modelul matematic urmarind ca  pozitiile finale ale victimelor si

motoscuterelor  sa  fie cat mai  apropiate de cele in care au fost gasite de organele de

politie;  dupa  calculele efectuate s-a procedat si la  redarea animata a dinamicii

evenimentului rutier care a fost imprimata sub  forma a doua  filme de scrut metraj pe un

CD atasat raportului (f.175-178 dosar fond)- stabilindu-se ca  vitezele celor doua

motoscutere au fost aproximativ egale, de cca. 49 km/h (f.175  dosar fond).

Dupa  stabilirea locului impactului, s-a aratat  ca starea de pericol a  fost

declansata de  inculpatul D I in momentul in care a depasit axul longitudinal al drumului.

S-a aratat ca  nu se cunoaste cauza pentru care inculpatul D I a parasit  culoarul de 

deplasare (aspect ce se coroboreaza cu declaratia  inculpatului data in cursul urmaririi

penale)  si a patruns pe sens contrar, orice cauza tehnica fiind exclusa avand in vedere

procesul-verbal din  03.04.2006 de constatare a  starii  tehnice post impact a celor doua

scutere  (f.176 dosar fond).

S-a  aratat, de  asemenea, ca  impactul  putea fi evitat de catre inculpat prin

pastrarea traiectoriei in limitele benzii de  deplasare si ca nu se pot retine in sarcina 

victimei T I  fapte sau atitudini declansatoare de pericole (fila 176 dosar fond).

Urmeaza  a  constata ca acest raport de expertiza, intocmit urmare analizei

proberlor administrate, stabileste, argumentat stiintific,  faptul ca in cauza,  culpa in

producerea accidentului soldat cu  decesul victimei T I, apartine in exclusivitate 

inculpatului, care, fara a putea oferi o explicatie, a patruns pe contrasens.

Concluziile  acestui araport de expertiza raportat la culpa  in producerea

accidentului -  sunt  aceleasi  cu cele stabilite si in raportul  de expertiza intocmit in

cursul urmaririi penale si a suplimentului la acest raport (f.40-46  dosar u.p).

In mod corect instanta  de  fond nu a retinut in cauza concluziile raportului de

expertiza  intocmit la cererea  inculpatului in faza de cercetare judecatoreasca (f.75-92

dos.instanta), intrucat in expertiza se  retine  o situatie de  fapt contrara probelor

administrate in cauza, concluzionandu-se ca victima a patruns pe contrasens, fara

asigurare, semnalizare, pe  fondul starii de ebrietate – aspect  ce nu este sustinut nici

macar de  inculpat in declaratiile  date  in faza de urmarire penala.

Raportat la declaratiile  date de inculpat in faza de urmarire penala, cum ca nu isi

explica  motivul pentru care a patruns pe  contrasens, se constata ca, din coroborarea 

expertizei criminalistice intocmita de Laboratorul Interjudetean de Expertize

Criminalistice  Iasi, in care se  arata  ca,  din studiul rapoartelor de  constatare medico-

legala se remarca faptul ca victima T I, pe langa leziunile  specifice proiectarii  pe

carosabil, prezinta  doua leziuni nespecifice accidentelor  de trafic rutier, situatie fata de

care se  naste suspiciunea ca  in  momentul impactului inculpatul  a avut bratul  drept

intins cu care l-a lovit la nivelul gatului pe numitul T I ( fig. 5 – f.174  dosar fond) – cu 

avizul Comisiei de Avizare si Control a Actelor Medico-Legale – IML Iasi (f.240 dosar 

fond), din care rezulta ca  producerea  leziunilor nespecifice accidentului rutier in privinta

victimei – nu este exclusa prin mecanismul  propus de expertiza criminalistica si anume 

lovire cu  un obiect contondent, posibil  bratul  drept  al inculpatului – si cu declaratia 

martorului T V (f.70 dos. u.p)  si a partii civile T I ( f.21-22  dos.u.p) – a rezultat un 

dubiu retinut ca atare de instanta de fond – cu privire  la forma de vinovatie cu care a fost

comisa  fapta dedusa judecatii.

Cum in cauza nu au fost identificate probe certe cu privire la stabilirea  intentiei,

ca forma de vinovatie, prima instanta a retinut in mod corect  ca dubiul profita 

inculpatului, retinand forma culpei, insa, raportat la  situatia  mai sus expusa, este 

explicabila atitudinea inculpatului din cursul urmaririi penale, conform careia  a aratat ca 

nu isi explica  motivul pentru care a patruns pe contrasens.

Raportat la considerentele expuse, urmeaza a constata ca instanta  de fond a 

stabilit in mod corect  vinovatia inculpatului sub  forma culpei exclusive, coroborand

probatoriile administrate  atat in cursul urmaririi penale, cat si  in faza de cercetare

judecatoreasca, cererea  inculpatului de achitare in baza art. 11 pct. 2  lit. a C.p.p in ref. la

art. 10 lit. d C.p.p neputand  fi  admisa.

Urmeaza a  constata ca  hotararea instantei de fond este netemeinica sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate, precum si a cuantumului prestatiei  periodice la care a

fost obligat inculpatul.

Avand in vedere ca inculpatul este  o persoana tanara, aflata la primul impact cu

legea penala, tribunalul apreciaza ca aplicarea  unei pedepse in cuantumul minim

prevazut de legea penala este suficienta pentru asigurarea  scopului prev. de art.  52 C.p,

neputandu-se admite  cererea inculpatului de retinere  de circumstante aTante judiciare,

avand in vedere  atitudinea  procesuala oscilanta a acestuia, pericolul social concret al

faptei si urmarea produsa.

Instanta de fond a realizat  o justa individualizare a  pedepsei accesorii aplicate

inculpatului, raportat la natura faptei savarsite si la  circumstantele personale ale 

acestuia, precum si a modalitatii de executare a pedepsei.

In privinta laturii civile a cauzei, cererea  inculpatului de a se respinge  cererea

partii civile de obligare  la plata daunelor morale intrucat aceasta  s-a constituit parte 

civila dupa citirea actului de sesizare, nu va putea fi primita.

Urmeaza  a  constata  ca T I s-a constituit parte civila in cauza in faza de urmarire

penala (f.22 dosar u.p) cu suma de  80 milioane lei (ROL) daune materiale, in termenul

prev. de art. 14 C.p.p, faptul ca in faza  de  cercetare judecatoreasca si-a majorat  aceste

pretentii solicitand  suma de 11.000 lei (5.000 lei daune materiale si 6000 lei  daune

morale, precum si obligarea la plata unei contributii lunare de intretinere pentru cei doi

copii minori ai victimei, pentru care a depus in copie – f.33,34 dosar fond si certificatele

de nastere) neconstituind o  incalcare a  disp. art. 14 C.p.p.

Instanta de fond a constatat  in mod legal  ca sunt intrunite conditiile raspunderii

civile  delictuale si a  apreciat in mod temeinic, raportat la  probele administrate in cauza,

asupra cuantumului daunelor morale si materiale  ce se cuvin partii civile.

Sentinta penala apelata este netemeinica sub aspectul cuantumului prestatiei

periodice la care a fost obligat inculpatul.

Din probele administrate in cauza (declaratiile martorilor C I, P C si A I – filele

41, 53, 54 dosar fond) s-a stabilit ca  victima nu avea un loc de munca (muncea cu ziua la

sapat  fantani), neputandu-se stabili cu certitudine  veniturile realizate de aceasta, situatie

fata de care instanta de fond trebuia sa stabileasca in cauza  cuantumul  contributiei 

periodice pentru  cei doi minori avandu-se in vedere venitul minim pe economie  stabilit

conform H.G 488/30.04.2009 (600 lei) si prevederile art. 94 al. 3 C.Fam (1/3 din  venit

pentru doi copii).

In raport de considerentele expuse, in baza art. 379  pct. 2 lit. a C.p.p va fi admis 

apelul declarat de  inculpatul  D I si va fi desfiintata in parte  sentinta penala apelata.

In rejudecare  se va dispune  reducerea  de la 3 ani  la 2 ani a pedepsei  principale

aplicata  inculpatului  D I, precum si a termenului de incercare stabilit de  instanta de

fond pentru pedeapsa principala si pedeapsa accesorie, de la 5 ani la  4 ani.

Va dispune  modificarea  dispozitiei civile  de obligare a  inculpatului la  plata 

unei prestatii  periodice pentru minorii T M si  T L Catalina, in sensul ca se  va reduce 

cuantumul prestatiei totale, de la 300 RON lunar, la 200  RON  lunar (cate 100 RON

pentru fiecare minora).

Vor  fi mentinute celelalte dispozitii  ale sentintei penale apelate.

1

Domenii speta

Spete similare