Acţiune în constatare

Acţiune în constatare

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 27.05.2010 reclamanţii I M si BN G, B G, B A Cl,B T si C I A –in calitate de mostenitori ai defunctului B C au chemat in judecata pe paratii UAT com L prin Primar, S Esi S P solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate ca reclamanta I M impreuna cu fostul ei sot decedat B C  au construit si sunt proprietarii unui imobil compus din 3 camere, edificat din BCA, acoperit cu tabla, construit in anul1993 pe suprafata de teren de 1000 mp ce apartinea defunctului, sa dispuna reintegrararea lor-a mostenitoilord efunctului  in imobilul mentionat, sa dispuna evacuarea paratilor S E si SP din imobil sis a fie obligate sa lase liber imobilul si terenul de 1000 mp.

In motivare au aratat ca anterior desfacerii casatoriei dintre B M, in prezent I de B C prin sentinta civila nr 4878/2000 , cei doi, in calitate de soti, au edificat  o casa de locuit compusa din 3 camere, construita din BCA si acoperita cu tabla pe o suprafata de 1000mp proprietate in indiviziune a defunctului BC. Reclamantii arata ca după desfacerea căsătoriei celor doi, numitul B C a rămas să locuiască în imobil împreuna cu copiii pana in anul 2002, când acesta a decedat. După deces, arata reclamanţii, o parte din ei au continuat sa locuiască in imobil pana când au fost alungaţi de pârâtii S care au ocupat abuziv casa. Reclamanţii arata ca nu s-a făcut partajul bunurilor, rămânând in indiviziune si nici nu solicitat prin prezenta acţiune ieşirea din indiviziune ci solicită sa se constate ca sunt proprietari asupra casei  construita fără autorizaţie cu mijloace proprii pe terenul ce aparţine unuia dintre soţi.

Reclamanţii susţin ca suprafaţa de teren de 1000 mp pe care este construit imobilul provine din moştenirea din partea părinţilor definctului B, fără a se cunoaşte însă daca a încetat starea de indiviziune.

In drept au invocat dispoziţiile art 111 C.proc.civ , art 480 C.civ.

In probaţiune au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori,interogatoriu si expertiza.

Acţiunea a fost timbrata iniţial cu taxa judiciara de timbru de 380 lei si timbru judiciar de 0,15 lei.

La dosar reclamanţii au depus sentinţa civila nr .4878 din 22.06.2000 si acte de stare civila.

Pârâţii S E si SP au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii.

In motivare au arătat ca nu au domiciliul in  sat S N , com L si nu locuiesc la aceasta adresa , astfel ca nu se poate dispune evacuarea lor.

Pârâţii au arătat ca deşi prin sentinţa prin care s-a desfăcut căsătoria dintre B M si BC  copiii minori au fost încredinţaţi celor doi părinţi, ei au fost crescuţi de bunica materna în com. T, jud I, mai puţin B N G care a locuit la parata in vederea ocrotirii sale, iar după decesul tatălui a fost încredinţat mamei care ulterior l-a si alungat de la domiciliu.

Pârâţii arata ca potrivit certificatului de moştenitor nr ..69 din 24.11.2009 s-au stabilit cotele mostenitorilor defunctilor B A si B F , B C prin declaratie autentificata neacceptand mostenirea. Parata S E a aratat ca prin contractul de vanzare cumprare din 19.04.2010 a achizitionat de la B A, B T, C A si  B V cota indiviza de 4/6 din imobilul din com L sat S N in suprafata de 3813mp teren arabil T5 P227 cu nr cadastral 60033, restul cotei de 1/6 apartinand numitei S M. Paratii arata ca prin contractul de vânzare cumpărare din 08.07.2010 cota de 5/6 din imobilul menţionat a fost înstrăinată catre S A F.

Pârâtii arata ca imobilul casă s-a dărâmat datorita neîngrijirii si stării precare.

In drept a invocat art 115-116 C.proc.civ , art 480 C.civ, art 651 C.civ.

In probaţiune au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri si au depus la dosar certificat de moştenitor nr 69 din 24.11.2009,contract de vânzare cumpărare nr. 1213 din 19.04.2010, contract de vânzare cumpărare nr .2166 din 08.07.2010.

La solicitarea instanţei,  BNP S N a depus la dosar  declaraţiile autentificate sub nr 1085 din 13.11.2009 si nr 1086 din 13.11.2009, certificate pentru atestarea posesiei.

Reclamanţii au formulat completari la actiune prin care au solicitat introducerea in cauza in calitate de pârâţi a numitilor B V, BA, B T, S M, C A. Totodată au mai solicitat anularea declaraţiei exprese de neacceptare a succesiunii autentificată sub nr 1036 din 26.10.2009 data de B C în faţa BNP S N, anularea certificatului de moştenitor nr 69 din 24.11.2009 prin care s-a stabilit masa succesorală, cotele şi moştenitorii după defuncţii B A şi B Frăsina, constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1213 din 19.04.2010 încheiat între S E si ceilalti mostenitori B V, B A, B T, CA, constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 2166 din 08.07.2010 încheiat între SE si S Petru si fiica acestora S A F, obligarea pârâţilor ca în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să refacă imobilul distrus aproape în întregime, obligarea pârâţilor la daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi începând cu data expirarii celor 30 zile

`În motivare au arătat că declaraţia în faţa notarului de către BCeste lipsita de relevanţă juridică întrucât anterior acceptase în mod tacit succesiunea de pe urma defuncţilor săi părinţi prin folosirea în mod public a bunurilor succesorale ale acestora. Reclamanţii arată că imobilul a fost construit în anul 1993 cu acordul defuncţilor pe o suprafaţa de teren de 1000 mp ce a aparţinut acestora, în imobil a locuit BC până la deces, folosind continuu terenul atât anterior decesului părinţilor cât şi ulterior. Reclamanţii arată că autorul lor a fost în eroare când a dat acea declaraţie deoarece a avut în vedere alte bunuri şi nu a înţeles să renunţe la terenul pe care şi-a construit casa. Reclamanţii arată că solicită anularea certificatului de moştenitor în baza declaraţiei de renunţare la succesiune sub aspectul moştenitorilor şi a cotelor succesorale întrucât trebuie înscris în certificate şi B C.

În privinţa constatării nulităţii contractelor de vânzare cumpărare reclamanţii au invocat frauda la lege si reaua credinţă susţinând că s-a urmărit deposedarea lor de bunurile succesorale şi de proprietate, atât vânzătorii cât şi cumpărătorii care au sunt rude  având reprezentarea ca terenul pe care a fost construită casa  a fost stăpânit de reclamanţi.

Reclamanţii mai arată că pârâţii au adus casa în stare de nefolosinţă fiind degradată din vina acestora.

În probaţiune au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. Martori, interogatorii si expertiza.

Pârâtii SElşi S P au formulat întâmpinare  prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În apărare pârâţii au arătat că imobilul casă a fost construit de ei, fraţii lui B C, folosirea casei a fost făcută de B C o scurtă perioadă şi nu cu titlu de acceptare a succesiunii, declaraţia acestuia de  neacceptare a succesiunii a fost dată în deplină cunoştinţă de cauză.

Cu privire la contractele de vânzare cumpărare, pârâţii arată că au fost întocmite ulterior, decesul părinţilor având loc în anul 1995 si respectiv 1999, divorţul dintre  I M şi BC având loc în 2000 şi au fost determinate de faptul că nimeni nu s-a îngrijit de teren care a rămas în paragină.

Pârâţii arată că în prezent obiectul material al acţiunii nu mai există  casa deteriorându-se datorită nefolosirii acesteia mai bine de 10  ani.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori,  interogatoriu si expertiză.

La termenul din data de 15.06.2011 instanţa a invocat şi a admis excepţia inadmisibilităţii  capătului de cerere privind anularea contractului nr 2166 din 08.07.2010 cu motivare reţinută în cuprinsul acelei încheieri care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

La acelaşi termen instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu expertiza construcţii, iar pentru părţi proba cu martori.

La solicitarea instanţei BNP S N a comunicat la dosar documentele ce au stat la baza certificatul de moştenitor , iar BNP E C a comunicat documentele ce au stat la baza contractului de vânzare cumpărare nr .1213 din 19.04.2010.

La dosar s-a depus raportul de expertiză specialitatea construcţii întocmit de expert P .

La termenul din data de 28.09.2011 instanţa a procedat la audierea martorilor M Aşi N I.

La termenul din data de 11.01.2012 instanţa a audiat  martorul V M.

Reclamanta a depus la dosar adeverinţă eliberată de Primăria com .L.

La solicitarea instanţei Primăria com .L a depus la dosar adresă.

În concluziile pe fond reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la despăgubiri de 390  milioane lei vechi pentru distrugerea casei.

La termenul din 14.03.2012 instanţa a audiat martorul L E.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin încheierea din data de 15.06.2011 a admis excepţia inadmisibilităţii  capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2166 din 08.07.2010 cu motivare reţinută în cuprinsul acelei încheieri care face parte integrantă hotărâre, motiv pentru care prin prezenta hotărâre instanţa va respinge ca inadmisibil capătul de cerere.

În fapt, instanţa reţine că în anul 1993 (conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert P Al ce se coroborează cu susţinerea reclamanţilor şi declaraţiile martorilor) a fost edificat imobilul construcţie ce face obiectul cauzei, pe un teren ce aparţinea defuncţilor B A decedat la data de 14.05.1995 şi B F decedată la data de 08.11.1999, situate în com .L, sat S N, jud .B.

Din momentul ridicării construcţiei în casă au locuit B C, fiul celor doi defuncţi, împreună cu soţia sa , reclamanta din prezenta cauză, I M şi copiii lor, până la momentul desfacerii căsătoriei  celor doi soţi în anul 2000  prin sentinţa civilă nr 4878 din 22.06.2000. Prin sentinţa de divorţ reclamantele BAG si B I A (în present  Ciocan) la acea data minore au fost încredinţate reclamantei, iar B N Gl, B A C,B C T au fost încredinţaţi lui B C. Ulterior divorţului, IMnu a mai locuit în casă după cum reiese din declaraţia martorului V M, în casă rămânând B C împreună cu B G.

Conform adresei de la Primăria com L nr 236 din 20.01.2012 înaintată la solicitarea instanţei numitul B C este înregistrat la registrul de rol cu imobil casă, plătind impozite anual începând cu anul 1998 pana in anul 2009. Totodată conform adeverinţei depuse la dosar de reclamantă eliberată de Primăria com L rezultă că I M apare înscrisă în registrul agricol  -anii 1994-2000 la poziţia fostului soţ B C cu un imobil construit în anul 1993 si teren aferent construcţiei de 1000 mp.

În anul 12.12.2009 a decedat numitul B C, moştenitori fiind descendenţii de gardul I reclamanţii B N Gl, B AG, B A Cristinel, B C T si C I A La momentul decesului, martorul M A a arătat că în casă locuiau doi copii, o faţă şi un băiat.

Din declaraţiile martorilor M , L si V rezultă că în prezent în casă nu mai locuieşte nimeni.

De altfel, în prezent imobilul este deteriorat si nu poate fi locuit, după cum reiese din declaraţiile martorilor ce se coroborează cu susţinerile părţilor şi concluziile raportului de expertiză. Conform aceluiaşi raport de expertiză reiese că din imobil au rămas parţial pereţii şi o parte din grinzile din tavan, in rest este deteriorat în proporţie de cca 75%, în starea actuala imobilul neputând fi locuit. Astfel expertul arată că a fost demolată şarpanta si învelitoarea, au fost scoase uşile, ferestrele si duşumeaua, au fost dărâmate tavanele, parţial centurile de beton de deasupra zidurile precum şi o parte din ziduri, degradările suferite fiind datorate intervenţiei umane.

Instanţa mai reţine că anterior decesului lui B C s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. 69 din 24.11.2009 cu privire la masa succesorală, moştenitorii şi cotele aferente acestora pentru defuncţii BA şi B F. S-a reţinut în certificatul de moştenitor că sunt moştenitori, pentru ambii defuncţi, BV, B A, B T, S E, Si M  şi CA, în calitate de fii, şi  printre străini de moştenire prin neacceptare figura B C, descendenţi de gradul I , conform declaraţiei autentificate sub nr. 1085 din 13.11.2009 şi nr .1086 din 13.11.2009.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1213 din 19.04.2010 B Vl, B A, B T şi C A au vândut către SE cota de 4/6 din imobilul situat în intravilanul com. L, sat S N, jud B, cotă ce le-a revenit vânzătorilor în baza certificatului de moştenitor nr 69 din 24.11.2009

În privinţa capătului de cerere privitor la anularea declaraţiei de neacceptare a succesiunii autentificată sub nr .1086 din 26.10.2009 instanţa apreciază că este neîntemeiat. Instanţa reţine că  prin declaraţia autentificată defunctul B C , în calitate de fiu a lui BA, a arătat că nu a făcut niciun act de acceptare expresă, forţată sau tacită a succesiunii, faţă de care înţelege să rămână străin. Apărările reclamanţilor că această declaraţie este lipsită de relevanţă juridică întrucât anterior acceptase succesiunea prin folosirea în mod public a bunurilor succesorale iar declarantul a fost în eroare nu este pertinentă. Astfel instanţa reţine că defunctul B C a locuit într-o casă ridicată în anul 1993 pe terenul părinţilor sai B A şi B F, în timpul vieţii acestora şi cu acordul lor, şi a continuat să locuiască în casă şi după decesul acestora în anul 1995 şi respectiv in anul 1999 pana la propriul deces, figurând şi la registrul de rol cu imobil casă, plătind impozite anual începand cu anul 1998 pana in anul 2009 conform adeverinţei eliberate de Primăria com L. Astfel defunctul B C a stăpânit un bun, respectiv terenul pe care a fost ridicată casa, teren care face parte din masa succesorala lăsată de părinţii săi B A şi B F, exercitând o folosinţă care însă nu are conotaţii juridice. Instanţa reţine că un  act  tacit de acceptate a moştenirii pentru a avea eficienţă juridică trebuie să aibă un caracter univoc, respectiv să denote intenţia celui în cauză de acceptare. Faptul material al stăpânirii reprezintă în speţă un simplu act de folosinţă şi nu o acceptare tacită a moştenirii, dat fiind că acesta folosea terenul pe care era ridicată casa cu acordul părinţilor din timpul vieţii acestora continuând folosinţa şi după decesul lor. Prin urmare prin declaraţia de neacceptare a moştenirii, defunctul BA a confirmat faptul că nu a efectuat acte de acceptare a moştentirii anterior. Eroare ca viciu de consimţământ presupune o falsă reprezentare a realităţii, ori faţă de cele menţionate nu se poate susţine că defunctul B C a fost în eroare.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privitor la anularea certificatului de moştenitor, instanţa reţine că aceasta solicitare a avut la baza principiul efectelor nulităţii, anularea declaraţiei implicând şi anularea certificatului de moştenitor ca urmare a neincluderii tuturor moştenitorilor. Însă, având în vedere că instanţa a constat că este valabilă declaraţia de neacceptare a succesiunii autentificată sub nr .1086 din 26.10.2009, numitul B C fiind considerat străin de succesiune, şi  certificatul de moştenitor nr. 69 din 24.11.2009 care s-a eliberat având în vedere declaraţia menţionată anterior este valabil, nefiind afectat de nulitate sub aspectul moştenitorilor( şi implicit a cotelor).

Cu privire la constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1213 din 19.04.2010 încheiat între S E si ceilalţi moştenitori B Vl, B B T, C A instanţa apreciază de asemenea că este un capăt de cerere neîntemeiată. Nulitatea absolută este acea sancţiune ce intervine in cazul încheierii unui act juridic cu nerespectarea unor condiţii de validate edictate pentru încheierea sa valabilă, eludându-se norme juridice imperative. Reclamanţii susţin frauda la lege si reaua credinţă susţinând că s-a urmărit deposedarea lor de bunurile succesorale şi de proprietate, atât vânzătorii cât şi cumpărătorii care au sunt rude, având reprezentarea ca terenul pe care a fost construită casa  a fost stăpânit de reclamanţi. Instanţa reţine că în speţă nu s-a dovedit niciun motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare. În ceea ce priveşte frauda la lege invocată de reclamanţi se apreciază că aceasta reprezintă acea operaţiune ce constă în folosirea anumitor dispoziţii legale dar nu în scopul pentru care au fost edictate ci în vederea eludării altor dispoziţii legale, imperative. Totodată instanţa reţine că frauda la lege poate fi privită şi un caz particular de cauză ilicită.  În speţă instanţa reţine că nu este vorba de niciunul din aceste cauze de nulitate.  Instanţa reţine că vânzătorii au înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare cota lor indiviză stabilită prin certificatul de moştenitor (pe care instanţa îl consideră valabil) exercitându-si prerogativele dreptului de proprietate şi fără a aduce atingere drepturilor  reclamanţilor , dat fiind că, aşa cum reiese din raţionamentul expus anterior, reclamanţii (care se prevalează de calitatea de moştenitori ai defunctului BC, mai puţin IM) nu aveau niciun drept asupra bunurilor succesorale, autorul lor fiind străin de moştenire.

Cu privire la primul capăt de cerere respectiv de a se constata ca reclamanta I M împreuna cu fostul ei soţ decedat B C  au construit si sunt proprietarii unui imobil compus din 3 camere, edificat din BCA, acoperit cu tabla, construit in anul 1993 pe suprafaţa de teren de 1000 mp ce aparţinea defunctului instanţa reţine de asemenea că este neîntemeiat. Din probele administrate reiese că in anul 1993 a fost edificată o construcţie din bca, cu centuri din beton, cu şarpanta din  lemn, învelitoare din tablă, cu duşumele din lemn, cu instalaţii electrice şi fără instalaţii de apă şi canalizare, aşa cum reiese din raportul de expertiza. Din declaraţiile martorilor reiese că acea construcţie a fost ridicată de cei doi soţi B cu mijloace proprii. Însă,  în primul rând instanţa reţine că suprafaţa de teren respectivă pe care a fost edificată casa, la data edificării aparţinea părinţilor lui B C, iar la data decesului acestora a fost inclusă în masa succesorală , B C neavând vreun drept asupra moştenirii fiind străin de moştenire aşa cum am menţionat. În aceste condiţii terenul aferent construcţiei nu a fost proprietatea lui B C şi implicit nu este nici a reclamanţilor moştenitori. Asupra acestui teren se poate susţine că BC a exercitat un drept de folosinţă. Ori faţă de aceste împrejurări sunt incidente dispoziţiile art 492 C.civ care prevede că proprietarul terenului este si proprietarul construcţiei până la proba contrară şi dispoziţiile art 494 C.pr.civ cu privire la accesiunea imobiliară care sunt edictate doar în favoarea proprietarul terenului. În ceea ce priveşte construcţia, din probele administrate rezultă că în prezent este degradată în proporţie de 75%şi nu este locuibilă. Prin urmare instanţa reţine că bunul material este practic pierit. Instanţa reţine că obiectul  material dreptului nu se confundă cu dreptul în sine. Dreptul este o prerogativă în timp ce obiectul material reprezintă lucrul asupra căruia poate exista dreptul patrimonial. Prin urmare atât timp cât bunul nu mai există nici dreptul asupra bunului nu mai poate fi exercitat, fiind fără eficienţă juridică. Prin urmare acţiunea în constatare este neîntemeiată.

Cu privire la obligarea pârâţilor de a reface imobilul şi de a plăti daune cominatorii, instanţa reţine de asemenea că este neîntemeiat. De asemenea este neîntemeiat şi capătul de cerere subsidiar de a obliga pârâţii la plata despăgubirilor pentru imobilul distrus, capăt de cerere pe care instanţa îl va lua în considerare şi îl va analiza având în vedere art 132 alin 2 pc 3 C.proc.civ. În prezent imobilul este distrus,  aşa cum reiese din raportul de expertiză, factorul uman fiind cauzator. Însă în cauză nu s-a dovedit că pârâţii sunt cei care au distrus imobilul. Totodată, doar pârâţii proprietari ai terenului  au  la dispoziţie o acţiune conform art 494 C.civ care reglementează accesiunea,fiind îndreptăţiţi să ridice pretenţii cu privire la construcţia de pe terenul  lor, reclamanţii  neputând  solicita refacerea imobilului sub sancţiunea daunelor cominatorii sau despăgubiri.

Cu privire la evacuarea pârâţilor din imobil, instanţa reţine de asemenea că este neîntemeiat. Evacuarea se îndreaptă împotriva persoanelor care ocupă o suprafaţă fără un drept, fiind necesar ca acele persoane să exercite efectiv acte de stăpânire ale bunului. Instanţa reţine că imobilul nu este locuit, fiind deteriorat, ori atât timp cât nimeni nu locuieşte în imobil şi implicit nu se exercită un drept locativ asupra construcţiei,  acţiunea în evacuare este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte reintegrarea reclamanţilor în imobil, instanţa reţine ca aceasta măsură să aibă o finalitate, respectiv să se poată exercita dreptul locativ, ori atât timp cât imobilul este distrus, acest capăt de cerere este neîntemeiat.

În privinţa capătului de cerere privitor la obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată către pârâţi, având în vedere dispoziţiile art 274 C.proc.civ, dat fiind că aceştia din urmă nu au făcut dovada şi cuantumul acestor cheltuieli instanţa va respinge capătul de cerere ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare