Vătămare corporală din culpă

 Obiect:  vatamare corporala din culpa, faptă prevăzută de  art. 184 al.1 si 3 C.p.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 754/P/2010 din 19.01.2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 2091/180/2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului II pentru săvârşirea infracţiunii de vatamare corporala din culpa, faptă prevăzută de  art. 184 al.1 si 3 C.p.

În fapt, prin actul de sesizare, s-a reţinut că  in data de 12.01.2010 in jurul orelor 17.44 in timp ce conducea autoturismul cu nr. de inmatriculare BC 75 YAC pe timp de noapte cu vizibilitate redusa datorita precipitatiilor si carosabilului umed , la apropierea trecerii de pietoni situata la KM 278+80 m in interiorul loc. N. B, nu a adaptat viteza la conditiile de trafic si la restrictiile impuse pe acel sector de drum ( 56 km-h) si nu a acordat prioritate de trecere partii vatamate TC aflata regulamentar in traversare pe trecerea de pietoni. Ca urmare a impactului a rezultat vatamarea corporala a acesteia, pentru vindecarea leziunilor fiind necesare un numar de 40-45 zile de ingraijiri medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 2091/180/2012.

În cursul cercetării judecătoreşti în conformitate cu dispoziţiile art. 323 Cpp şi art. 69-74 Cp a fost audiat inculpatul,  care a recunoscut săvârşirea faptei.

Potrivit art. 326 Cpp a fost audiată partea vătămată care a declarat că, că se constituie parte civilă cu suma de 520.000 lei  din care 20.000 lei, daune materiale şi 500.000 lei daune morale .Spitalul Judetean , s-a constituit parte civila cu suma de 3.556,95 lei (fl. 45 dos. fond), Serviciul de Ambulanta ,cu suma de 506,35 lei (fl. 46 dos. fond), iar  Spitalul Clinic de Urgenta , cu suma de 3.792,89 lei.

Instanţa a procedat la audierea martorilor IS şi  IA.

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

In data de 12.01.2010 in jurul orelor 17.45 inculpatul se deplasa la volanul autoturismului in localitatea N. B, jud. Bacau, pe banda 1 de mers a directiei B-B. Pe banda  a doua a aceleiasi directii de mers  circula un alt autovehicul. Ajungand in apropierea trecerii de pietoni situata la km 278+80 m in loc. N. Balcescu inculpatul nu a observat ca in acelasi moment, se angajase in travesarea strazii, pe trecerea de pietoni ce era presemnalizata , partea vatamata TC dinspre stanga catre dreapta. Intrucat afara lapovita, era ceata asa cum precizeaza martorul IV (inculpatul nu a putut frana in timp util, vizibilitatea fiindu-i redusa datorita prezentei pe banda  a doua de rulare a aceluiasi sens de mers a unui alt autovehicul, iar partea vatamata a fost acrosata frontal si aruncata spre dreapta in afara carosabilului. Inculpatul a oprit imediat, iar partea vatamata a fost transportata la spital cu salvarea. Soferul a fost testat cu etilotestul, rezultatul fiind negativ.TC a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale, fiind internata ulterior in mai multe unitati medicale.

Pe tot parcusul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sincera , redand constant amanunte legate de evenimentul rutier. Ulterior producerii accidentului rutier s-a deplasat la spital pentru a se interesa de starea de sanatate a victimei asa cum rezulta din declaratiile inculpatului si ale partii vatamate.

In vederea lamuririi cauzei sub toate aspectele a fost dispusa efectuarea unei expertize medico-legale de catre S.M.L. Concluziile acestui raport de expertiza releva urmatoarele aspecte: Turic Cristina prezinta diagnosticul  „ Vechi fracturi cotil drept, ram ischio si ilio pubian drept, consolidate cu coxartroza incipienta dreapta si gonartroza postraumatica stanga, fara deficiente motorii in prezent. Pacienta este compensata si nu prezinta infirmitate fizica sau psihica legate de evenimentul rutier. Pacienta nu are alte indicatii medico-chirurgicale si starea clinica actuala nu-i afecteaza comportanetul si modul de viata obisnuit al persoanei. Timpul de ingrijiri medicale ramane neschimbat de 40-45 zile”.

In timpul urmaririi penale a fost dispusa de catre organul de urmarire penala efectuarea unei expertize tehnice . S-a concluzionat ca viteza de deplasare a autoturismului anterior impactului a fost de 56 km/h. Totodata s-a mai aratat  ca inculpatul avea obligatia de a acorda prioritate pietonului care se afla in deplasare. Conducatorul auto putea evita aparitia starii de pericol daca la apropierea de marcajul trecerii de pietoni reducea viteza astfel incat sa poata efectua manevre care sa permita traversarea in siguranta a pietonului, manevre previzibil necesare in conditiile de trafic premergatoare starii de pericol.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă se probează cu:

-palngerea si declaratiile partii vatamate ,-declaratiile inculpatului de recunoasterea a faptelor; declaratia martorului, raport de expertiza tehnica, raport de expertiza medico-legala .

În drept, fapta inculpatului II  care  din culpă, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în materia circulaţiei pe drumurile publice, a produs părţii vătămate TC leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal.

Potrivit alin. 3, infracţiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere din materia circulaţiei pe drumurile publice. Astfel, inculpatul a încălcat obligaţia prev. de art. 123 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R aprobat prin H.G. 1391/2006, în vigoare la data săvârşirii faptei, în sensul că acesta avea obligatia sa circule cu viteza care sa nu depaseasca 30 km/h avand in vedere ca se afla in localitate, iar potrivit art. 100 al.3 lit. b din OUG 195/2002 R avea obligatia sa acorde prioritate de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 şi alin. 3 Cod penal, s-a realizat prin acţiunea de lovire a părţii vătămate. Urmarea imediată constă în atingerea adusă integrităţii corporale a părţii vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale. Prin raportul de constatare medico-legală (filele nr. 23 din dos. de urm. penala), s-a stabilit că partea vătămată prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier; s-a stabilit că pentru vindecarea acestor leziuni sunt necesare un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale. Legătura de cauzalitate dintre faptă şi atingerea adusă integrităţii corporale a părţii vătămate este dovedită prin probatoriul administrat, concluziile raportului de expertiză tehnică confirmând faptul că între viteza de deplasare neadaptată la condiţiile de drum şi, există fără echivoc raport de cauzalitate directă.

În temeiul art. 345 al.2 C.p.p., având în vedere că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prev. de lege, urmează să dispună condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp şi anume: gradul de pericol social al faptei , împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (  conditii meteo nefavorabile, iluminatul public nu functiona).

Instanţa va avea în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a recunoscut săvârşirea faptei, împrejurari ce vor fi reţinute ca circumstanţe atenuante conform art. 74-76 Cp în temeiul cărora instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă cu amenda penala.

În baza acestor criterii, instanţa apreciază că  pedeapsa amenzii penale in cuantum de 2.000 lei este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de 52 cp. 

Latura civila

Partea vatamata TC s-a constituit parte civila in procesul penal cu urmatoarele sume : 20.000 lei reprezentand daune materiale si 500.000 lei daune morale, Spitalul Judetean de Urgenta s-a constituit parte civila cu suma de 3.556,95 lei, Serviciul de Ambulanta cu suma de 506,35 lei iar  Spitalul Clinic de Urgenta „cu suma de 3.792,89 lei.

Instanta constata ca asiguratorul de raspundere civila S.C. G.  a inaintat partii vatamate o propunere de despagubire pentru daune morale in cuantum de 20.000 lei demers rama sfara vreun rezultat.

In baza dispoziţiilor art. 54 alin.4 şi ale art. 55 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările ulterioare, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar raporturile juridice dintre societăţile de asigurare şi asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenţie, (răspundere contractuală)care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art. 55 alin.1 şi 3din Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora cât şi direct asiguratorului de răspundere civilă –art.44 din Legea nr. 136/1995.

Potrivit art. 49 din legea nr. 136/29.12.1995, aşa cum a fost modificată inclusiv prin Legea nr. 304/2007 şi Legea nr. 71/2011, privind asigurările şi reasigurările în România, asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite pentru accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Potrivit art. 50 din Legea asigurărilor şi reasigurările în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.

Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedură penală, ,, acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, ea poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile”.

Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara şi potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil şi intr-un termen rezonabil, de către o instanţă care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzaţiei penale, ci şi asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil.

Din definiţiile date, atât în literatura juridică română cât şi în cea străină, rezultă că trăsăturile esenţiale ale prejudiciilor morale sunt rezultatul încălcării ilicite a unor drepturi extrapatrimoniale; nu se exprimă prin pierderi pecuniare, materiale, se manifestă însă prin suferinţe fizice sau psihice pe care le resimte partea vătămată şi nu pot fi evaluate în bani.

Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca şi repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile acordate părţii vătămate trebuie să constituie întotdeauna o justă şi integrală reparaţie a daunelor morale suferite şi pot fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă şi fără exagerări.

Prejudiciul moral cauzat este apreciat de judecător nu în bani, ci după criterii proprii naturii acestuia, cum ar fi importanţa prejudiciului, durata menţinerii consecinţelor vătămării, intensitatea durerilor fizice şi psihice. Dacă gravitatea prejudiciului moral este important, conform aprecierii instanţei, atunci indemnizaţia trebuie să fie şi ea considerabilă, pentru a fi efectiv reparatorie, compensatorie.

Niciodată nu se impune stabilirea unei indemnizaţii de reparare exacte, pentru a repara un prejudiciu moral, ci se impune stabilirea unei indemnizaţii care poate oferi, prin utilizarea sa, o satisfacţie compensatorie suficientă persoanei vătămate.

Aceste prejudicii morale, constând în suferinţe pur psihice, care se regăsesc şi în cauza de faţă au un caracter subiectiv, iar intensitatea suferinţelor psihice diferă de la individ la individ, în funcţie de echilibrul şi sensibilitatea sa psihică, nivelul intelectual, vârstă, sex,  etc.

Limitele minime de despăgubire stabilite de către Comisia de supraveghere a Asigurărilor constituie sumă minimă de asigurare dar nu obligă, în lipsa unor probe şi a unor convingeri bazate pe probe şi argumente întemeiate, instanţa de judecată să le şi acorde în acest cuantum pentru despăgubiri civile al căror cuantum stabilit cade doar in atributul instanţei de judecată.

Instanta apreciază că în cuantificarea prejudiciului moral, criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţii civile.

Importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială şi socială, părţii civile,  impun  netăgăduit acordarea de daune morale, dar cuantumul ce se impune a fi  acordat trebuie să îl constituie o sumă rezonabilă şi echitabilă în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.

Pentru aceste motive instanta va admite actiunea civila, obligand asiguratorul la plata urmatoarelor sume : partii civile TC suma de 5.000 lei cu titlul de daune materiale si suma de 10.000 lei cu titlul de daune morale, 1.500 lei reprezentand onorariu avocat ,  părţilor civile Spitalul Judetean de Urgenta suma de 3.556,95 lei. Serviciului de Ambulanta suma de 506,35 lei si  Spitalului Clinic de Urgenta „i  suma de 3.792,89 lei actualizate la data executării , reprezentând preţul serviciilor medicale furnizate părţii vătămate TC .

Va constata că inculpatul a avut apărător ales.

Văzând şi dispoziţiile art.189, 191 al. 1 Cpp

Domenii speta

Spete similare