Partaj bunuri comune

Partaj bunuri comune

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta Ş A a chemat în judecată pe pârâtul C G solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie partajate bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei şi să fie obligat pârâtul să-i restituie un zdrobitor.

A solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că s-au căsătorit la data de 26 februarie 2005, căsătoria fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr. 8858/20 octombrie 2010 a Judecătoriei Bacău; că a fost nevoită să părăsească domiciliul comun în luna mai a anului 2010 din cauza comportamentului violent al pârâtului; că, după încheierea căsătoriei, deoarece doar ea avea loc de muncă şi nu puteau face faţă cheltuielilor de întreţinere a apartamentului soţului, au hotărât să locuiască la ţară, urmând ca în timp să-şi edifice o locuinţă, astfel încât au cumpărat un teren în vecinătatea proprietăţii surorii ei; că iniţial au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, achitând preţul de 600 lei, şi pe acest teren au edificat o construcţie de 19,56 mp în care au şi locuit; că la data de 11 decembrie 2006, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2682, obiectul acestuia constituindu-l atât terenul, cât şi construcţia anterior enunţată, că ulterior au obţinut autorizaţia nr. 8/05.04.2007 pentru edificarea unei case; că au mai construit pe suprafaţa de 2141,18 mp o casă de locuit şi un grajd; că au calitatea de bunuri comune şi 2 cabaline, o pereche de hamuri pentru cai, o vacă, o viţică, 60 păsări (6 curci, 11 raţe şi găini), două căruţe, un butoi de 250 l din fibră de sticlă, o cadă de 1500 l, o drujbă universală, o betonieră, o maşină de spălat automată, o combină frigorifică, un televizor color, un boiler electric şi o fântână din tuburi, bunuri care au rămas în posesia pârâtului; că masa de partaj este grevată de un pasiv în cuantum de 15640 lei reprezentând împrumut nerambursat, conform contractului de credit /22 ianuarie 2010 încheiat cu R B; că această sumă reprezintă o datorie comună, chiar dacă a fost încheiat contractul de credit pe numele ei; că la dobândirea bunurilor comune au avut contribuţii egale şi că a rămas în posesia pârâtului bunul ei propriu, respectiv un zdrobitor.

În dovedire, reclamanta a solicitat admiterea şi administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, a probei testimoniale – declaraţiile martorilor audiaţi fiind ataşate la prezentul dosar şi efectuarea de expertize tehnice – construcţii, topo şi bunuri mobile.

A depus, în copie, cartea de identitate ,antecontractul de vânzare-cumpărare teren autentificat la BNP ZC C, procura specială autentificată la acelaşi birou, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP ZCC, contractul de credit încheiat cu R B, graficul de rambursare, contractul de credit nr. încheiat cu aceeaşi bancă, un certificat de asigurare, un grafic de rambursare, contractul de credit nr., un certificat de asigurare, graficul de rambursare, un certificat de asigurare, o cerere pentru restituirea primei de asigurare, ordine de plată, adeverinţa nr. 1200/2 august 2011 eliberată de S.C. S SRL BACĂU, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP L C M, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M D, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP L C M, cartea de identitate , carnetul de muncă, o adresă a Casei Judeţene de Pensii B, o avertizare eliberată de SC T F SRL, somaţia nr. 176/5.11.2012 a BEJ C F, extrasul de carte funciară nr. 43978/6.11.2012, încheierea nr. 43978/6.11.2012 a OCPI B, adresa nr. 176/26 septembrie 2012 a BEJ C F, somaţia nr. 176/5 noiembrie 2012 a aceluiaşi birou, sentinţa civilă nr. 6020/6 iulie 2011 a Judecătoriei Bacău (prima pagină), adresa nr. 42/18 februarie 2013 a SC K SRL B şi adresa nr. 176/19 februarie 2013 a BEJ C F.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru – 4285 lei şi 10 lei timbru judiciar.

La prezenta cauză a fost conexat dosarul nr. 18221/180/2011 al Judecătoriei Bacău având ca obiect acţiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamantul C G în contradictoriu cu pârâta Ş A.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în timpul căsătoriei au dobândit o casă compusă din două camere, un hol, o bucătărie şi o baie şi suprafaţa de 2148,18 mp teren situat în localitatea S, comuna S, judeţul B, că anterior căsătoriei a avut un apartament pe care l-a vândut în timpul căsătoriei cu suma de 1.200.000.000 lei vechi, banii obţinuţi folosindu-i pentru edificarea construcţiei; că în acelaşi scop a fost vândută şi garsoniera aparţinând mamei lui; că pârâta nu a avut nicio contribuţie la dobândirea şi construirea bunurilor, deoarece avea un salariu de 400 lei şi a făcut un împrumut la bancă din care a cumpărat un frigider şi o maşină de spălat, restul banilor folosindu-i în interes personal, că el a avut un salariu mai mare, iar în timpul liber a lucrat ca instalator, obţinând venituri importante, că a ridicat singur construcţia – ajutat de prieteni – şi a făcut singur instalaţia sanitară; că după separarea în fapt a tencuit casa şi a montat gresie şi faianţă în bucătărie, hol şi baie, că pe terenul anterior enunţat au fost edificate o bucătărie de vară cu beci din beton şi un grajd şi că la dobândirea bunurilor comune a avut o contribuţie de 90%.

În drept acţiunea nu a fost motivată.

În dovedire, reclamantul conex a solicitat admiterea şi administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, a probei testimoniale – declaraţiile martorilor audiaţi fiind ataşate la prezentul dosar – şi efectuarea de expertize tehnice.

A depus, în copie, foi de vărsământ, autorizaţia de construire nr. 8/5 aprilie 2007, contractul de vânare-cumpărare autentificat la BNP ZCC, sentinţa civilă nr. 8858/20 octombrie 2010 a Judecătoriei Bacău, contractul autentificat la BNP Z C C, adeverinţa nr. 2841/28 noiembrie 2011 a A CAR IFN B, o adeverinţă eliberată de A B 140 B, cartea de identitate, carnetul de muncă  , contractul individual de muncă, adeverinţa nr. 304/6.01.2012 a AB 140 adeverinţa nr. 49/22 februarie 2013 a SC K SRL B, adeverinţa nr. 2898/17 august 2012 a Primăriei comunei S şi procesul-verbal nr. 2437/16 iulie 2012 încheiat de comuna S– Comitetul local pentru situaţii de urgenţă.

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Bacău la data de 27 februarie 2012, reclamantul conex a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3675 lei.

Reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea cererii pârâtului-reclamant privind reţinerea unei cote de contribuţie de 90% în favoarea lui.

În motivare, a arătat că ea a avut serviciu cu contract de muncă, primind, pe lângă salariu, şi bonuri de masă care au fost folosite chiar şi pentru cumpărarea materialelor de construcţie; că a primit bani de la cei doi fii ai ei care munceau în Italia, iar la edificarea construcţiei au fost folosiţi şi bani proveniţi din împrumuturi, precum şi o sumă de bani rezultată din vânzarea apartamentului pe care l-a dobândit cu primul ei soţ; că trebuie avut în vedere şi aportul fizic pe care l-a adus la ridicarea construcţiilor prin munca în gospodărie şi prin pregătirea hranei muncitorilor; că în timpul căsătoriei, pârâtul nu a avut loc de muncă, iar banii obţinuţi de acesta din vânzarea apartamentului bun propriu au fost folosiţi în interes personal, respectiv pentru întreţinerea fiicei pe care o avea dintr-o căsătorie anterioară şi a unui nepot; pentru cumpărarea de animale rudelor sale, pentru achiziţionarea a 5 motoscutere, a unei mori cu ciocănele, a unei mori de porumb şi a 10 capre pe care le-a dat la o stână, după care i-a spus că au murit, şi pentru cumpărarea unei garsoniere, la care a realizat îmbunătăţiri şi pe care a vândut-o cu un preţ mult mai mic; că fostul soţ obişnuia să ia pământ în arendă de la diferite persoane şi după ce cheltuia din banii săi pentru efectuarea lucrărilor de arat şi semănat nu mai proceda la efectuarea lucrărilor de întreţinere; că la data încheierii căsătoriei pârâtul-reclamant avea contractate două împrumuturi pe care le-a restituit tot cu bani obţinuţi din vânzarea apartamentului; că, dacă suma de 48.000 lei ar fi fost folosită la edificarea construcţiei, în mod logic şi cert aceasta ar fi fost terminată într-un termen scurt şi nici nu ar mai fi fost necesare împrumuturi şi că se impune să-i fie atribuite în lot toate bunurile imobile.

Pentru soluţionarea prezentei cauze au fost întocmite trei expertize tehnice (bunuri mobile, topocadastru şi construcţii), lucrări care se află la filele 115-117, 131-139, 141-143, 174-176, 180 şi 188 din dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de 26 februarie 2005 şi că în timpul căsătoriei, care a fost desfăcută prin sentinţa civilă nr. 8858/20 octombrie 2010 a Judecătoriei Bacău, au dobândit dreptul de proprietate cu privire la mai multe bunuri – imobile şi mobile – care beneficiază de prezumţia de comunitate instituită de art. 30 alin. 1 Codul familiei.

Astfel, la data de 11 decembrie 2006, foştii soţi au cumpărat suprafaţa de 2148 mp teren situat în intravilanul comunei S (găsit la măsurătoare 2141,18 mp), identificat prin sola 11, parcela 453/1, împreună cu o locuinţă în suprafaţă de 19,56 mp (16,68 mp potrivit expertizei tehnice şi având un beci), conform contractului autentificat la BNP Z CC (fila 12 dosar); pe acest teren au edificat, în baza autorizaţiei nr. 8/5 aprilie 2007 eliberată de comuna S (fila 6 dosar conex), o casă cu regim de înălţime P + 1 E, cu pereţii din bolţari amplasaţi pe fundaţii de beton, planşeu din BCA peste şarpantă din elemente din lemn, învelitoare din tablă zincată, imobil aflat în execuţie, un grajd (cu o suprafaţă de 31,20 mp) şi o fântână.

În ceea ce priveşte bunurile mobile, instanţa reţine că pârâtul-reclamant a recunoscut existenţa unei perechi de hamuri pentru cai, a unei vaci, a unei viţici, a două căruţe, a unei drujbe universale, a unei betoniere, a unei maşini de spălat, a unei combine frigorifice şi a unui boiler electric, astfel încât acestea vor fi incluse în componenţa masei partajabile.

În cauză nu a fost făcută dovada faptului că un butoi din fibră de sticlă (250 litri) şi o cadă (1500 l) ar avea calitatea de bunuri proprii ale pârâtului-reclamant, astfel încât instanţa va reţine că şi acestea sunt bunuri comune; beneficiază de prezumţia de comunitate şi un televizor color, bun la care a făcut referire martora A M şi care a fost identificat de către expertul tehnic.

În componenţa masei de împărţit vor fi incluse un cal şi 20 de păsări; rezultă din probatoriul administrat că în timpul căsătoriei părţile ar fi dobândit şi aceste bunuri, că cel de-al doilea cal aparţinea părinţilor pârâtului-reclamant şi că numărul păsărilor era mult mai mic decât cel indicat de reclamantă (declaraţie martor – fila 105).

Referitor la cotele cuvenite părţilor din masa partajabilă, art. 1 alin. 4 Codul familiei instituie prezumţia potrivit căreia, la dobândirea bunurilor comune, soţii au contribuţii egale; această prezumţie – relativă – poate fi, însă, răsturnată prin administrarea unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre soţi a fost mai mare decât al celuilalt, în condiţiile în care contribuţia la constituirea patrimoniului comun se stabileşte în raport cu veniturile cu care fiecare a participat efectiv la dobândirea bunurilor.

În cauză, instanţa apreciază că prin probatoriul administrat pârâtul-reclamant a făcut dovada faptului că la dobândirea bunurilor comune a avut o contribuţie mai mare decât cea a fostei soţii.

Rezultă din înscrisurile depuse la dosar că la data de 25 noiembrie 2005  numitul TM s-a obligat să vândă, fără nici o rezervă, soţilor CGşi C Asuprafaţa de cca 12 prăjini teren situat în localitatea T, comuna S, jud. B cu suma de 600 lei pe care a primit-o în momentul autentificării actului de către BNP Z-CC; ulterior încheierii acestei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, părţile din prezenta cauză au edificat pe terenul care a făcut obiectul convenţiei o construcţie, constând într-o bucătărie şi un beci, pe care au folosit-o până în momentul construirii locuinţei.

Dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 2148 mp teren (sola 11, parcela 453/1) a fost transmis soţilor C G şi C A la data de 11 decembrie 2006, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat de BNP Z C C.

La data de 5 aprilie 2007, Primarul comunei a eliberat autorizaţia nr. 8 în scopul executării de către părţile din prezenta cauză a lucrărilor de construire a unei locuinţe, anterior emiterii acestei autorizaţii, respectiv la data de 18 decembrie 2006, pârâtul-reclamant a înstrăinat un apartament bun propriu – situat în mun. Bacău,  preţul vânzării fiind de 48.000 lei.

Din suma obţinută, o parte – respectiv 18389 lei, a fost folosită pentru achiziţionarea unei garsoniere situată în municipiul Bacău, , astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP MD, iar o altă parte pentru procurarea unor bunuri (moară de porumb, capre, motoscutere etc.), dar chiar şi în aceste condiţii, instanţa are convingerea că restul banilor au fost folosiţi pentru edificarea imobilului bun comun.

Este de reţinut, sub aspectul analizat, că în chiar motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta-pârâtă a precizat că au luat hotărârea de a se muta în mediul rural, deoarece veniturile realizate nu le permiteau să suporte cheltuielile de întreţinere a apartamentului soţului şi că în cauză nu a fost făcută dovada faptului că părţile ar fi avut economii pe care să le folosească la ridicarea construcţiei.

Pe de altă parte, veniturile realizate de reclamanta-pârâtă – un salariu lunar de 450 lei şi bonuri de masă – nu erau suficiente atât pentru întreţinerea familiei, cât şi pentru executarea lucrărilor de construire, procurarea materialelor etc.

Instanţa reţine, de asemenea, că pârâtul-reclamant a participat efectiv la construirea locuinţei, ajutat fiind de rudele sale, şi că a lucrat diferite perioade de timp după încheierea căsătoriei, veniturile obţinute fiind, de regulă, similare celor ale soţiei (uneori sensibil mai mari).

Reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada faptului că fostul soţ ar fi prestat întreţinere fiicei pe care o avea dintr-o căsătorie anterioară şi nici că ar fi contractat, anterior căsătoriei, mai multe împrumuturi de la C, pe care le-ar fi achitat după vânzarea apartamentului bun propriu.

Din răspunsul înaintat de C E PLC, B – adresa nr. 851/6.11.2012 (fila 210) – rezultă că de la această instituţie bancară pârâtul-reclamant a împrumutat doar suma de 7.344,49 lei la data de 3 octombrie 2006, respectiv în timpul căsătoriei, sumă pe care a restituit-o la data de 22 iunie 2007, la doar o zi după vânzarea garsonierei situată în municipiul B, , astfel încât încă o parte din preţul obţinut din vânzarea unui bun propriu a fost folosită pentru achitarea unei datorii comune a soţilor.

Nu poate fi reţinută nici afirmaţia potrivit căreia locuinţa ar fi fost edificată cu banii obţinuţi prin contractarea unor împrumuturi (în total 28.427,76 lei), sumele rămase fiind insuficiente, de vreme ce primele două împrumuturi au fost rambursate cu banii obţinuţi ca urmare a contractelor de credit încheiate ulterior, situaţie de fapt relatată chiar de către reclamantă; de asemenea, în cauză nu au fost administrate dovezi în sensul că fiii reclamantei-pârâte ar fi ajutat-o pe aceasta din punct de vedere material.

Raportat la cele ce preced, instanţa apreciază că la dobândirea bunurilor comune, pârâtul-reclamant a avut o contribuţie superioară celei avute de fosta soţie, astfel încât va stabili în favoarea acestuia o cotă de 65%.

Nu poate fi primită cererea de stabilire a unei cote de contribuţie de 90% pentru considerentele ce urmează:

Reclamanta-pârâtă a fost salariată, realizând venituri cu caracter permanent – chiar dacă într-un cuantum mic – pe întreaga perioadă a convieţuirii părţilor, venituri care au fost folosite pentru întreţinerea familiei.

Martorii audiaţi au relatat, de asemenea, că aceasta a participat chiar la edificarea construcţiilor, ocupându-se, în acelaşi timp, de gospodărie, activităţi care, ducând la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodăreşti, constituie, indirect, o contribuţie la dobândirea bunurilor.

Din înscrisurile depuse la dosar (fila 39), instanţa reţine, în acelaşi timp, că şi reclamanta-pârâtă a înstrăinat în timpul căsătoriei un apartament pe care-l dobândise împreună cu primul soţ, suma de bani care i-a revenit (3.500 euro, respectiv, 11.095,7 lei) fiind folosită la dobândirea bunurilor comune a căror partajare se solicită în prezentul dosar; în acest sens este şi declaraţia martorei A M (fila 105) care a relatat că la edificarea locuinţei au fost folosite sume de bani obţinute de ambii soţi din vânzarea unor bunuri proprii.

Este de observat, sub aspectul analizat, că nu au fost administrate probe în sensul că pârâtul-reclamant ar fi fost ajutat de mama sa cu banii obţinuţi din vânzarea unei garsoniere sau ca urmare a contractării unor împrumuturi CAR (depoziţiile martorilor audiaţi având la bază relatările părţii care i-a propus sau ale mamei acesteia) şi că în ceea ce priveşte suprafaţa de 2148 mp teren şi anexa edificată în anul 2006, sumele de bani necesare au provenit din salariile şi economiile comune ale soţilor, niciunul dintre ei nefăcând dovada unui aport majoritar.

Instanţa reţine, de asemenea, că la data de 22 ianuarie 2010 părţile au împrumutat de la R B suma de 13.390 lei, sens în care a fost încheiat contractul de credit; această sumă a fost folosită pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei, astfel încât reprezintă o datorie comună conform art. 32 lit. c C. familiei.

Împrumutul urma a fi restituit în 48 rate din care, până la momentul pronunţării prezentei hotărâri, au fost achitate doar 10 rate, rămânând de achitat suma de 15.635 lei, sumă cu privire la care instanţa va reţine că grevează masa bunurilor comune.

Rezultă din probatoriul administrat, inclusiv din răspunsurile date de pârâtul-reclamant la interogatoriu, că are calitatea de bun propriu al reclamantei-pârâte un zdrobitor de struguri (art. 31 lit. a C. familiei).

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi având în vedere dispoziţiile art. 36 alin. 1 C. familiei, instanţa constată că atat acţiunea principală cât şi acţiunea conexă sunt parţial întemeiate, astfel încât le va admite în principiu şi în fond şi va sista starea de devălmăşie cu respectarea prevederilor art. 6735 alin. 2 C. pr. civilă, potrivit cărora împărţeala se face în natură, prin formare şi atribuire de loturi, iar în cazul „în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”.

La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama de criteriile enumerate de art. 6739 C.pr.civilă, respectiv de mărimea cotei ce se cuvine fiecărei părţi din masa partajabilă, de domiciliul şi ocupaţia foştilor soţi şi de faptul că în ultimii 3 ani bunurile comune au fost administrate şi conservate exclusiv de către pârâtul-reclamant (unele dintre ele înstrăinate sau deteriorate).

Astfel, vor fi atribuite în lotul acestuia atât terenul şi construcţiile existente în com. S, loc. S, jud. B, cât şi bunurile mobile care compun masa partajabilă.

Faţă de dispoziţiile legale sus citate, pârâtul-reclamant va fi obligat să plătească fostei soţii contravaloarea cotei care revine acesteia din masa bunurilor comune, respectiv suma de 50.968 lei.

Având în vedere că masa bunurilor comune este grevată de un pasiv în cuantum de 15.635 lei, reprezentând contravaloarea ratelor rămase de achitat din contractul de împrumut şi că ambii soţi sunt ţinuţi a contribui la restituirea datoriilor comune, pârâtul-reclamant va fi oblibat să plătească fostei soţii (pe numele căreia a fost încheiat contractul) suma de 10.163 lei, corespunzător cotei-părţi care-i revine din masa bunurilor comune.

Faţă de împrejurarea că zdrobitorul – bun propriu al reclamantei-pârâte – a rămas în posesia fostului soţ, acesta va fi obligat la restituire.

În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. 1 şi ale art. 276 C.pr.civilă şi ţinând seama de soluţia dată fiecărei cereri, precum şi de contribuţia foştilor soţi la dobândirea bunurilor comune, vor fi compensate cheltuielile de judecată (taxe judiciare de timbre achitate, onorarii expertize, onorarii avocaţi etc.) astfel încât pârâtul-reclamant va fi obligat să plătească reclamantei-pârâte suma de 3597 lei.

Raportat la dispoziţiile art. 502 din O.U.G. nr. 51/08 va fi obligat pârâtul să achite în contul mun. B – Direcţia Impozite şi Taxe Locale suma de 1749 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, parte din ajutorul public judiciar de care a beneficiat pentru soluţionarea cererii având ca obiect stabilirea unei cote majorate de contribuţie, diferenţa de 1041 lei (proporţional cu temeinicia cererii) urmând a fi achitată de reclamanta-pârâtă, conform art. 18 din acelaşi act normativ.

Domenii speta

Spete similare